Mai bine NU

TIPĂREȘTE

Iarasi m-a prins webmaster si m-a pus sa scriu un review pentru o vacanta din 2012. Din 2012!!! Eu nu am o problema sa scriu din urma, inca imi amintesc bine ce mi se intampla, dar lucrurile se pot schimba in locul despre care aleg sa vorbesc la alta data decat am fost si in cazul asta nu as vrea sa derutez lumea. Numai ca prin reviewul lui @M. Iulian din 05.12.2014, am confirmarea ca acolo nu s-a schimbat nimic si cum am inteles si eu sensul reviewurilor, (ce sa-i faci, unii inteleg mai greu!) si anume ca numai “prin notele şi evaluările proprii poti să contribui la o medie mai reprezentativă a unei destinaţii”, (corect, nu?), o sa transform comentariul meu la reviewul lui @M. Iulian intr-un review propriu destinat acestui hotel. Deci, spuneam acolo ca:

Aveam un cumatru care, mergea la Govora, la hotel Oltenia, absolut in fiecare an, chiar si de 2 ori, cu bilete din acelea de tratament. In timp, si-a luat copiii, nepotii, rudele si la hotel Oltenia era ca acasa. Il cunostea personalul, asistentele, pana si orasul, maicutele de la manastirile din zona... toata lumea stia de el si familia lui.

Atatea povesti am auzit de la el despre frumusetea locurilor, incat acum 2 ani cand a insistat sa mergem si noi am fost de acord, mai ales pentru ca mi-a garantat o cazare in aripa hotelului in care cateva camere erau renovate si pe care el le evalua la 4*. Pe lista mea de interes Govora era undeva mai departe, peste 10-15-20 de ani, cand as fi imbinat utilul cu placutul.

A fost cum a zis el. Noi am avut o garsoniera, pot sa spun, nu o camera, pe care ai putea sa o consideri, fara rezerve, de 4*. Dar poate ca este prea mult si prin comparatie cu celelalte camere ale hotelului, am supraevaluat. In orice caz, nu am ce repros sa fac pentru cazarea noastra: camera mare, complet renovata, mobilier, mocheta, gresie, faianta, toate noi, mirosea frumos si era decorata cu gust: o zona de bar si un dulap/dresing la intrare unde era si baia, apoi o zona de relaxare cu fotolii si masuta si apoi camera de dormit cu 2 paturi twin, pe care noi le-am apropiat, foarte curate si comfortabile. Aceasta senzatie de bine o aveai doar dupa ce inchideai usa in urma ta, caci pana ajungeai acolo si daca ieseai pe balcon nu mai era deloc la fel. De aceea revin la cele 4* - nu poti sa separi camera propriu zisa de mediul inconjurator, asa ca, nu stiu cum sa clasific cazarea noastra. Sa zicem 2* jumate.

Hotelul dezolant. Un hotel de 2*, incremenit 25 de ani, in care cine stie daca s-a renovat vreodata dupa revolutie. Am vizitat si camera in care stateau cumetrii (pentru ca nu au putut sa faca rost de 2 camere in aripa renovata) si va spun ca n-as fi stat acolo, nici macar de forta majora. Totul era vechi, mirosea ingrozitor a vechi, a mucegai si a mancare statuta. Ulterior, am aflat ca din cauza mancarii proaste, multi isi gateau in camera si era un obicei pe care ei il cunosteau de ani de zile. Nu stiu cum sa descriu baia. Parca toate stateau sa cada, ti-era frica sa atingi ceva, ca nu cumva sa ramai cu ele in mana. Sa faci baie acolo? Fereasca Dumnezeu!! Nu mai spun de mirosuri, de aspectul toaletei si asa, in general de toata incaperea. N-as putea sa spun cum de ei suportau. Erau atat de acasa acolo incat cred ca nu-si mai dadeau seama. Cunoscusera si vremuri mai bune si tolerau orice, nu priveau cu ochi critic nimic, parca nu vedeau, nu auzeau nimic din ce era in jurul lor. Orice, era uzat in acest hotel, extrem de uzat, de la mobile pana la paturi, lenjerii, mochete... ce sa zic, n-as fi dormit acolo sub nici o forma. Va rog sa retineti doar ca n-am folosit cuvantul “murdar”. Pentru ca se dadea cu matura, ca sa zic asa, dar nu asta era problema.

In afara de cele cateva camere renovate nu pot sa mai spun ceva bun despre hotel. Peste tot, de la intrare pana la ultimul etaj, domina mirosul de vechi, holurile acelea de ciment sinistre, balcoanele crapate, aveai impresia ca stau sa cada in orice moment. Internetul inexistent, doar la etajul 1, dar si acolo cu greu, asa ca ne-am lipsit. Nu folosesc aproape niciodata liftul cand sunt in concediu, la orice etaj as sta. Am facut si aici la fel, (stateam la etajul 4), dar spre deosebire de alte hoteluri, aici nu ma intalneam cu nimeni pe scari, toata lumea folosea liftul. Casa scarilor, va imaginati sinistra, neiluminata asa bine. Intr-una din zile, ma loveste un miros ingrozitor la etajul 2 si mi-am dat seama ca cineva n-a mai ajuns unde trebuia si s-a rezolvat acolo, pe palier. Acesta este hotel Oltenia din Govora, sursa de inspiratie.

Ce m-a revoltat foarte tare si m-a facut sa comentez la review-ul lui @M. Iulian, este ca nimic nu coincide cu felul in care se prezinta acest hotel pe site-uri. Acolo isi arata poze si descriu doar acele, cateva, camere/garsoniere care sunt renovate si intr-adevar sunt ok, dar sunt foarte putine in comparatie cu celelalte si cine stie daca poti sa fii norocos, mai ales in sezon. In piscina aceea exterioara, care arata asa de bine in poze, de zici ca cine stie la ce resort te afli, nu stiu daca am vazut 3 persoane intrand, timp de 11 zile, in toiul verii, in august. Era sub orice critica. Mi se pare la fel de revoltator si sa se prezinte cu “restaurante si baruri pe care le gasesti la cateva minute de mers”, ca si cand in Govora gasesti la tot pasul asa ceva.

Citind postarea lui @M. Iulian, care acum se afla acolo si este foarte necajit mi-am adus aminte ce dezamagire am avut si noi cand am intrat in hotel si ce dezamagiri am avut si ulterior, descoperindu-l. Norocul nostru a fost ca am avut cazarea aceea buna, si ca vara nu-i ca iarna, deci am putut sa ne plimbam mult. Cum spuneam, nimic nu imi strica concediul. Daca aveam “norocul” celuilalt tip de camera si cu tot ambientul din jur, este clar ca nu stateam pe ganduri si in secunda 2 plecam acasa. Asa, cu un pat bun, am incercat sa gasim si partea buna a lucrurilor si sa nu ne ratam sejurul. Nu in hotel, ca nu era chip, dar in afara lui. In plus am apreciat gestul cumatrului de a ne ceda noua singura camera buna pe care putuse s-o faca rost, si mai de jena, mai ca nu aveam alternative, am incercat sa ne facem viata cat am putut de buna.

Stiu ca trebuie sa separ partea de cazare de cea de plimbare dar nu pot sa scriu un review intreg despre Govora. O sa spun aici doar cateva cuvinte despre cum ne-am umplut noi timpul avand in vedere circumstantele. Eu am perceput Govora ca pe un oras mic si trist, pe care il bati intr-o jumatate de ora, pe jos, de la un capat la altul. Erau 2 terase, mari si late in oras, nu prea ispititoare, dar cu cele mai mici preturi pe care le-am intalnit vreodata in calatoriile mele. Atat de ieftin ca la Govora nu am mai mancat si baut nicaieri: mici (1 leu), hamsii (2.5 lei un carton din acela care la mare era 5-8 lei), berea (3 lei), (mesele principale le luam prin drumurile noastre).

Pot sa spun totusi ca am avut si un pic de noroc. Am nimerit intr-un week-end cu sarbatoarea orasului, cand atmosfera s-a mai animat pentru 3 zile, orasul s-a umplut de tarabe, au fost spectacole, manifestari populare traditionale, care ne-au mai indulcit un pic existenta. In rest, in fiecare dimineata ne suiam in masina si vizitam imprejurimile. Am fost la Manastirea dintr-un lemn, la salina, la Ocnele Mari, la Manastirea Arbore Arnota, si in general la toate manastirile din zona pe care nici nu mi le mai amintesc dupa nume. Dar cele mai interesante au fost excursiile “nicaieri”. Plecam dimineata de la Govora fara tinta. Treceam prin sate si unde vedeam indicatoare de o biserica, sau alt monument, cunoscut sau nu prea, ne indreptam acolo. Treceam prin satele acelea uitate de lume, prin tot felul de ulite si pante, ne uitam la gospodariile oamenilor si faceam tot felul de presupuneri: cum traiesc, ce mananca, ce muncesc, cum se distreaza, unde sunt copiii lor…. si tot asa, am inventat o gramada de povesti. Ne intorceam cu sacose de fructe pe care le cumparam de la portile bisericilor si manastirilor, din varfuri de deal, de la cate o batranica care statea cu cosul acolo in asteptarea vreunui ratacit care sa cumpere de la ea prune, mere, mure… cum nu gasesti nicaieri la oras, cu 1-2 lei.

In rest, in fiecare dimineata traversam strada la cofetaria de vis-à-vis de hotel, ca sa ne bem cafeaua si sa mancam o prajitura si/sau o pizza bune. Cofetaria aceea a fost o exceptie pentru Govora. Avea produse foarte bune, proaspete, (tot ieftine!!!), un personal deosebit, o terasa frumoasa, unde instalasera 2 LCD-uri si unde noi ne-am facut veacul. Dimineata, la cafea, sau seara cand ne intorceam din drumuri, ne retrageam acolo si jucam o carte, un yams, un remi…. si uite asa au trecut pana la urma cele 11 zile pe care le-am stat acolo. Uitandu-ma in urma, pot sa spun ca a fost o alta experienta, diferita. Nu am mai alergat de la un obiectiv la altul, cum eram obisnuiti, dar pana la urma am ramas de la Govora cu:

- peisajul nemaipomenit. Orice s-ar spune Govora este amplasata foarte bine, inconjurata de paduri oriunde te-ai uita

- jocurile de carti si remi si discutiile care se incingeau si de care in general, n-avem timp, la cofetaria de vis-à-vis de hotel, un loc de-o cafea, pe care il recomand oricui trece prin Govora

- plimbarile prin parcul frumos de acolo si pe toate strazile pe care ne scotea, cand pe sus (ul dealului), cand pe jos si dezbaterile nesfarsite despre cladirile lasate in paragina pe langa care treceam: ale cui or fi, de ce nu face nimeni nimic, daca noi am avea bani am face si am drege…In zilele acelea le-am renovat pe toate (din gura).

- excursiile “nicaieri”, prin satele si dealurile din zona, prin cele mai negandite cotloane de care ne aducem aminte cu duiosie

- Biserica dintr-un lemn si salina de la Ocnele Mari pe care le-am descoperit in acel sejur, chiar daca in zona Rm Valcea mai fusesem

- niste toi-uri (nu stiu daca oi fi scris bine). Din care se bea tuica. Sotul meu a fost foarte entuziasmat, nu mai vazuse asa ceva din copilaria lui, de la "mat-ul" din sat. Ulterior le-am mai vazut prin targuri, dar atunci era prima data dupa multi ani.

Este tot ce ne aducem aminte mai frumos. Dar oare n-o fi si asta suficient cateodata?

---

VIZUALIZĂRI: 2316 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI