Castelul din Molyvos

TIPĂREȘTE

După ce ne-am acomodat în mica noastră căsuță Athina, de la Anaxos Hill Village, am dat o raită prin împrejurimi, luându-ne apă și cele necesare pentru micul dejun, apoi am căutat să vedem cum e cu transportul în comun. Am aflat astfel că autobuzele locale circulă zilnic pe ruta:

Anaxos-Petra-Molyvos-Efthalou

după următorul orar: 9.30-11.00-16.30-18.00.

Returul (din Molyvos) : 10.25-12.10-16.00-17.25

Costul călătoriei 1,80 euro indiferent de distanță. Cursele sunt foarte regulate, punctuale. Cum spuneam în articolul despre cazare, stația se află la drumul principal, la câțiva pași de brutărie.

După micul dejun pe care l-am luat pe terasa căsuței Athina, în compania lui Ramses, zis Georgel, am plecat spre stație pentru autobuzul de 9.30. Cam după 20 minute, ajungeam în Molyvos, după ce am lăsat în urmă peisaje fabuloase, țărmuri dantelate, dealuri verzi, iar după niște curbe ușoare, s-a ivit în toată splendoarea castelul, cocoțat pe un deal, de sub care coboară case în trepte, oferind o imagine superbă, dealtfel des întâlnită pe toate pliantele cu insula sau pe magneți. Stația din Molyvos se află chiar înaintea intersecției către castel și port. Pe stânga am văzut că este și un cinematograf în aer liber, iar în dreapta este o școală, cu un teren mare de sport lângă. Tot aici este și stația de taxiuri.

Fiind la primele ore, ne-am zis că e mai bine să mergem mai întâi la castel, unde avem de urcat, urmând să mergem spre port la întoarcere. Azi însă vă voi povesti doar despre castel. După prima rundă de poze cu castelul din toate unghiurile posibile, am luat-o pe șoseaua care duce spre castel. Imediat pe stânga este un teren împrejmuit cu diverse coloane și vestigii antice. E drept că drumul este în urcare, dar cu pretextul de a face multe poze, ne-am oprit adesea, așa că nu am simțit să fi fost urcușul prea greu. În plus treceam pe lângă niște case frumoase, înconjurate de multe flori și verdeață, ce cereau imperativ câte o poză. :)) Spre marginea orașului, pe dreapta era un panou informativ, cu traseele montane ce se puteau face cu plecare de aici, ori trasee pentru bicicliști în masivul Lepethymnos.

Curând aveam să ieșim din oraș, iar peisajul s-a schimbat, dealuri în dreapta și stânga, de multe ori vedeam și marea, tufe cu flori întâlnite pe toată insula, liliacul de vară, sau floarea fluturilor, butterfly bush, albe, roz sau mov, de un parfum discret, dar tare plăcut și mult iubit de insecte după cum arată și numele. Șoseaua era în zig-zag, așa că noi continuam să urcăm, pe dreapta au apărut niște stânci negre, ce păreau într-o poziție precară, iar la o aruncătură de băț, peste mare, era malul turcesc și paza de coastă. În stânga ne însoțea de acum o pădurice de pini, la a cărui umbră ne-am „atașat” și noi. Nu știu exact distanța dar am estimat-o undeva la 2-3 km, noi am făcut cca 30 minute cu opririle de rigoare. Deja castelul se zărea la orizont, iar lângă drum, mașinile parcate. Acolo, lângă parcare există un mic scuar, cu câteva băncuțe, de unde se vede spectaculos portul din Molyvos. Loc de unde se cer iar, foarte multe poze. :)) Am trecut apoi prin fața unei terase, pe care am vizitat-o la întoarcere, ca toți de altfel. Nici nu se putea altcumva, strategic poziționată, cu o vedere către mare și castel, de nota 10. Am pornit către castel, am văzut intrarea, dar totodată am remarcat o alee, ce ducea mai în spate pe lângă ziduri, așa că eu m-am îndreptat într-acolo. Era o potecă îngustă chiar pe lângă ziduri și pe lângă stâncile pe care era construit castelul, apoi mergând mai departe poteca s-a mai lățit, au apărut și niște trepte, care duceau către o platformă de lemn, un bun punct de belvedere, împrejmuit cu un gard, cu o băncuță pe margine, pe care scria că Helga a fost pe acolo, iar de aici se vedea minunat spre satele din jur și către mare. După o clipă de odihnă „alături” de Helga, am pornit pe potecă mai departe, ocolind astfel castelul pe exterior. Interesant e, că nimeni din puținii vizitatori nu au fost curioși s-o vadă și pe din afară. Din loc în loc erau amplasate băncuțe și panouri explicative despre castel. Mergând așa în jurul castelului, admirând zidurile masive, înalte, am ajuns în curtea interioară, la a doua poartă de acces. Aici se află și casa de bilete, iar prețul este simbolic de doar 2 euro, iar pentru copii este gratuit.

Dar, haideți să vă spun câte ceva despre istoria castelului, lucruri pe care le-am aflat din broșurica primită împreună cu biletul de intrare.

Castelul Mythimna a fost construit de bizantini, probabil după mijlocul sec. al XIII-lea, nu este foarte sigur, pe locul unei cetăți, pe locul numit Ancient Mythimna, cu rolul de apărare al localnicilor împotriva atacurilor turcilor și a francilor. Poziția sa, în nord-vestul insulei, era un punct forte pentru a vedea tot ce se întâmplă de pe mare.

Castelul a fost se pare asediat chiar și de Ahile în timpul războiului troian. În Iliada sunt pasaje unde se pomenește despre aceste fapte. Dar istoria antică a locului este foarte tumultuoasă așa că n-o să vă plictisesc cu ea aici.

Mult mai târziu, cetatea antică, vechea Acropole a fost preluată de venețieni prin 1128, iar prin sec. XIII, s-a început reconstrucția folosind pietrele din vechea cetate, trachită roșiatică și maro, iar forma nouă va fi una de trapez, cu laturi de aproximativ 70 de metri. Este vorba mai precis de anul 1373, când Francesco Gatelussi, se căsătorește cu sora împăratului bizantin John Palaiologus și primește castelul cadou. În această perioadă se întărește castelul iar astăzi se mai văd urme ale structurii bizantine în partea de nord-vest. Din 1462 până în 1912, ocupația otomană își pune accentul și asupra remodelării castelului, adăugându-i-se părți importante.

În prezent castelul are o suprafață de 2,9 ha, este al doilea ca mărime după cel de la Mytilene, dar mie personal mi-a plăcut în egală măsură dacă nu mai mult ca cel de la Mytilene.

Castelul are 10 turnuri, atât în unghiuri, cât și pe laturile poligonului. Totuși corpul principal pare să fie cel din perioada genoveză. Există trei porți succesive pentru intrarea în castel. Cea de-a treia poartă care este de fapt și intrarea principală în castel a fost contruită în sec. al XIV-lea, este deosebită deoarece a fost făcută din lemn gros îmbinat, încrustat cu plăci metalice.

De-a lungul anilor, castelul a mai fost renovat, undeva prin 1976, apoi prin 1981, iar acum este considerat unul din cele mai bine păstrate cetăți din estul Mediteranei. În special vara, au loc aici foarte multe festivități și concerte în interiorul castelului, pe scena special făcută.

După ce am luat biletele, am intrat pe poarta principală, apoi am urcat pe scări către zidurile castelului, în cele mai înalte poziții, pentru a vedea priveliștea ce se desfășura frumos spre mare, port, și dealurile din jur. De aici am admirat atât curtea interioară cât și forma zidurilor care erau mai joase, admirând forma turnurilor pătrate sau semicirculare, unele speciale, cu o latură mai mare, cu baza mai mare. Curtea castelului este pietruită, se poate parcurge destul de ușor, pe margini, lângă ziduri, tufe bogate de leandrii roz, înfrumusețează peisajul. Sunt și câteva băncuțe din loc în loc, pentru a putea privi în tihnă frumusețea zidurilor, crenelurile dantelate, prin care poți admira natura, marea, sau roșul aprins al acoperișurilor și nu în ultimul rând poți face poze remarcabile. Spre ieșire bucăți de coloane stau frumos aliniate, parcă vrând să spună o poveste, cu... a fost odată... marmură albă, coloane inscripționate... mărturii ale istoriei. Pe stânga dacă vrei poți intra într-o mică încăpere, unde prin fotografiile expuse dar și prin câteva panouri explicative afli câte ceva din istoria locului. Este și o carte deschisă pentru a lăsa câteva rânduri, câteva gânduri... Eu am lăsat...

Ieșind pe ultima poartă mă uit înapoi, parcă încercând să descifrez cuvintele de sus, de pe frontispiciu!

Nici nu facem decât câțiva pași că zăresc niște scări ce coborau spre o biserică a cărei clopotniță albă o văzusem din castel. Așadar mă îndrept într-acolo. Liniște, poarta este închisă, dar nu încuiată, deci intru. Cobor iar scările, ziduri înalte de piatră, e o biserică frumoasă, e duminică dar probabil slujba s-a terminat. Fac poze, curtea e plină de flori, leandri, salcâmi, trandafiri, glicină... mai sunt câteva înflorite... mirosul lor suav se îmbină cu cel de tămâie...

Revin la poteca dinspre parcare, dar sigur că ne oprim și la terasa ademenitoare, care se cheamă cum altfel decât Byzantino, iar aici savurăm pe merit un fresh din mai multe fructe și o bere pentru soțul meu, dar primim și niște chipsuri și câte un pahar de apă rece, cum dealtfel se întâmplă peste tot pe insulă.

Drumul înapoi este la fel de frumos, poate mai ușor, pentru că e la vale, nu? :)), dar de departe auzim glasul plăcut al unui preot, se oficia o slujbă la o biserică, pe care o zărisem la urcare, undeva pitită după un rând de pini.

Marea, coasta turcească, orașul în zare... noi ne continuăm plimbarea prin Molyvos către port... va urma!

Webmaster, o rugăminte - youtu.be/1dohMl-FLrw - Mulțumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 1844 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI