De la Barcelona la Figueres sau de la Gaudi la Dali

TIPĂREȘTE

Pentru că orice poveste are un sfârşit, a venit şi timpul ca mica noastră vacanţă la Barcelona să se termine.

Aşa că am pornit spre casă, dar nu repede, ci incet, cu multe popasuri, pentru că vacanţa noastră nu era la sfârşit.

Următoarea noapte urma să o petrecem la Roses dar până acolo intenţionam să oprim puţin in Girona şi Figueres.

Iniţial intenţionam să plecăm spre Girona pe drumul naţional care merge paralel cu marea şi trece prin Mataro şi Malgrat de Mar dar, in timp ce eram la Barcelona, am primit o invitaţie la o cafea din partea unei prietene stabilită in Girona, aşa că, ne-am revizuit planurile şi am pornit pe autostrada AP-7 ca să ajungem mai repede.

După scurta vizită am făcut un popas in Girona. Oraşul ne intâmpina cu străzi largi, multe spaţii verzi şi mai ales, multă linişte, contrastând cu agitaţia Barcelonei.

Am parcat maşina undeva pe o străduţă in apropiere de Casa de Cultură, şi am pornit in explorarea centrului vechi al oraşului.

Capitală a provinciei cu acelaşi nume, Girona este situată pe valea râului Ter şi la confluenţa altor trei râuri - Onyar, Güell şi Galligante- de unde şi denumirea de „oraşul celor patru râuri”.

Am trecut de Placa Catalunya (pentru că, da, şi aici este o piaţă cu acest nume) şi ne-am indreptat spre un punct de informare turistică din imediata apropiere a podului „Pod de Pedra”, de unde am luat o hartă ca să ştim şi noi cam pe unde suntem şi incotro să ne indreptăm.

Am pornit incet pe străduţele pietruite şi inguste, care urcă prin cartierul evreiesc spre catedrală.

Am reuşit să vedem doar câteva din punctele de atracţie ale acestei frumoase părţi ale oraşului, despre care voi povesti in cele ce urmează.

Podurile şi casele de pe râul Oynar

O adevărată emblemă a oraşului, cu fotografii care apar in orice ghid sau reclamă a Gironei, casele colorate de pe malurile râului Onyar sunt un punct de atracţie pentru orice turist. Le poţi fotografia de pe unul din malurile râului sau de pe unul din podurile care îl traversează. Cea mai bună parte a zilei pentru a surprinde cât mai frumos coloritul pastelat al caselor este la apus, dar pentru memorie, pentru a şti că ai fost acolo, e bun orice moment.

Casele vopsite in culori de galben, roz sau cărămiziu, au fost construite in sec. XVII pe malul râului, pe ruinele vechiului zid al oraşului. Au fost restaurate in 1983 având in mare parte destinaţia de locuinţe.

Sunt mai multe poduri pe râul Onyar construite din diferite materiale şi in diferite perioade.

Pond de Pedra, construit aşa cum îi arată şi numele, integral din piatră, este parte a unui vechi drum care lega Madridul de Franţa. Actualul pod, cunoscut şi sub numele de Podul Isabela II, inaugurat in 1856, a inlocuit podul Sf. Francesc construit in sec. XIV. Podul este aşezat in imediata apropiere a Pieţei Catalunya, şi este un prim obiectiv in vizitarea centrului istoric.

Pont de les Peixateries Velles (Podul Vechilor Pescării) numit aşa deoarece in trecut erau aici multe pescării şi pieţe de peşte. Podul, construit in 1827 de Compania Eiffel, este realizat integral din fier motiv pentru care mai este cunoscut şi ca Podul de Fier sau Podul Eiffel.

Dar, locul cel mai bun pentru a fotografia râul şi casele colorate este Podul Sant Agusti. Situat intre Pont de les Peixateries Velles şi Pont Gomez este locul ideal pentru a imortaliza cele două poduri in toată lungimea lor.

Força Vella

In secolul I î. Hr, romanii au construit o cetate cu ziduri groase constuite din blocuri mari din piatră, marcând un perimetru triunghiular intre Torre Gironella, Piața Sant Feliu și intrarea in Calle de la Força. In interiorul acestui perimetru se află cartierul evreiesc și Catedrala. A fost prima zonă a orașului, și a rămas neschimbată până in sec. IX-X. Sub domnia lui Petru de Aragon, zidurile au fost reconstruite, folosindu-se vechile ziduri romane drept fundație.

Treptat, orașul s-a extins, iar vechile ziduri au rămas in interiorul Gironei, degradându-se cu timpul sau suferind modificări.

In anul 1983 a inceput restaurarea zidurilor și transformarea acestora in loc de interes turistic. Se pot străbate aceste ziduri pe toată lungimea lor, iar de sus, de pe turnuri, se poate admira Girona și imprejurimile.

Vechiul cartier evreiesc

Call Jeu de Girona denumirea catalană a cartierului evreiesc din Girona, este cel mai bine conservat cartier evreiesc din Europa. Nu poţi să vizitezi Girona sau să mergi spre Catedrala din Girona fără să treci prin labirintul de străzi inguste, pietruite, clădiri vechi şi curţi interioare ale cartierului evreiesc.

Aici poţi urca treptele din piatră de pe Carrer de Sant Llorenç, o străduţă ingustă, de fapt un coridor care urcă spre o veche sinagogă şi spre casa ultimului „nasi” un fel de patriarh al comunităţii evreieşti.

Sau poţi să mergi pe Calle Manuel Cundaro, tot o stradă ingustă cu trepte din piatră, care șerpuiește printre frumoase case medievale.

Dar, tot labirintul acesta de mici străduțe pietruite, vin sau pleacă din Calle de la Força, locul unde au inceput să locuiască, in secolul 12, familiile de evrei, devenită strada principală a Cartierului Evreiesc.

Catedrala

După plimbarea pe străduțele din cartierul evreiesc, mergând pe Calle de la Força am ajuns in Piața Catedralei, de unde am urcat cele aproximativ 86 de trepte până la Catedrala din Girona, așezământ bisericesc care poartă hramul Sfintei Maria. Catedrala a fost construită pe locul unei vechi moschei maure, intre sec. 10 și 18, in diferite stiluri, de la romanic, la gotic și baroc, in funcție de perioadele in care au fost realizate diferitele părți ale ei.

Clădirea catedralei se ridică mult deasupra celor invecinate, motiv pentru care, impreună cu Basilica Sant Feliu, pot fi adevărate puncte de reper ale orașului.

Din perioada romanică se mai păstrează Turnul Carol cel Mare (folosit drept contrafort al naosului in stil gotic), sihăstria, pivnițile și sacristia (in prezent o capelă).

Construcția in stil gotic a inceput in 1312 și a fost terminată in 1604, și constă in absidă, nouă capele și trei naosuri.

La cele două stiluri, a fost adăugată, fațada principală precum și monumentala scară pe care am urcat spre catedrală, ambele realizate in stil baroc

Catedrala adăpostește multe opere de artă: cărți vechi religioase, tapiserii cu scene biblice, realizate in sec. 12, obiecte de altar din sec. 15 precum și picturi sau sculpturi din secolele 12 și 15. In interiorul catedralei este mormântul lui Ramon Berenguer II (conte de Barcelona, a promulgat primele versiuni ale ”Uzanțelor din Barcelona” – un cod scris de legi catalane) așezat lângă cel al soției sale Mafalda.

Este deschisă vizitatorilor zilnic, contra cost, cu excepția duminicilor, când se poate vizita gratuit.

Basilica de Sant Feliu

La iesirea din Piața Catedralei intri in Piața Sant Feliu unde se află catedrala cu același nume.

Basilica Sant Feliu este prima catedrală a Gironei, construită in epoca creștinismului timpuriu. Actuala clădire, construită in stil gotic in sec. 14, găzduiește birourile parohiei Episcopiei San Feliu de Girona.

Turnul catedralei, realizat in stil gotic, este vizibil din orice parte a orașului, constituind o adevărată emblemă a lui. Construcția bisericii s-a desfășurat pe o perioadă indelungată de timp, intre sec. 12 și sec. 17, motiv pentru care este un amestec de stiluri. Se mai păstrează clădirea principală in stil romanic, completată mai târziu cu naosul și structuri gotice și o fațadă in stil baroc.

In interiorul catedralei, inglobate in pereții presbiteriului, sunt opt sarcofage romane, datând din secolele 3 și 4, rămase aici deoarece biserica a fost construită pe locul unui vechi cimitir roman.

Se mai găsește in interior și mormântul Sf. Narcis, realizat in stil gotic precum și o statuie a Fecioarei Maria cu Pruncul, aparținând tot perioadei gotice.

Baslica a intrat in ultimii 20 de ani intr-o perioadă de consolidare și restaurare. Poate fi vizitată, zilnic, contra cost cu excepția zilelor de duminică, când intrarea este gratuită.

Timpul nu ne-a permis să poposim prea mult in Girona, așa că, după ne-am mai lăsat ratăciți în labirintul străduțelor din cartierul evreiesc și am intrat aproape in toate magazinele de suveniruri și marochinărie din zonă, am pornit spre locul unde parcasem mașina.

Următoarea destinație era Figueres, dar cu o mare teamă că nu puteam să vizităm azi Teatrul Memorial Dali (Casa Muzeu Dali), așa cum ne plănuisem. Motivul era că, in planificarea acestei vizite, uitasem că in zilele de luni, muzeele sunt inchise. De fapt, fiind in concediu, cam uitasem in ce zi a săptămânii suntem. Ne-am data seama de acest lucru abia in Girona, când am văzut un afiș care anunța că este deschisă, in cadrul Casei de Cultură din Girona, o expoziție cu opere ale lui Dali, cu intrarea gratuită. Ne-am spus că nu ar strica o” incălzire” inainte de vizitarea Muzeului Dali și am vrut să mergem. Atunci am aflat că expoziția este inchisă, deoarece este o zi de luni.

Acest lucru ne dădea toate planurile peste cap. Intenția noastră era de a merge la Figueres unde să vizităm Muzeul Dali, pentru ca seara să o petrecem pe malul mării, in Roses. A doua zi plecam spre Franța, pe un drum pe lângă mare, deci nu intenționam să ne mai intoarcem in Figueres.

Cum nu puteam să ratăm muzeul, ne-am spus să trecem totuși prin Figueres, să vedem programul, iar a doua zi să ne intoarcem, să il vizităm și să ne schimbăm astfel puțin, traseul.

Zis și făcut, am parcurs repede cei aproximativ 40 km ce despart Girona de Figueres, am parcat și am mers glonț la muzeu. Surpriză! Muzeul era deschis pănă la ora 20.00. Mai mult decât atât, era și o sesiune de noapte, care incepea la ora 22.00 și cred ca dura trei sau patru ore.

Am cumpărat repede bilete, ne-am lăsat rucsacul intr-un seif la intrare (nu poți intra decât cu aparatul foto sau camera video) și am pornit in cunoașterea lui Dali.

Figueres și Muzeul Teatru Dali

Figueres, este capitala regiunii Alt Emporda, parte a provinciei Girona și este format din două orașe romane: Juncaria și Figaries. Numele orașului vine de la smochinii aflați in număr mare in această zonă (In catalană, figueres inseamnă smochini).

Orașul este locul de naștere al celebrului Salvador Dali, adăpostind cel de al doilea cel mai vizitat muzeu al Spaniei (după Prado din Madrid) – Muzeul Teatru Dali.

Muzeul a fost construit pe locul unui vechi teatru care a ars in urma bombardamentelor din timpul Războiului Civil. Locul nu a fost intâmplător ales de Dali. Aici el a avut prima sa expoziție, in 1918, pe când avea doar 14 ani.

Ideea de a construi un muzeu cu operele sale, i-a venit lui Dali in momentul in care primarul orașului de la inceputul anilor 1960, i-a cerut lui Dali să doneze Muzeului Emporda din Figueres, una dintre operele sale. ”Voi dona nu o operă, ci un intreg muzeu”, a spus Dali, și a ales ca loc al viitorului muzeu vechiul teatru.

In afară de faptul că pe holurile vechiului teatru a avut prima sa expoziție, Dali a ales acest loc și pentru că se afla lângă Biserica San Pedro unde el a fost botezat, și mai ales pentru că, așa cum spunea el, ”sunt un pictor eminamente teatral”.

Arhitecți ai viitorului muzeu au fost desemnați Joachim de Ros și Alexandre Bonaterra, dar Dali s-a ocupat in detaliu de construcția muzeului – a contribuit la proiectul muzeului până la cele mai mici detalii, a lucrat peste ruinile vechiului teatru bombardat, și-a petrecut zile și nopți in incinta viitorului muzeu.

Din clădirea vechiului teatru a rămas Torre Gorgot sau Torre Galatea, complet restaurat, care impreună cu ouăle gigant de deasupra fațadei și cu cupola transparentă, reprezintă o adevărată emblemă a orașului Figueres.

Muzeul a fost inaugurat cu mare pompă de către Dali impreună cu Gala, pe 28 Septembrie 1974. Insuși Dali a scris invitațiile la deschiderea oficială a muzeului.

Muzeul cuprinde lucrări ale artistului realizate de-a lungul timpului –picturi, lucrări stereoscopice, dispozitive mecanice, bijuterii, precum și opere realizate de Dali special pentru acest muzeu.

La intrare, in patio, te intâmpină Cadillacul Ploios deasupra căruia tronează statuia din bronz ”Regina Esther”, realizată de artistul austriac Ernst Fuchs și dăruită lui Dali.

Din patio intri in sala unde era scena teatrului vechi, deasupra căreia s-a construit o imensă cupolă transparentă, realizată de Emilio Perez Pinero. Intr-o criptă sub această sală, este ingropat Dali.

Sunt și multe săli tematice in cadrul muzeului, cum ar fi Palatul Vânturilor sau Sala Mae West.

Palatul Vânturilor este găzduit de foaierul vechiului teatru, și are un tavan pictat de Dali in perioada 1972-1974. Fresca face aluzie la un poem vechi Catalan, care spune că vântul de est s-a indrăgostit de o doamnă căsătorită care locuia in partea de vest. Ori de câte ori mergea in vest și o vedea, se intorcea in est, plângând. Este un poem dedicat ploii prin care ni se aduce la cunoștință că ploaia vine atunci când vântul de vest se intoarce și devine vântul de est.

Sala Mae West, reprezintă un apartament in care artistul a așezat o canapea sub formă de buze (după forma buzelor celebrei artiste Mae West) și alte obiecte realizate de el. Coloritul canapelei este de ”roz șocant”, o culoare inventată de Dali pentru designerul Elsa Schiaparelli. Tot ansamblul sălii, văzut dintr-un anumit punct, seamănă cu figura artistei Mae West).

Pe lângă operele lui Dali, sunt și săli cu opere ale altor artiști, prieteni cu Dali, cum sunt Ernst Fuchs (cel care a donat statuia femeii voluptoase din patio), sau Arno Breker (care a realizat un bust al lui Dali). Muzeul mai găzduiește și expoziții periodice, ale unor artiști contemporani.

Nu stiu când a trecut timpul, și am fost anunțați că se apropie ora de inchidere a muzeului. Nu am reușit să vedem pe indelete tot. Probabil că îți trebuie o zi sau să vii de mai multe ori ca să parcurgi tot.

Nu mi-am propus și nici nu aș putea să scriu tot ce am văzut in interiorul muzeului. Sunt alte lucrări, mult mai documentate decât ce aș putea eu scrie. Am vrut doar să redau, alături de câteva fotografii din muzeu, atmosfera unui loc unde și-a pus amprenta un geniu (nebun după unii, deși Dali spunea că ”singura deosebire dintre mine și un nebun este că eu nu sunt nebun”).

Am ieșit din muzeu amețiți și incântați. Pe toate străduțele din jurul muzeului sunt foarte multe magazine unde se vând reproduceri ale operelor cunoscute ale lui Dali. Am intrat aproape in toate sperând să găsim un ceas Dali care să ne placă (de fapt ceasul ne plăcea dar materialul din care era realizat nu prea ne incânta). Am renunțat.

Inainte să cadă intunericul, am dat o fugă până la Casa Puig sau Casa Roma, locul unde s-a născut Dali. Casa a fost construită de o familie bogată de negustori din Roma, și a fost, până in 1863 reședința lui Joachim Roman, personaj important din istoria mineritului catalan. După moartea sa a devenit reședința lui Josep Puig, unul din fondatorii Partidului Democrat Spaniol. Casa nu se viziteaza, am putut doar să o fotografiem pe din afară.

Atât de amețiți am fost la ieșirea din muzeu, incât am uitat că aveam și un rucsac pe care l-am lăsat intr-un dulap la intrare. Ne-am intors la muzeu dar ușile erau inchise și nu se vedea nimeni prin preajmă. Ne vedeam nevoiți să stăm in Figueres până la ora 22.00 când se deschidea muzeul pentru sesiunea de noapte. Am mai dat un ocol clădirii, și am văzut o ușă mare din lemn, cu o sonerie deasupra căreia scria Fundața Dali. Am sunat, și, victorie! La interfon ne-a răspuns o voce care in spaniolă a intrebat cine e? Cum nu stim spaniola, i-a răspuns soțul in franceză că și-a uitat rucsacul. Imediat ușa s-a deschis și Cristi a intrat in muzeu. Ruccsacul il aștepta pe o masă, la intrare, semn că fusese deja reperat și verificat.

Bucuroși că nu trebuia să mai stăm vreo două ore in Figueres (nu că nu ne-ar fi plăcut, mai ales că ne era foame și terasele ne imbiau cu arome apetisante), ne-am dus la mașină și am plecat spre Roses unde urma să innoptăm.

---

VIZUALIZĂRI: 3465 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI