Mediasul la prima noastra intalnire

TIPĂREȘTE

Am ajuns la Medias intr-o însorită zi superbă din prima săptămână a lui septembrie, venind de la Biertan. Am dorit să petrecem cateva ore în oraşul de pe Târnava Mare cu scopul de a vedea centrul istoric, urmând ca seara să ne deplasăm spre următorul loc de cazare din staţiunea Bazna, aflată la câţiva kilometri.

Am remarcat cu surprindere că se poate intra în centrul vechi cu maşina trecând o barieră unde există un aparat care eliberează tichete de parcare. Nu pot spune că acest lucru m-a deranjat. Dimpotrivă. La ieşire am plătit la automat, s-a ridicat bariera şi am plecat mai departe. Deşi costă, mi se pare un mod civilizat de reglementare a problemei parcării în centrele istorice ale oraşelor. Îi descurajează mai ales pe cei care doar vor să traverseze oraşul să intre în partea istorică şi să aglomereze spaţiile şi aşa destul de limitate. Am gasit cu greu un loc de parcare, dar am stat fără teama pe care o ai în alte oraşe că cineva o sa-ţi ridice maşina.

De cum am instrat în centrul istoric ne-a uimit arhitectura deosebită a orasului, iar cateva case de pe Strada Iohannes Honterus ne-au atras atentia prin faţadele lor deosebite. Am admirat în stânga castelul pe care am decis sa-l vizităm mai tarziu, o dată cu Biserica Sfanta Margareta. Am continuat plimbarea prin Piaţa George Enescu şi apoi prin Piaaţa Regele Ferdinand (Piaţa Mare). Piaţa Regele Ferdinand este o minunăţie, fiind după părerea mea, comparabilă cu Piaţa Mare a Sibiului. Din păcate însă, nu este atât de bine întreţinută. Ne-a placut arhitectura în mod deosebit, dar şi faptul că de jur împrejurul pieţei sunt cateva terase, restaurante, cafenele sau pizzerii. Ne-a plăcut de asemenea faptul că din loc în loc erau afişe din care puteai afla lucruri interesante despre istoria Mediaşului şi despre personalităţile importante pe care le-a dat oraşul.

Am luat si masa pe terasa restaurantului Traube, de unde ai o perspectivă frumoasă asupra Pietei Regele Ferdinand. Mancarea este foarte bună, însă atitudinea ospătarilor nu s-a ridicat la un standard acceptabil. Asta şi pentru că erau în permanenţă hărţuiţi de o gaşcă de copii cerşetori (nu spun de ce etnie pentru a nu fi acuzat de nu ştiu ce apucături pe care nu le am). De câte ori ospătarii încercau să-i alunge dintre mese, aceştia luau cate o olivieră sau o scrumieră şi fugeau. Deznodământul nu e greu de imaginat. Contra une sume modice primite de la angajaţii terasei, obiectele erau recuperate. N-aş putea spune că acest joc de-a şoarecele şi pisica intre cerşetori şi ospătari ne-a distrat, fiindcă, în fond, este vorba de o realitate foarte tristă. Aşa ca am pornit din nou în căutarea comorilor Mediaşului medieval pentru a evada un pic din cotidian.

Castelul şi Biserica Sfanta Margareta merită toată atenţia pentru ca sunt, într-adevar foarte frumoase. Din păcate, cand am fost noi era şantier (se înlocuia pavajul din curte) dar asta nu a impietat cu nimic bucuria de a vedea niste monumente istorice deosebite. Pe o latură a incintei castelului am gasit casa memorială Stephan Ludwig Roth, unul dintre cei mai iluştri reprezentanţi ai saşilor din Transilvania. Povestea lui este absolut impresionantă. Om de vastă cultură, doctor al Universităţii din Tubingen, Roth a avut idei progresiste şi, printre altele, a sprijinit drepturile românilor din Transilvania în timpul Revoluţiei de la 1848. Ediţia în limba română a wikipedia descrie astfel sfarşitul tragic al lul S. L. Roth: ,,În ianuarie 1849, lui Roth i-a murit soţia şi s-a întors la Moşna, având promisiune de amnistie de la generalul revoluţionar Józef Bem, dar Lajos Kossuth şi comisarul său, Ladislau Csányi n-au ţinut cont de aceasta şi l-au arestat în 21 aprilie 1849, fiind condamnat la moarte prin împuşcare de către „tribunalul de sânge” al nobililor de la Cluj, pentru „înaltă trădare”, deşi ajunsese de curând doar, văduv cu cinci copii minori. Sentinţa a fost executată la trei ore după pronunţare. În scrisoarea adresată copiilor săi, în ziua execuţiei (11 mai 1849) menţiona „Am avut cele mai bune gânduri pentru naţia mea, fără să fi voit răul celorlalte naţiuni” (din Transilvania). Adevăratul motiv al condamnării sale au fost ideile şi activitatea sa, dar mai ales ideile din broşura în care pleda şi susţinea drepturile poporului român. ,,

Ca o concluzie a acestui articol aş spune că Mediaşul este un oraş care trebuie vizitat măcar o dată în viaţă, că are o moştenire istorică şi arhitecturală excepţională, că nu e cu nimic mai prejos decât alte localităţi transilvane în care saşii au lăsat o amprentă deosebită, dar că – din punct de vedere al turistului – e la început de drum.

Mă gândesc aici, desigur, la o paralelă cu Sibiul sau Sighişoara. Sper ca într-o bună zi să se poată scrie despre Mediaş la superlativ aşa cum o fac mulţi turişti în cazul Sibiului sau Sighişoarei pentru că –într-adevăr- potenţial există. Prin urmare, imi place sa cred ca aceasta a fost doar prima noastra intalnire cu Mediasul si ca vom reveni sa-l vedem transformat in si mai bine.

---

VIZUALIZĂRI: 2236 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI