Calator de la Torremolinos la Gibraltar

TIPĂREȘTE

Se spune ca Gibraltarul a fost capatul apusean al lumii cunoscute, Lumea Antica desemnandu-l ca fiind una din cele doua coloane ale lui Hercules. «Stanca» domină cu impozanţa sa stramtoarea de aproximativ 20 km care desparte Africa marocana de Spania, fiind un amestec de necrezut intre influentele spaniole, britanice si maure, separand ingustul drum dintre Mediterana si Oceanul Atlantic, catre «Indii».

Profitand de forta lor militara, maurii reusisera sa cucereasca acest pinten al Europei la inceputul secolului al VII-lea, si si-au mentinut suprematia cam pana pe vremea cand Stefan cel Mare isi incepea domnia in Moldova si dupa ce turcii cucereau Constantinopolul. Dar spaniolii au reusit sa pastreze acest teritoriu de o mare importanta strategica doar 200 de ani, pana in 1713, cand a fost cedat Angliei dupa Tratatul de la Utrecht. Gibraltarul a fost asediat timp de 3 ani de catre o alianta hispano-franceza, apoi a servit ca baza lui Nelson in lupta de la Trafalgar. La acest moment, teritoriul numit de englezi «Gib», se bucura de statutul de centru financiar off-shore, iar locuitorii sai au ramas fideli coroanei britanice.

Anul trecut, in perioada Saptamanii mari, am profitat de o oferta Seniori Spania, si am plecat intr-o excursie in Costa de Sol, cu toate serviciile incluse. Am sperat intr-o cazare in apropierea orasului Malaga (vezi impresii), avand in vedere ca aveam in minte ca, o data ajunsi acolo, sa plecam in excursii locale la Granada si Sevilla. Trebuie aratat ca indiferent unde ai fi primit cazare in Costa del Sol (Marbella, Fuengirola, Benalmadena), daca voiai sa pleci intr-o excursie, traseul iesea pe langa Malaga. Am fost norocosi, cazarea fiind la Torremolinos (Playa del Lido), in Los Alamos. Am sosit la hotelul Puente Real noaptea in jurul orei 1,00, iar dimineata am avut intalnirea cu ghida (Elisabeta se numea), care ne-a expus optiunile pentru excursiile locale, alegand in cele din urma, la pachet, excursii de cate o zi la Granada, Sevilla, Gibraltar, la un prêt total de 165 €/ pers., in afara excursiei incluse, la Cordoba.

Am vrut sa vedem Gibraltarul pentru ca pare a fi la capatul Europei, iar noi eram prea aproape ca sa nu o facem. Asa ca, dupa ce am mancat dimineata si ne-am luat pachetelul de drum pregatit de hotel, la ora 7,45 ne-am urcat in autocarul ce trebuia sa ne duca spre vest-sud-vest, la cca 125 km de Torremolinos. Ne pregatisem pasaportul, pentru ca intre orasul spaniol La Linea de la granita si Gibraltar (cu statut de teritoriu britanic) este vama. Pentru cei care sunt sositi in statiunile din Costa del Sol, si nu vor sa cumpere o excursie organizata, pentru a ajunge in orasul La Linea de la Conception, exista posibilitatea de a lua un autobuz din toate statiunile de coasta. «Stanca» are o inaltime in punctul ei cel mai inalt de 412 m, iar cand am ajuns acolo, in jurul orei 11,00, varful sau era inconjurat de nori, iar ploaia marunta nu ne-a ocolit. Stiam, dintr-un film vazut youtube, ca soseaua traverseaza pista aeroportului, dar nu ma asteptam ca, imediat ce am trecut granita, odata intrati pe Winston Churcill Avenue, sa fim obligati sa oprim la stop: decola un avion. Formalitatile vamale au fost foarte rapide, iar autocarul s-a oprit intr-o parcare mare, dincolo de Piata de peste, pe Queensway Street. Gibraltarul este aglomerat si plin de culoare, si in el se impletesc obloanele si balcoanele tipice sudului Spaniei cu arhitectura britanica regency, iar pentru ca mai aveam destul timp pana la plecarea cu microbuzul pentru a incepe vizita, am parcurs o parte din Main Street, cu magazinele, restaurantele si localurile sale. Pentru plata se folosesc atat lirele englezesti, cat si propriile bancnote si monede, in majoritatea magazinelor folosindu-se euro, dar la un curs mai ridicat.

Exista si varianta de a ajunge in partea cea mai inalta a Gibraltarului cu telecabina, ce nu se ridica prea mult de la sol, dar oferind privelisti asupra Africii si coastei spaniole, care pleaca din capatul de sud al Main Street, dintr-o statie de la Grand Parade, contra sumei de 7,50 £ dus-intors.

Microbuzul ne-a dus, pe langa port, in partea cea mai sudica a peninsulei, Europa Point, de unde am aruncat o privire catre zona marocana. Farul domina locul de intalnire intre Atlantic si Mediterana de la mijlocul sec. al XIX-lea. O priveliste frumoasa se deschide din apropierea Golfului Rosia.

Drumul ne-a condus pe serpentine, pe Queens Road, pana la Pestera Sf. Mihail, care este cea mai mare dintre cele aproape 150 pesteri din Gibraltar. E plina de stalactite si stalagmite, cu sali avand diferite denumiri, in final ajungand intr-o sala mare amanajata pentru evenimente artistice. De obicei, sunt 2 spectacole, unul la ora 11,00 si al doilea la ora 16,00. Iesind din pestera, am dat de magazine de unde am cumparat mici cadouri pentru acasa si unde am facut cunostinta cu macacii, maimute fara coada, maro-roscate, originare din Atlasul Marocului, probabil aduse pe corabii de berberi. Fusesem avertizati ca trebuie sa fim atenti pentru ca sunt imprevizibile, si ca sunt cam hoate (preferand posetele, mancarea sau aparatele de fotografiat), am stat deoparte, dar una mai curajoasa si foarte draguta mi-a sarit pe umar si a stat acolo aproape 10 min., iar eu in timpul asta n-am miscat. La intoarcere am trecut pe langa un castel maur foarte interesant, construit de urmasii lui Tarik ibn Ziyad, cuceritorul «Stancii» in 711. Iesind din zona britanica, de la San Roque se poate ocoli Golful Gibraltar, iar Autovia Mediteraneo te poate duce la Algesiras, la mai mult de 20 km de Gibraltar, ori chiar pana la Tarifa (35 km de la San Roque), una dintre cele mai vechi asezari maure din Spania. Zona e plina de mori de vant pe dealuri, iar plajele sunt largi si cu nisip alb. Porturile celor doua asezari mai sus numite sunt punti de plecare pentru traversarea cu ferry-boat-ul la Tanger. Intorcandu-ne din Gibraltar, am trecut prin Estepona, o statiune placuta si linistita, cu plaja mare. Cam la jumatatea distantei intre Estepona si Marbella, un indicator (la San Pedro de Alcantara) arata ca sunt 47 km pana la Ronda, o regiune renumita pentru defileurile si serpentinele ei spectaculoase, satele indepartate si pesterile vechi. Ronda (fortareata a banditilor din Andaluzia) este unul dintre cele mai vechi orase ale Spaniei, asezat pe o stanca, in preajma raului Guadalevin, si unde este de admirat râpa (El Tajo), de 120 m adancime, si care desparte orasul maur de cel nou. Este de vazut si Plaza de Toros, cu arena pentru coride, foarte veche. Se poate ajunge, pe cont propriu, de autogara din Malaga (cca 20 euro dus-intors/ pers). Drumul de intoarcere a trecut pe la marginea orasului Marbella, cu mari hoteluri si restaurante de lux, loc de vacanta pentru bogatasi si resedinta pentru staruri de film, cantareti, etc. La Marbella exista o moschee, banci arabe, fosta resedinta a regelui Fahd al Arabiei Saudite, iar de interes este Puero Banus, inconjurat de hoteluri inalte, cu un luxos port de ambarcatiuni de agrement (seamana cumva cu Saint-Tropez). Am mai trecut prin Fuengirola, mai linistita decat Torremolinos (aflata la 16 km spre rasarit), si Benalmadena-Costa, practic o prelungire a orasului Torremolinos. A fost o calatorie placuta si, dupa opinia mea, foarte intersanta. In timpul prezentarii impresiilor m-am abatut putin de la obiectivul meu, socotind ca o trecere in revista a locurilor pe care le-am parcurs ar fi importanta pentru cel ce viziteaza zona. Am facut pas cu pas zona pana la Fuengirola, cu trenul, oprindu-ne, plimbandu-ne, si continuand drumul. Despre Ronda am aflat de la niste prieteni ce au ajuns acolo cu autobuzul local.

---

VIZUALIZĂRI: 7197 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI