Taj Mahal, din suferință și dragoste

TIPĂREȘTE

Privind pe harta Indiei, ești tentat să spui că, odată ajuns în Delhi, ești doar la câteva clipiri depărtare de Agra, vechea capitală a regilor moguli, ale căror origini merg tocmai în Vechea Mongolie, fieful temutului Ghinges Han. Plecarea cel târziu la șase dimineața de la Hotelul Krishna - vezi impresii, arșița de la începutul sezonului ploios, șoselele, parcă mai bântuite de gropi decât în alte părți ale globului, satele cu aspect patriarhal antic și holdele verzi ce degajă o oarecare liniște, cei șase-șapte litri de apă rece comandați din timp, o mașină europeană cu un șofer indian vorbăreț, îmi asigură deplasarea, preț de vreo trei ore, până la steaua care strălucește deasupra întregului univers indian...

Muzica indiană cu unduiri de un melancolism oriental vechi, mă ajută să rememorez câteva din întâlnirile mele cu colegii indieni prin locuri atât de diferite ale lumii, în care participam la congrese sau la simpozioane, mai toate cu caracter educațional. Prima dintre ele a avut loc la Plymouth în Anglia, prin 1996:

-Pentru voi, europenii, dragostea are un sens mai larg, unde intră familia, țara, orașul și multe alte elemente materiale ale vieții, pe când pentru indieni, dragostea este doar o stare de spirit pur romantică, ce poate uni cerul cu pământul, îmi explica un cuplu de tineri din Bombay...

Apoi, după cam zece ani, în America, un alt coleg indian, foarte vesel și pus pe glume, mi-a mărturisit că numele de Radu, este chiar același cu numele unui mare rege în țara lui.

-În cazul ăsta, trebuie să-mi vizitez țara, i-am răspuns fără să clipesc.

Ca o premoniție, am început să citesc mai mult despre India..știam câteva lucruri despre Taj Mahal, cum ar fi culorile fațadei schimbate în funcție de orele zilei și ale nopții, că are peste o mie de încăperi secrete, că, după coranul islamic adus în India de Moguli, totul ar fi o prefigurare a raiului, că, în nopțile cu lună plina, Taj Mahal vorbește cu cerul, și că, o poveste adevărată a pornit de la o femeie care și-a găsit sufletul pereche.. dar realitatea și trăirea pe viu a emoției unei iubiri ce dă naștere atâtor legende, în mod sigur, se va dovedi o experiență fără egal...

Dacă ne gândim că, prin secolul al 17-lea, Marele Imperiu Britanic nu avea de oferit lumii nimic la fel de spectaculos, la care privitorul să spună că “totul a fost construit în ceruri și apoi coborât pe pământ”, spre uimirea și încântarea omului..1661 este anul începerii faimosului edificiu acoperit de harul divin în Agra, un complex arhitectonic a cărui măreție și perfecțiune geometrică încă nu a fost atinsă de mâna omului.. în Anglia, la o sută de ani după moartea Reginei Elsabeta1, Catedrala Sf. Paul și Mănăstirea Westmister erau singurele giuvaeruri arhitectonice de care erau cu adevărat mândri viitorii cuceritori ai Indiei...

Povestea mărețului Taj Mahal, cel mai bine păstrat monument mormânt din lume, începe în Agra, atunci când tânărului împărat mogul, Slaj Janah, i se aduce în haremul din Red Fort, cea mai puternică fortăreață militară din Agra, o fermecătoare tânără pe nume Mumtaz Mahal (Coroana Castelului), fiică de nobili, cu speranța că într-o zi îi va deveni și una dintre soțiile favorite.. la fel ca și în palatele din Orașul Interzis din Beijing, tinerele concubine își așteptau norocul ca niște păsărele închise în colivii de aur.. totuși, spre deosebire de obiceiurile chinezești, adorația fără margini a femeii la moguli, era un prilej bun de a le dărui cele mai frumoase și mai bine șlefuite bijuterii din aur, diamante, jad și rubine-un meșteșug dus la perfecțiune în epoca mogulilor (sec16-18).. numai că, așa cum notează cronicarii de la curte, între cei doi s-a aprins instantaneu o flacără de lumină ce nu avea să se stingă vreodată... mai mult, spre deznădejdea generală, împăratul n-ar mai fi putut să privească în ochi o altă femeie.. chiar și astăzi, privind portretistica vremii, frumusețea vibrantă a lui Mumtaz o face o Venus din Millo a islamismului indian.

Imperiul Mogul se apropia de perioada sa de glorie iar tunurile importate de la turci scurtau perioada de reprimare a oricărei revolte.. este surprinzător faptul că, spre deosebire de Mogulul Suprem din Mongolia, care nu-i înghițea pe străini, Slaj Janah, nu numai că nu-i forța pe indieni să renunțe la religia hindusă și să treacă la islamism, ci, din contră, încuraja toate legăturile cu europenii ce ofereau armament și argint în schimbul mirodeniilor, a bumbacului și a stofelor.. mai mult, la toate expedițiile militare, regele era însoțit de frumoasa Mumtaz, ce-i dăruia din dragoste copil după copil... dar, vai! Pe durata unei expediții militare din nordul Indiei, a 14-a naștere, o fetiță ce semăna leit cu superba ei mamă, i-a adus și moartea doar la treizeci și șase de ani, celei mai iubite femei din Imperiul Mogul, așa cum era adulată Mumtaz..

Moartea sufletului pereche întunecă viața regelui mogul, apoi suferința și izolarea totală îi aduce peste noapte încărunțirea părului și a bărbii.. după câteva săptămâni, revenindu-și încet din tristețe, mogulul își amintește de cele patru rugăminți lăsate cu limbă de moarte de către regina Mumtaz: să-i construiască un mormânt, să se recăsătorească, să vină la mormântul ei la aniversări și să-și ajute copiii..

Însă dragostea lui Slaj Janah nu cunoștea margini... într-o zi, s-a hotărât să creeze ceea ce astăzi admiratorii spun că este”o lacrimă pe peretele de piatră al pământului”.. da, decizia a fost luată: monumentul va purta numele Mahal, după cel al soței pierdute...

Mă trezesc ca dintr-un vis romantic, aproape de porțile de intrare în Agra, cu niște tunete și fulgere ce brăzdează cerul și pot dărâma chiar și un imperiu.. cât ai clipi, un nor ucigător, în formă de pâlnie, coboară foarte jos, transformând oamenii în niște neputincioase vietăți cenușii..

Oare voi mai apuca să îmbrățișez, măcar o clipă, eternitatea?!

---

VIZUALIZĂRI: 1398 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI