Telega si ”Bastilia romanesca”- Inchisoarea Doftana

TIPĂREȘTE

A doua zi, la plecarea de pe Valea Doftanei, am hotarat, asa cum avem obiceiul, sa nu ne intorcem pe acelasi drum la Bucuresti ci sa ne abatem prin imprejurimi pentru a vizita cate ceva prin zona. Asa am hotarat sa facem o bucla, de la intrarea in Campina, indreptandu-ne spre Telega, pentru a vedea ce mai exista din baile si inchisoarea din localitate, apoi sa mergem spre Brebu, pentru a vizita Complexul arhitectural “Casa Domneasca” de la Brebu, a domnitorului Matei Basarab, iar de acolo sa contimuam drumul spre Salina de la Slanic Prahova si apoi …. spre casa.

Asa ca plecand din Valea Doftanei, am urmat acelasi drum pana la intrarea in Campina, iar de acolo in loc sa facem dreapta sa traversam Campina spre Bucuresti, am facut stanga spre Telega. Sunt vreo 5-6km din Campina pana in Telega, pe un drum bunicel.

Fiind duminica, si in weekendul cu Sf. Mihail si Gavriil, in centrul localitatii, ocupand toata soseaua era organizat un targ traditional, numit “Targ de toamna”, care se pare ca se organizeaza de ceva timp de Sf. Mihail si Gavriil, in fiecare an.

Erau de fapt o insiruire de tarabe cu diferite produse din carne, in special din oaie si branzeturi de diferite soiuri si culori. J.

Plus clasicele gratare cu mititei si bere la pahar si binenteles nelipsitele tarabe cu haine si jucarii. Erau si vreo 2-3 instalatii de distractie gen: masinutele electrice cu fise, tiribomba si calutii/buburuzele care ii invartesc pe cei mici. Parca era si un mic trenulet electric.

Cele insirate mai sus se intindeau de la sensul giratoriu din mijlocul localitatii pana dincolo de intrarea la strandul cu apa sarata. De partea cealalta a sensului giratoriu se insirau pe jos comerciantii cu legume, fructe si zarzavaturi de sezon. Nebunie!!!

Am reusit de bine de rau sa parcam masina si am plecat pe jos “in inspectie”. Am trecut in revista atat zona cu carnuri/branzeturi cat si cea cu legume. De legume nu prea aveam nevoie iar de branzeturi si/sau carne nu prea ne-a placut modul de prezentare/depozitare al produselor.

De fapt sunt doua locatii de balaceala situate la vreo 200-300m una de alta.

Una din locatii numita “Complexul Soimul- Baile Sarate” situata spre iesirea din localitate, care arata bine/binisor din exterior cu un loc destul de mare in fata pentru parcare, dar pe care nu l-am putut vizita in interior fiind inchis si cealalta locatie mai spre centrul localitatii care se de fapt vechea amenajare, pe vechiul lac sarat central, denumita “Baile minerale Telega”. Si cand zic veche/vechi, ma refer si la aspectul exterior al strandului care arata cam darapanat. Aceasta locatie este deservita si ea de o parcare in fata. Aici am putut intra si in incinta strandului pentru a arunca un ochi. Dar si la interior este ca pe afara. Nefiind populat cu turisti, am putut observa in ansamblu locatia, atat infrastructura cat si lacul propriu-zis. Derapanat. Probabil din cauza surparilor din ultimii anii, nivelul apei era destul de scazut pentru un acces in siguranta de pe platformele si scarile de lemn. Infrastructura de lemn din jurul lacului neintretinuta, subreda, cu bucati lipsa in unele locuri. Scarile de acces la lac pareau incropite la repezeala, nu prea mi-au inspirit incredere. Pe una din laturi se observau ruinele unei constructii, probabil afectata de alunecari de teren. Apa, nu stiu cum ar trebui sa arate in mod normal o astfel de apa minerala, sulfuroasa si saturate cu sare, dar aceasta avea o culoare foarte urata, era murdara, cu destule gunoaie in ea. Una peste alta nu ne-a placut aspectul acestei locatii. Pare doar ca se doreste profit, dar fara minime investitii. Poate ma insel!

Ne-am urcat in masina si am plecat spre al doilea obiectiv pe care doream sa il vizitam: Inchisoarea Doftana.

Aveam doua variante de a gasi aceasta locatie: sa intrebam un localnic sau sa incercam cu GPS-ul din dotare, deoarece nu exista niciun indicator catre acest obiectiv.

Am ales a ne ghida dupa GPS si am nimerit rapid. Accesul se face facand dreapta pe un drum asfaltat, venind dinspre Campina, la vreo 300-400 dupa ce intri in Telega (de la indicatorul cu denumirea localitatii si intesectia cu drumul DJ214 ce merge la Brebu), de acolo mai mergandu-se inainte cam 400m, acolo terminandu-se si drumul, chiar in fata intrarii principale a inchisorii.

Stiam de cand plecasem de acasa ca acest obiectiv nu este vizitabil datorita degradarii majore, fiind pericol mare de accidente. Tineam sa ajung probabil acolo si prin prisma intoarcerii in timp, acolo primisem cravata de pionier cu vreo 30 de ani in urma, ca multi alti elevi din acele generatii.

Cand am ajuns noi acolo eram singura masina, nemaifiind niciuna parcata acolo.

Am coborat din masina si am inceput sa ne invartim prin jur.

Privita din exterior zidurile masive din piatra ale curtii exterioare cat si poarta principala, turnurile de paza si zidurile perimetrale propriu-zise ale inchisorii par atat de solide si neafectate de trecerea timpului incat iti dau impresia ca si in interior e totul intreg. Dar e doar iluzie. Datorita lipsei/nealocarii de fonduri pentru intretinerea acestui obiectiv, incet, incet, a inceput sa se degradeze, iar prabusirea acoperisului aproape in totalitate (80-90%) acum cateva ierni, a accelarat foarte tare aceasta degradare inceata si constanta, plus vandalizarea pentru a se fura tot ce putea fi valorificat: lemn, fier, usi ferestre, tigle, etc.

Eu am identificat o spartura langa poarta mare de fier impodobita cu un lant si o salba de lacate mari, prin zidul masiv, prin care sa ma pot strecura in curtea inchisorii.

Am intrat doar eu, fiind impresionat de curatenia din curte, din partea aceasta a curtii, nevand acces si in alte zone sau fiind pre periculos cu iarba cosita, copacii risipiti prin curte, fara boschetii care invadeaza zonele neintretinute.

Am intrat si in camerele din dreapta si din stanga intrarii in curtea interioara: unde se pare ca erau sala de proiectie si vorbitorul. Aici inca mai erau doua randuri de bare metalice foarte groase incastrate in pardoseala si plafon, care separau pe cei ce veneau in vizita de detinuti. Aceste bare se pare ca sunt ultimele metale care nu au putut fi furate.

Se putea escalada o fereastra pentru a se trece in curtea interioara a inchisorii, dar uitandu-ma in sus si vazand cum atarnau bucati mari din tavan, care se puteau oricand prabusi, am renuntat a ma aventura si a sfida efectiv pericolul real de a se prabusi ceva pe tine.

Am facut cateva fotografii m-am plimbat un pic pe langa zidul inchisorii, pana la primul turn de paza (turnul era folosit de localnici pe post de fanar, fiind burdusit cu iarba cosita din curte) si cam atat.

Pacat ca nu este valorificat potentialul turistic al acestui obiectiv, ce are o vechime de aprox. 120 ani, cu o istorie atat de bogata.

A fost construita intre 1895 si 1897, la initiativa regelui, acesta dand ordin sa se construiasca o închisoare moderna. S-a cerut sa fie o închisoare moderna, cu apa curenta, incalzire centrala și curent electric. Pana la urma la darea sa in folosinta, Doftana avea curent electric si calorifere doar pe culoare si current electric pe zidul de paza.

A functionat la inceput ca inchisoare pentru detinuti de drept comun, iar apoi au fost adusi aici si cei condamnati politic. Aici a fost intemnitat Gheorge Gheorghiu Dej, Nicolae Ceausescu dar si Corneliu Zelea Codreanu-conducatorul Miscarii Legionare.

Inchisoarea a functionat pana la cutremurul din 1940 fiind foarte grav avariata, cand au si murit persoane acolo sub daramaturi, apoi a fost inchisa intre 1940-1950. A fost redeschisa apoi, devenind monument istoric, functionand ca” Muzeul Penitenciar Doftana”.

In timpul comunismului a fost loc de “pelerinaj” și cadru de festivitati pentru inmanarea cravatei rosii și a depunerii juramantului de pionier.

Practic dupa 1989 acest obiectiv a disparut de pe harta obiectivelor/monumentelor de interes national. Lipsa fondurilor, incapabilitatea celor ce gestioneaza aceste resurse a facut ca la acest moment acest muzeu sa fie o ruina, ca multe alte obiective turistice de pe la noi.

S-a incercat parca prin 2011 vinderea la licitatie a acesteia, dar nu s-a reusit acest lucru.

Trist dar adevarat!

Dupa aceasta scurta vizita in Telega, concluzia noastra a fost ca din Telega a ramas doar numele. Renumele pe care la avut odinioara, acesta s-a cam dus pe apele raului Mislea ce trece prin localitate

---

VIZUALIZĂRI: 7361 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI