Mai aproape de Dumnezeu

TIPĂREȘTE

Am intrat prima data in Grecia altfel decat cei mai multi dintre romani, venind cu ferry-boatul de la Brindisi, cu escala de cateva ore bune pe coastele Kerkirei Corfu). Sincer sa fiu nu am prea dormit, am senzatia de spatiu ingust in cabina vaporului (probabil, o oarece claustrofobie), dar nu am regretat. M-am sculat cu noaptea in cap sa vad cum imensul vas se prelingea pe langa coasta Epirului si apoi a Macedoniei de Nord, cum se opreste ici-colo pentru a mai lasa calatori in insule, sa vad cum soarele rasarea dinspre continent.

Despre insula Corfu am mai scris si nu voi insista foarte mult, decat ca am acostat la Vechiul Port, trecand pe langa Fortul vechi, ce se inalta maiestuos de mai mult de o mie de ani. Noul Fort este intr-o mai buna conditie. Orasul este plin de cladiri in stil italian, piatete, biserici, brutarii, restaurante, magazine de suveniruri si pielarie, totul pe niste strazi inguste, serpuitoare, cateodata chiar periculoase. Turismul este infloritor, avand multe plaje si privelisti deosebite. Obiectivul pe care l-am cautat a fost, bineinteles, Achilleion, construit pentru imparateasa Elisabeta a Austriei. Livezile de maslini si viile ne-au amintit ca pe langa turism, agricultura este de o importanta capitala. Cu parerea de rau ca nu puteam zabovi prea mult, ne-am promis sa ne intoarcem in Corfu cu proxima ocazie. Deocamdata nu s-a intamplat. Am luat un alt vapor pentru a ajunge la Igoumenitsa, daca nu ma insel al patrulea oras ca marime din Grecia (dupa Atena, Patra si Pireu).

Nu m-a impresionat in mod deosebit, zona a fost considerata o lunga perioada de timp la capatul lumii civilizate. Am urcat rapid dealurile in intampinarea urmatorului oras important, Ioanina, la vreo 80 de km, pe langa oracolul de la Dodona (este un amfiteatru antic, folosit si azi). Personal, m-a impresionat peisajul din muntii Pindului, maret si salbatic, cu o sosea noua moderna, la mare inaltime, prin inima montana a Epirului. Zona era numita la un moment dat "trecatoarea blestemului", probabil pentru periculozitatea ei. Si Ioanina a fost unul din marile orase ale culturii elene, cu trecut bogat, capitala lui Ali Pasa, despotul. La periferia Ioaninei se afla o pestera, Perama, in drum spre satul Metsovo (statiune de schi), aflat in defileul de la poalele Pindului, cu case impunatoare, artizanat, branza, vin, costume traditionale purtate de batrani, capitala "vlaha". Coborand, in zare se vedeau o serie de formatiuni stancoase masive, avand in varful lor cladiri ce sfideaza si te imping spre uimire. Manastirile agatate de aceste stanci, suspendate in aer, dupa cuvantul meteorizo, odata in numar de 24, iti dau senzatia ca mai repede sunt suspendate cu fire invizibile de cer, decat ca ar fi executate pe acele imense cocoase. Ma minunam numai la gandul greutatii de a lua piatra cu piatra, caramida cu caramida, si tigla cu tigla pentru a le urca una cate una la acele inaltimi. Numai Metamorfosis (Marele Meteor) a fost terminata in 3 secole. Cuvintele sunt de prisos, manuscrise, icoane, trepte daltuite in piatra, funicular, totul este unic si neegalat. Orasul Kalambaka, din apropiere, este o combinatie de modernism si traditie.

Am mancat pe o terasa chiar in centru, unde am fost extrem de bine primiti, mai mult patronul facandu-ne cinste si cu un paharel de uzo. In final, un alt paharel in care se aflau chitanta si restul. Soarele se retragea catre cocoasele Meteorelor, iar noi trebuia sa ne continuam drumul ocolind Olimpul, spre Egee.

---

VIZUALIZĂRI: 1824 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI