Un week-end la "maternitate" linga Slobozia

TIPĂREȘTE

Era in primavara, in 2009, o dimineata linistita de sambata, soare si flori cam oriunde te uitai. Tocmai savuram o cafea cand a sunat telefonul. Era nasa (de cununie, de aceeasi varsta cu noi): "Haideti si voi un week-end la maternitate! " Dupa pauza necesara creierului sa incerce, fara succes, sa inteleaga, am ingaimat "Dar esti insarcinata in 3 luni, ce cauti la maternitate? ".

De fapt, ne chemau la Fundata, linga lacul Perieti, la o aruncatura de bat (peste camp) de Amara (Slobozia). Acolo parintii nasului au o casuta batraneasca (ei locuiesc in Slobozia, dar cum a trecut temperatura peste 4-5 grade nu-i mai gasesti in oras).

Cum ne cam sfaraie calcaiele oricand sa o intindem din Bucuresti (nu ne place si gata, eu sunt din Onesti si sotia din Brasov si speram sa plecam cat mai repede din orasul asta care ne-a mancat mai bine de 10 ani din viata), am aruncat doua toale intr-o geanta si am intins-o, intr-o ora jumate dupa telefon eram in fata curtii la Fundata.

Si asa am aflat care era treaba cu maternitatea: scroafa avea purcelusi, pisica avea pisoi, capra avea ied, cateaua avea catei, closca avea pui, iar nasii nostri mersesera la parinti sa-i anunte ca vor avea un nepot (care a fost nepotica, dupa cum s-a dovedit mai tarziu, la ecografie, si ulterior, la nastere).

Pentru noi a fost prima data cand am ajuns acolo, dar ne-am simtit atat de bine, incat oricand avem ocazia ne intoarcem pe acolo cu placere. Parintii nasului sunt fermecati de plante, ca si el, de altfel, ca doar aschia nu sare departe de trunchi, si in trei ani, de cand au luat casuta si terenul din jurul ei, au pus pomi fructiferi, legume, verdeturi, flori, cam orice se poate cultiva in Romania, facand o splendoare dintr-un teren aproape sterp.

Nici nu ajunsesem bine ca am si fost chemati sa vedem cum o familie de albine a iesit din stup, plecand in cautarea unui loc unde sa-si intemeieze o casa. Este foarte impresionant norul de albine, chiar un pic amenintator, dar ni s-a spus ca, atunci cand isi cauta casa, nu sunt agresive, motiv pentru care ne-am permis sa le facem si poze (daca am fost doar mintiti ca sa nu ne temem, asta e, am scapat de data asta...).

Este atat de relaxant sa stai intr-o gradina cu flori, pomi fructiferi si diverse animale si pasari, departe de oras, de galagie si de serviciu...

Dupa ce va vedea pozele va intelege de ce mi-e draga Slobozia lui, pentru ca de cate ori aud de acest oras ma gandesc imediat la Fundata, unde, de cate ori ajungem, ne simtim excelent (daca ajungem iarna dormim in Slobozia, casuta nu are, inca, incalzire, de aceea sunt nevoiti sa mearga peste noapte in apartament).

Indiferent de anotimp insa, acolo parca timpul sta in loc, e atata liniste si ganduri bune, incat cu greu ne desprindem sa ne intoarcem la viata de zi cu zi. Un singur week-end ne incarca aproape ca un concediu.

Sa nu uit: de fiecare data cand trecem prin Slobozia, ne cumparam iaurt si smantana de la Diami, au un gust foarte asemanator cu cele facute la tara, iar in Bucuresti nu gasim.

Fara sa fie o locatie cu plata (pentru noi) este un loc atat de incantator incat ne simtim de fiecare data de parca am fi fost in concediu.

Am votat si Bucataria, desi nu este la dispozitia turistilor, pentru ca nici o masa la restaurant nu se compara cu mancarea facuta doar din ingrediente din curte.

---

VIZUALIZĂRI: 2093 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI