25 Octombrie - Ziua Armatei

TIPĂREȘTE

Eu sunt unul dintre fericitii care au reusit sa "fenteze" sistemul si sa ocolesc incorporarea in armata, scapand doar cu statutul de recrut capatat in clasa a XII- a, la liceu.

O singura data, dupa terminarea facultatii, am primit ordinul de incorporare, doar reusisem si eu sa ma angajez intr-o functie corespunzatoare profesiei, mutandu-ma la Slobozia, la judet, de'. M-am dus si eu la Director si m-am caciulit, recomandandu-i sa nu se lipseasca asa de usor de un asemenea exemplar de mare viitor si sa-mi scrie o scrisorica prin care sa recomande Comandantului de la CMJ sa ma scuteasca de data asta si s-o lase pe alta data, cand voi gasi alte motive. Scrie omul tidula catre Comandant, ii povesteste acolo ca doar mi-am gasit si eu locul in institutie si e nevoie mare de mine, fiind o perioada foarte aglomerata. Imi mai da si o alta hartie, in plic, si ma trimite la comandant.

Ma prezint eu la dom' Comnadant, un nene de treaba, brunet si mustacios, care, dupa scurta mea prezentare imi cere hartiile de la sef. Citeste intai recomandarea mea, o pune pe masa fara sa schiteze nici un gest sau sa se invredniceasca sa ma priveasca. Desface si plicul de la seful meu, citeste, rade, se ridica imi intinde mana, ma saluta si ma pofteste afara.

Ajuns din nou la institutia unde lucram, ma duc la directorul meu si ii povestesc exact ce s-a intamplat. Rade si el si imi marturiseste ca abia cand m-am dus eu sa-i spun de necazul meu si-a amintit ca ii venise si baiatului sau de-o seama cu mine (leat, cum se zice in armata) ordinul de incorporare, iar in plic era o scrisoare prin care il ruga pe Comandant, bun prieten al sau, sa ne lase in pace, si pe mine si pe fiu-sau, ca suntem baieti insurati, cu serviciu si viitorul inainte.

Astfel am scapat eu de armata, ca baiatul directorului nu cred ca a avea prea mari emotii. De atunci, nu a fost zi a armatei sa nu ma duc la sarbatorirea Zilei Armatei, asa, in semn de respect si ca sa nu am remuscari, macar atat sa fac si eu pentru aceasta institutie.

Nici inainte de aceste intamplari nu prea ratam ocazia de a participa la serbarile de Ziua Armatei si mai ales de Ziua Aviatiei, deoarece tatal meu a lucrat pana la pensionare la unitatea militara de aviatie de la Baraganu, si a surubarit la MIG-uri.

Anul acesta, surprinzator, nimeni nu ne-a chemat pe noi cei cativa insi mai tineri din cadrul institutiei sa participam la depunerea de coroane cu ocazia Zilei Armatei. Stiind ca sarbatorirea evenimentului se va consuma la Monumentul eroilor din Parcul Tineretului din Slobozia, monument infatisandu-l pe "Colonel Popescu", m-am prezentat regulamentar sa nu ratez nimic, impreuna cu cativa colegi, la ora 11.00 AM.

Totul s-a petrecut conform ordinei si disciplinei militare, dupa ce s-a asteptat adunarea tuturor reprezentantilor armelor din judet, tuturor autoritatilor locale si, bineinteles, a soborului nelipsit de preoti, s-a trecut la ceremonia propriu-zisa. Dupa cateva discursuri somnolente ale reprezentantilor conducerii judetului, au urmat depanarea catorva amintiri tulburi de catre veterani, despre evenimentele a caror desfasurare se sarbatorea, si anume eliberarea teritoriului Romanei de sub ocupatie germana, acum 66 de ani. Mi-a parut sincer rau ca aceste amintiri atat de interesante nu erau povestite cu calm si relaxat de catre acesti oameni care au trait asemenea grozavii, ci erau strigate sub imperiul emotiilor si nevoii de epatare instituite in mintea veteranilor in toata perioada si mai groaznica ce a urmat razboiului.

A urmat slujba de pomenire a eroilor cazuti pentru Patrie in Al Doilea Razboi Mondial, slujba oficiata de un numar record de preoti ce au descins inaintea inceperii ceremoniei de la catedrala aflata in apropiere. A durat ceva slujba asta, soldatii veniti sa defileze cam incepusear sa se cam rezeme in pusti.

Imediat dupa slujba a urmat cuvantarea mai-marilor Armatei din Judetul Ialomita, printre care cu regret am constatat ca nu se mai afla si mustacioasul care m-a lasat recrut.

Depunerea de coroane de catre reprezentantii autoritatilor locale si institutiilor publice s-a desfasurat conform planului minutios intocmit in prealabil, fiind urmata de punctul culminant al ceremoniei, defilarea militara pe ritmurile cantate de fanfara. Au fost trecute in revista cate un pluton din fiecare arma cu reprezentare in judet, un moment solemn, ce pe mine ma impresioneaza de fiecare data. Probabil pentru ca nu am avut vreodata "placerea" de a bate pas de defilare.

S-au asezat fiecare la locurile prestabilite, intr-o ordine impecabila, urmand un alt moment important al paradei militare, cel al salutului Prefectului. "Buna Ziua" au tunat bravii ostasi.

Ma bucur ca si anul acesta am reusit sa ajung la ceremoniile de Ziua Armatei si toata viata voi fi recunoscator unor oameni ca aceasta este singura legatura dintre mine si Armata.

---

VIZUALIZĂRI: 1940 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI