Călător prin țara mea. Merită să vezi: Slobozia

TIPĂREȘTE

Stimați utilizatori ai A.F.A., citiți și bucurați-vă, fiindcă ați fost răbdători și-ați crezut că veți fi recompensați pentru aceasta, iacă, am terminat review-urile despre mersul meu la mare, la Jupiter. Gata, a trecut unda de șoc, puteți ieși din adăposturi!

Numai că, n-am ce vă face, am deschis robinetul și, uite, o să mai scriu.

Cum vă spuneam, nimic nu-mi place mai mult decât să mă plimb, oriunde și oricât, orice plecare de acasă, alta decât cea pentru a ajunge la serviciu, mă umple de energie.

Așa se face că oferindu-mi-se prilejul ocaziei de-a ajunge la Amara, n-am zis nu, chiar dacă, în sinea mea, Amara este un fel de capăt al lumii. Un capăt trist.

Ca să mă-nveselesc, am decis să trec și prin Slobozia, din minunatul motiv turistic de a revedea acest oraș. Spun ”revedea” pentru că, acum vreo 10 ani, venind de la mare am ales să mergem și noi prin respectivul oraș că să ștergem o pată albă de pe harta României. Atunci nu am rămas cu cine știe ce amintiri mai ales că orașul este amplasat în plină Câmpie a Bărăganului și, știți și voi, orașele de câmpie nu sunt cine știe ce atrăgătoare, vedeți cazul Bucureștiului! :)):)):))

Că, să fim sinceri, Bucureștiul e o mare aglomerare urbană, unde stau foarte mulți oameni .

E ca-n bancul cu ăla de este întrebat unde locuiește și el răspunde că într-o comună din afara Bucureștiului.

- Care, insistă cel de pusese întrebarea.

- Păi, în comuna Horodiștea, din Botoșani!

Am ajuns într-o zi ploioasă în Slobozia. Fac, iarăși, o paranteză: vara asta am avut noroc de ploaie cam de câte ori am ieșit pe undeva: la Rezervația Buciaș, la Sovata și, mai ales, la Jupiter, unde, dacă mai este cineva care nu știe, mi-am petrecut o ieșire la mare în acest an.

În cazul meu a fost după o gândire îndelungată, aleasă pe loc: de la Amara trebuia să mă întorc acasă și, întrucât drumul pe unde venisem, de la Buzău, nu mi-a plăcut, neam, am decis că e mult mai bine să merg pe altă rută, doar așa, pentru a schimba orizonturile.

Apoi, am citit pe saiturile alea bengoase de turism și am văzut că orașul și oferea câte ceva. Deci, de ce Slobozia? De ce nu?!

Care de unde are cojmelia de locuiește ajunge, cumva, în centrul Câmpiei Române, mai ales cu ajutorul mijloacelor auto de transport. Am înțeles că se poate și cu trenul, pe același principiu.

În cazul meu, particular, am venit de la Mărășești-Focșani-Rm. Sărat-Buzău-Amara-Slobozia, lung de vreo 180 de km, în timp, am plecat la ora 6 de acasă și la ora 8,31 eram în fața Hotelului Ialomița, din Stațiunea Amara, unde am debarcat persoanele de le-am adus aici pentru odihnă și tratament.

Despre Amara o să vă voi spune al'dat', că, se pare că și aicea m-am păcălit, nu e chiar caz de dai și fugi!

De la Amara la Slobozia am mai făcut cca 10 min. fiind doar vreo 6 km, pe drum bun, cum, dealtfel, tot drumul a și fost. Se pare că ăștia de la Drumuri Naționale s-au îmbolnăvit și chiar au reparat drumurile patriei!

Este un oraș a cărei dezvoltare s-a datorat, mai ales poziției geografice: era la întretăierea unor drumuri folosite de neguțători, drumuri ce legau Europa Centrală de Constanța sau, Europa Orientală de Europa Centrală.

Fiindcă era un oraș expus atacurilor turcești, veniți în excursii organizate de agenții turistice otomane, locuitorii au fost încurajați să locuiască aici dându-li-se act de ”slobozenie” adică, erau scutiți de taxe către administrația statală.

Se pare că acolo existase o localitate pe vremea lui Mihai Viteazul care fusese arsă de turci pe la 1594, de se chema, expresiv, aș spune , “Vaideei”.

În timp a cunoscut dezvoltarea economică și socială care a făcut ca astăzi să fie cel mai important oraș al județului Ialomița, a cărui reședință de județ și este.

De fapt, oferta orașului este destul de consistentă, din păcate eu am abuzat doar de cele mai reprezentative:

- Catedrala ”Înălțarea Domnului ”

- Monumentul Eroilor

- Muzeul Național al Agriculturii

- Mănăstirea Sf. Voievozi

- Monumentul închinat prințului algerian Gherainia Mahumed.

Asta am văzut eu, dar, sunt sigur că mai sunt și alte obiective, pe care, și datorită vremii, că ploua de numa-numa, nu le-am văzut. Dar, știu ce-o să fac, peste vreo 10 zile trebuie să mă duc să recuperez respectivele rude din stațiune, așa că o să le văd atunci, poate! Stați cuminți, nu mai scriu alt review! :p

Construită în perioada 1992 - 2003, dar a fost sfințită în 2004.

De fapt, piatra de temelie a fost pusă la 15 iulie 1992, deci, ieri, cum ar veni, și-a sărbătorit începuturile.

Construcţia rezultată are dimensiuni monumentale: înălţimea 37 m, lungimea 45 m, lăţimea 24 m şi 33 m la abside, suprafaţa totală 850 mp, fiind prima şi cea mai mare construcţie eclesială din ţară, finalizată după căderea comunismului.

Catedrala este construită în formă de cruce greacă și este construită în principalul parc al orașului, în apropierea Monumentului Eroilor.

Se află în Parcul Tineretului, mi-a plăcut foarte mult locul amplasării.

Monumentul, în sine, are o poveste a sa, ca toate obiectivele istorice: piatra fundamentală a fost pusă la data de 29 iunie 1927 și, după circa 1 an avea să fie inaugurat, pe un amplasament diferit față de cel de azi.

Cea mai tristă perioadă a fost după anul 1982, când, datorită lucrărilor de modernizare a localității, a fost, pentru 5 ani, abandonat în curtea unei pepiniere.

Locul unde se află în prezent a fost stabilit în 1988 iar construirea catedralei în imediata apropiere îl face și mai măreț.

” Pe fața soclului se află inscripția SLAVĂ EROILOR DIN SLOBOZIA CARE S-AU JERTFIT PENTRU LIBERTATEA ȘI INDEPENDENȚA PATRIEI, sub care este reprezentat în basorelief chipul colonelului Ion Popescu, ajutorul comandantului Regimentului 79 Infanterie din Slobozia și comandant al Bateriei 1 din același Regiment, mort pe câmpul de luptă de la Turtucaia, la 23 august 1916. Pe fețele soclului mai sunt menționate numele a 114 soldați, 18 ofițeri, 19 plutonieri și sergenți - căzuți în lupte în anii 1916-1917. ” wikipedia.

După cum este menționat și în titulatură, este unicul muzeu de domeniu din România. În subordinea sa și, mai corect, în administrarea sa sunt:

- Biserica de lemn "Poiana", monument istoric și de arhitectură (1737); asigură toate serviciile religioase pentru Parohia "Buna Vestire".

- Ferma model "Perieti", monument de istorie agrară.

- Parc (1,7 ha, 40 specii dendrologice).

În acest muzeu sunt expuse peste 8.400 de piese constituite în colecții de unelte, mașini agricole și arheologie industrială, mijloace de transport, etnografie, memorialistică, ecleziastică etc.

Arhiva științifică și documentară cuprinde diapozitive, clișee foto și fotografii, înregistrări audio și video din cercetările de teren, documente cartografice și de presă (peste 100.000 de unități documentare). 8.800 de publicații (cărți, periodice, pliante) și 400 de casete (audio și video) și discuri alcătuiesc fondul bibliotecii. M. N. A. este editorul Colecției "Bibliotheca Romaniae Historiae Agriculturae" (seriile "Din Istoria Exploatațiilor Agricole", "Etnologie" și "Patrimoniu").

Din decembrie 2002, prin Legea Muzeelor, Muzeul Agriculturii din România a devenit Muzeu Național.

Despre acest muzeu o să scriu, mai pe larg, este foarte frumos și chiar merită o postare aparte!

Ridicat pe locul unde, în anul 1916, trupele germane, de ocupație, l-au împușcat.

Monumentul respectă stilul pietrelor funerare arabe, având sculptastă în basorelief o semilună cu stea, însemne care se regăsesc și pe drapelul național al Algeriei, și cu un text reprodus în lb. franceză și cea română: ” Ici a ete fusille par les Alemands le 14 octobre 1916 le Prince Arabe Gherainia Mahumed. Victime de son devouement pour la France et la cause des Allies.

Aci a fost împușcat de germani la 14 oct. 1916, Principele Arab Gherainia Mahumed. Victima devotamentului său pentru Franța și cauza Aliaților. Soc. Mormintele Eroilor căzuți în Răsboiu.

”Mănăstirea Slobozia este una dintre marile mănăstiri din sud-estul țării. Mănăstire se află în câmpia Bărăganului, pe malul stâng al Ialomiței, în orașul Slobozia, având biserica închinată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, numiți si "Sfinții Voievozi", și fiind ctitorie a lui Enache Caragea și a voievodului Matei Basarab (1632 - 1654).

De-a lungul vremii, mănăstirea a purtat mai multe nume, dintre care le amintim pe următoarele: "Mănăstirea Slobozia lui Ianache", "Mănăstirea Sfinții Voievozi" sau "Mănăstirea Slobozia Veche". ”- www.creștin-ortodox

Să spunem că Slobozia este un oraș micuț și că, mai toate obiectivele turistice sunt cumva concentrate, ajungându-se relativ ușor la oricare dintre acestea.

Doar intrarea la Muzeul Național al Agriculturii costă, am plătit 3 lei bietul de intrare și 10 lei taxă pentru fotografiat. De fapt, în acest muzeu am petrecut și cel mai mult timp, cca 1 oră, dar, a meritat fiecare minut!

Mai mult ca sigur sunt și alte obiective de vizitat în acest oraș, probabil că singurul despre care nimeni nu vrea să știe este Penitenciarul Slobozia, dar, e bine de știut că el există, undeva, în zona Gării, ptiu-ptiu-ptiu, fie la ei!

Am plecat spre casă prin Brăila, de această dată și m-a plouat, cale de 166 de km, până la Focșani. Hm, ce-oi avea cu ploaia asta, văd că vine după mine peste tot pe unde merg?!

Dar, știu cum face, vede unde merg așa, că, de-acuma, o să scriu pe ușă ”plecat la Sinaia” și-o ușchesc la mare, ca să mă piardă. Nu de alta dar mâine merg la Mamaia și vreau vreme frumoasă!

Așa că, haidi, pa!

Nenea web, te rog eu: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 3359 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI