Atena - leaganul civilizatiei occidentale

TIPĂREȘTE

Atena - leaganul civilizatiei occidentale si locul unde s-a nascut democratia...

Pretul excursiei a fost in jur de 30-35 euro - am primit si o reducere pentru grup (noi fiind 8 persoane). Drumul din Neos Pirgos pana la Atena l-am facut in cateva ore - 15 min cu autocarul pana la Aidipsos - statiune recunoscuta pentru cele 20 de izvoare termale cu temperaturi ce pot ajunge pana la 70 grade, izvoare care se varsa in mare formand cascade calcaroase de culoarea caramelului, acoperite pe alocuri de un strat subtire de muschi de un verde aprins, aburind de la apa fierbinte care se uneste jos cu marea in cateva locuri, in bazine cioplite in stanca - special amenajate pentru balaceala si tratament. (Pentru a vizita statiunea pueti lua autobusul din Neos Pirgos care e in jur de 2 euro si nu mai platiti excursia optionala care costa 10 euro de persoana si nu sunteti limitati in timp de transport). De la Aidipsos am luat ferry boatul catre Arkitsa - satuc care ne-a apropiat de destinatia finala cu inca 20 km si ne-a intampinat cu taverne pline de arome imbietoare si magazine cu suveniruri.

Dupa inca 100 km pe autostrada, timp in care am admirat muntii care parca se intreceau in valuri care mai de care mai inalte si mai involburate, Atena a inceput sa tese, in jurul nostru, o panza fina, alba, de casute razlete, apoi tot mai dese si mai mari, pana ne-a acaparat si pe noi si ne-a inghitit, facandu-ne una cu ea...

Usor - usor peisajul s-a schimbat, muntii lasand loc stradutelor inguste pline de blocuri cu acoperisuri si balcoane inundate de plante (pentru a racori locuintele in zilele toride de vara), magazine si istorie.

Un scurt tur al centrului orasului si iata-ne in fata impunatorului Stadion Olimpic - ca si marime si incarcatura emotionala - atatea sperante si nadejdi ale celor care si-au dedicat viata sportului.

Si ca sa nu intru in detalii despre tot ce fura privirea in Atena (pentru ca sunt multe de vazut si povestit) o sa va conduc, virtual, catre locul la care am visat, atat de mult, din momentul in care am calcat prima oara pe taram elen - Acropola.

Urcarea in panta, pe marmura si piatra alunecoasa sub soarele arzator - a fost... cred ca va imaginati voi cum... dar, cu toate astea privelistea de sus care iti intinde Atena la picioare, intr-un infinit alb de cladiri si doar in departare cateva creste verzi de munti si suvite azurii de mare iar sus coloanele imense ale Parthenonului ridicat pe varful unei stanci, pe ziduri imense de piatra, iti fura inima care si asa e pe vecie a Greciei...

Sublim - cred ca e putin spus... nu imi ajung cuvinte pentru a descrie splendoarea si maretia acestor constructii si sentimentul care te invaluie - de fapt un amalgam de emotii - curiozitate, incantare, nebunie, liniste, divinitate, mandrie pentru specia umana care a ridicat coloanele alea imense de marmura sute de ani in urma, fara echipamentele, tehnologia si posibilitatile de azi - imaginati-va statuia din bronz a Atenei de 9 m, pe un piedestal de 5/5 m (distrusa din pacate) sau detaliile uimitoare sapate in piatra - flori in chenarele din jurul intrarilor sau cutele de pe rochiile diafane ale strajnicelor de la intrarile din temple, buclele lor razlete si coroanele din frunze de dafin care la o adiere de vant, sunt parca pregatite sa scuture crusta seculara de piatra si sa prinda viata... cred ca as rataci ore, zile intregi in ungherele Acropolei si tot nu as reusi sa admir toate frumusetile ei...

Dupa incantarea traita sus, am luat-o usor pe stradute pana la piata Monastiraki cu cele doua stradute ticsite, la propriu, de taverne si magazine care amintesc mai mult de un bazaar turcesc, mi-am luat o esarfa - slabiciunea mea, albastra, ca apele grecesti, cu motive traditionale, si ne-am indreptat la pas spre Palatul Parlamentului pentru schimbul garzilor de la ora fixa, nu inainte de a ne linisti simfonia declansata de aromele ametitoare din taverne si, desigur, cei peste 10 km strabatuti, in febra si dorinta de a vedea cat mai multe...

Nu vreau sa va plictisesc de tot cu atatea amanunte, dar nu pot sa nu amintesc despre schimbul de garda care se face la ore fixe la monumentul soldatului necunoscut din fata Palatului... 2 soldati stau tepeni cate o ora 24/24 pe orice vreme imbracati in rochii in falduri (ma rog, un fel de rochii cu pantaloni scurti) bej de catifea (sau alt material destul de gros) in ciorapi albi pe tot piciorul, infasurati de curele negre de piele, cu bocanci negri (de cateva kg - 2-3) cu pompoane negre si ele, cat un mar mare, pe varfuri si talpi batute de tablite pentru a face zgomot, ori de cate ori lovesc cu piciorul de marmura, cu bonete rosii cu un ciucure gros, negru de jumatate de metru, ce le atarna pe umar, pana pe piept si se leagana usor la fiecare pas, inarmati cu pusti cu un cutit in varf, aduc omagiu soldatului necunoscut intr-un dans de cateva minute, cu o coregrafie bine calculata, sacadat, ce presupune miscari stricte cu ridicari de picior, lovituri puternice in marmura si manuire dibace a armei, care se repeta la fiecare jumatate de ora, iar la ora fixa cei doi sunt inlocuiti de altii, escortati de un al treilea si strajuiti pe parcurs de un altul care, dupa fiecare manevra, le aranjeaza uniforma, le corecteaza pozitia, ii sterge pe fata si indeparteaza turistii prea curiosi care incearca sa se apropie prea mult de cei 2, pentru poze...

Dupa schimbul de garda de la ora 18:00 am luat-o usor spre casa, obositi dar incantati, mai mult vrajiti de mareata Atena...

---

VIZUALIZĂRI: 1250 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI