La Govora închiriezi soarele cu ora

TIPĂREȘTE

Am sa va povestesc despre experienta mea la Govora, cumulata in 3 sejururi din 3 ani diferiti, 2006-2008-2009.

In fiecare an am ales sa ne cazam la hotel Oltenia, la garsoniera, diferenta de prêt intre o dubla si o garsoniera fiind foarte mica. In primul an am ales hotelul Oltenia datorita piscinei pe care o are, iar in anii urmatori pentru mancare si pozitie in statiune.

Sa incep cu conditiile de cazare… Garsoniera este foarte spatioasa, formata dintr-o chicineta in care se afla o masa cu doua scaune, o chiuveta si un frigider foarte vechi, gen Fram, care raceste destul de bine; baia cu cada in care n-am indraznit sa ne asezam, sufficient de mare dar nerenovata de vreo 20 de ani, un asa zis living in care se aflau doua fotolii mari, o masuta, doua corpuri de mobila (o comoda si un corp gen bar, cu sertare si usite), televizorul; dormitorul cu doua paturi de o persoana, un sifonier spatios, o masuta cu un radio (boxe) si telefon. Fiecare camera avea cate un balcon, destul de mic. Pe jos exista o mocheta, calcata de sute de turisti in zeci de ani. Toate acestea la un loc sunt foarte, foarte vechi si in toti acesti ani nu am observat nici o imbunatatire, aspect care nu ne-a deranjat deloc, deoarece in camere se facea curatenie zilnic, lenjeria de la pat chiar daca era mai veche era foarte curata, prosoapele de o culoare galben pai (nu datorita uzurii) erau si ele curate. Chiar daca patul scartaia, chiar dac usile la sifonier nu se inchideau bine, chiar daca faianta era roz si era ciobita, chiar daca chiuveta avea smaltul sarit, noi ne-am simtit bine si de aceea am revenit si in anul urmator. Anul trecut pretul pe garsoniera era 59 lei- persoana (prin agentie) si la dubla 50 lei, cred ca imi aduc bine aminte. Am platit undeva la 600 lei per 3 nopti, deci diferenta insemnand bonuri valorice pentru masa.

Restaurantul nu impresioneaza cu nimic, se afla la demisol, si ultima imbunatatire sesizata a fost faptul ca nu se mai dadeau bonuri si se contoriza la masa (fisa cont), se spunea nr. camerei si se scadea din suma alocata ptr. masa consumatia respectiva. Ce mi-a placut aici, mancare foarte proaspata si gustoasa, in fiecare zi exista specialitatea zilei, servirea era fara repros, chiar daca era aglomeratie, nu am vazut aceiasi ciorba-supa 2 zile la rand, gratar de la pui, peste, vita pana la porc, salate de 2-3 feluri, mancare traditionala romaneasca, sincera sa fiu, ca la orice restaurant romanesc. Daca nu va deranjeaza prezenta pensionarilor care vin cu painea si cu rosiile in poseta la masa, atunci totul este perfect. Pe noi nu ne-a deranjat si chiar ne-a amuzat si am ramas placut surprinsi de amabilitatea personalului vizavi de varstnici si de oamenii aflati la tratament. In fiecare an, am vazut aceiasi angajati care sunt dispusi sa te serveasca si fara bacsis, deoarece nu poti sa le dai din fisa de cont decat un “multumesc frumos”. Un bilet de tratament pentru pensionari sau suferinzi are, cred 18 zile, perioada in care se formau amicitii intre angajati si clienti. Ne-am amuzat copios cand am vazut caci vecinii nostri de balcon si-au pus muraturile la borcan. Restaurantul este dotat cu aer conditionat, care nu prea face fata, si este suficient de curat. Ce am observat ultima data a fost modernizarea toaletei restaurantului (trebuie sa se inceapa de undeva, in cazul asta de la demisol). Preturi foarte bune la restaurant.

Tot la demisol se afla baza de tratament, destul de moderna si de eficienta (am auzit, nu vorbesc in cunostinta de cauza), deoarece nu am apelat la aceasta, oricum un tratament trebuie facut cel putin 10 zile (ne-a spus asistenta), si nu a fost cazul nostru. In weekend nu se face tratament.

Piscina, de fapt piscinele, una pentru adulti si alta pentru copii, cea de copii avea adancimea celei de adulti dar avea apa doar pe fundul ei, cca. 50cm (ciudat as spune eu), erau cu plata la intrare, nu foarte mult. Existau sezlonguri, destul de prapadite, tot contra cost, dar am vazut persoane cu prosopul pe ciment, destul de incomod. Noi nu am folosit piscina si o sa aflati si de ce.

Mai jos de hotel cu vreo 500m se afla strandul cu ape sulfuroase. In incinta sunt doua bazine cu apa dulce si unul cu apa sulfuroasa, urata la aspect, dar care face minuni, dupa spusele altora. Sunt o gramada de casute, an de an pline cu familisti, cu catel si purcel dupa ei. In apropierea statiunii, vreo 8 km. se afla strandul Ocnele Mari, cu ape sarate, deasemenea foarte bune pentru sanatate, aflat insa in stare mare de degradare. O gramada de manastiri se afla in preajma statiunii. Exista zilnic un autocar care face turul acestor manastiri, plecarea este din parcarea din fata hotelului, nu stiu preturi si turul exact. Am vizitat Manastirea Dintr-un Lemn, impresionanta prin piosenia si peisajul pe care il prezinta. Am ramas impresionati de acest lacas, merita sa-l vizitati. Acolo exista o icoana facatoare de minuni. Am batut si noi un banut in stejarul secular, ne-am rugat, am dat acatist si am cumparat o sticla de vin cu numele manastirii. Impresionant.

Dar nu pentru toate aceste lucruri ne-am intors 3 ani la rand, cu toate ca merita, si pentru altceva... Si nici pentru faptul ca esti la poalele unei vaste paduri unde poti petrece un moment din viata ta alaturi de cei dragi …si nici pentru aerul curat… Ne-am intors pentru Govora, mai presus de toate acestea este un loc in care istoria se vede in fiecare cladire, in fiecare coltisor al parcului. O luam in fiecare an la pas prin statiune si incercam sa descoperim povestea din spatele fiecarei ruine. Mie una, statiunea mi s-a parut inedita, plina de o viata ascunsa, misterioasa, cu povesti de nespus. Daca vezi in spatele tuturor ruinelor si paraginilor ai sa descoperi o statiune pastrata virgina, colorata in mii de flori si parfumuri de epoca, epoca unor cavaleri eleganti, cheltuindu-si galbenii in cazinoul din centru, epoca unor doamne cu umbrelute dantelate si toalete vaporoase care vizioneaza un film mut in cinematograf. Toata lumea cunoaste beneficiile acestei statiuni, dar nu stiu cati cunosc istoria acestei statiuni si a cladirilor ei.

Hotelul Palace dainuie din 1910. Una dintre condiţiile de proiectare a lui a fost ca fiecare cameră să aibă soare cel puţin o oră pe zi. Se spunea că la Govora se închiria soarele cu ora. Daca ajungeti acolo o sa aflati si ca golurile din zidarie, usile si ferestre insumeaza numarul 365, adica zilele dintr-un an.

Cinematograful a fost construit in anii 1928 de prima femeie architect din Romania, tinea loc de sala de spectacole, de cazinou si de cinematograf. Si povestile ar putea continua, dar nici macar eu nu le-am putut descoperi pe toate.

In parc te uimesc copacii seculari cu trena de iedera, iedera ce se catara pe toate caldirile din parc, aleile pietruite cu iz romantic, bancile ascunse privirilor curioase, statui ciupite de timp, aflate intr-o stare deplorabila.

Astazi ai sa gasesti bunici cu nepotii de mana, cladiri cu ferestre cu arcade si fatade cu dantelarii de piatra, ai sa gasesti hotelul Palace, tronand in mijlocul parcului ca un rege, peste maretia ce a fost odata.

Astazi ai sa gasesti vechiu Pavilion Central de Bai unde sute de dosare ale vechilor pacienti sunt aruncate pe jos prin incaperile tenebre, pline de lilieci.

Astazi ai sa gasesti ciuperca din mijlocul parcului in care sute de persoane si-au scrijelit numele, inclusiv fiul meu.

Daca ati avut rabdare sa cititi pana la sfarsit, daca v-ati pus in gand sa mergeti macar o data in statiune, inseamna ca mi-am atins scopul. Probabil ca statiunea asteapta si azi o raza din soarele care nu va rasari prea curand.

---

VIZUALIZĂRI: 5244 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI