GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Unicat in Europa. Biserica de marmura din Alun.
Traseul nostru
Intram pe ultima treime a traseului pe care ni l-am propus.
Catedrala Padurenilor din Ghelari – DJ687E – prin cartierele Colonia Veche si Cut din Ghelari – lasam pe stanga ramificatia catre Pensiunea Panorama – Ruda - Centrul Info Turistic Ghelari – turnul de observare turistica – satul Ruda - DJ687E – “La stanci” (punct de belvedere) – Festivalul Padurenilor de pe Platoul Cornetu de langa Poienita Voinii – satul Poienita Voinii – se iese din drumul principal usor dreapta la prima bifurcatie (exista indicatoare) – drumul de marmura – cariera de marmura Alun – satul Alun – biserica de lemn din Alun – biserica de marmura din Alun. Acest segment de traseu masoara 13 km si se parcurge in 30 minute, timp efectiv.
Nu voi reveni in acest articol asupra unor obiective punctate aici vezi impresii.
Important! Dupa Ghelari, drumul nu mai este asfaltat, dar este in stare foarte buna.
Important! La ramificatia de care aminteam, catre Alun, este un stalp cu 6 indicatoare, care ghideaza turistii catre obiectivele ce sunt de vizitat din acest punct. Si ce obiective speciale ne asteapta!
Obiective altele decat cele din satul Alun:
- Ansamblul rural Bunila – zona protejata de interes etnologic si etnografic cu specific padurenesc
- Muzeul memorial “Dragan Muntean” sau Muzeul Padurenilor din Poienita Voinii amenajat in casa unde s-a nascut cunoscutul interpret de muzica populara. Dragan Muntean este cea mai iubita si reprezentativa personalitate a padurenilor. Colectia muzeala cuprinde lucrari din cariera artistului, obiecte traditionale, zeci de costume populare padurenesti.
- Biserica de lemn Pogorarea Sfantului Duh din Poienita Voinii. Este o constructie neobisnuita, cocheta si bine intretinuta. Fundatia este din piatra, corpul cladirii este invelit in sindrila, iar clopotnita este acoperita cu tabla. Pictura interioara apartine lui Constantin Nitulescu, care a pictat si Catedrala din Ghelari.
- Muntii Poiana Rusca cu intinse areale naturale cu afin, zmeur in satele Bunila / Vadu Dobrii
Obiective in satul Alun:
- Biserica de lemn “”Adormirea Maicii Domnului” din Alun (1714)
- Biserica de marmura de la Alun
- Cariera de marmura – Valea Pestisului in care sunt evidentiate clar faliile de marmura
- Grote naturale. Fenomene carstice.
- Drumul pavat cu marmura
Drumul ingust pe alocuri serpuieste. Intrucat ne-am fi intalnit intr-o curba stransa si in panta si cu vizibilitate redusa cu o dubita ce venea din sens opus a fost nevoie sa ne invitam unii pe altii. Ne vazusem de la distanta si cand ne-am apropiat de curba am realizat ca nu avem loc simultan si culmea: ne-am oprit si unii si altii, fara sa ne mai vedem. Fiecare il astepta pe celalalt sa treaca, dar celalalt nu mai venea; eu am oprit si pentru ca eram in coborire, prin urmare celalalt avea prioritate. Dupa 2 minute de asteptare am realizat ca ne invitasem unii pe altii.
Satul Alun
Satul Alun este situat la 900 metri altitudine si apartine comunei Bunila impreuna cu localitatile: Bunila, Cernisoara Florese, Poienita Voinii si Vadu Dobrii. Principala indeletnicire a padurenilor de aici este exploatarea si prelucrarea lemnului, dar si pastoritul. Zona este cunoscuta pentru minele de odinioara de exploatare a fierului, dolomitei, talcului si steatitului. Satul a devenit celebru prin exploatarea marmurei de Alun, piatra semipretioasa de constructie si ornament.
“Satul dintre aluni” - de acolo i se trage numele. Vatra satului a fost asezata, in urma cu peste o mie de ani, intr-o poiana inconjurata de aluni. A fost, secole de-a randul, unul din cele mai bogate si mai bine gospodarite sate din Tinutul Padurenilor.
Acum mai locuiesc permanent in Alun 3 persoane (2 din alta sursa). Plus doua calugarite, care spun ca doresc sa infiinteze un schit langa biserica mare. Este ciudat, suntem pe ulitele unui sat aproape parasit. Sat frumusel, cu case solide, unele insirate pe dealuri, altele concentrate aici unde ne aflam. In cateva curti vedem oameni, cu siguranta reveniti in weekend la vatra gospodariilor lor, care apoi in cursul saptamanii vor fi din nou abandonate.
In Alun este de remarcat arhitectura traditionala. Majoritatea caselor au un brau consistent, evident din marmura.
Drumul de marmura
Dupa un S cu curele stranse, intram pe drumul de marmura. Rotile masinii “pasesc” pe pietre albe, care nu sunt altceva decat marmura. Pe anumite portiuni “pavajul” cu marmura este mai consistent, astfel ca toata latimea drumului este acoperoita cu pietre albe aliniate. Intr-una din poze se remarca foare clar spectaculosul drum de marmura.
Cariera de marmura din Alun
Mai avem putin, vreo 1,5 km si ajungem la cariera de marmura din Alun. Aceasta se agseste inainte de a intra in satul proriu-zis, pe stanga directiei noastre de mers.
Cariera de mamura Alun a fost exploatata de austrieci, apoi de fratii italieni Roja, scrie pe panoul explicativ intalnit. Celebrii la vremea lor, fratii Roja aveau ateliere de prelucrare a marmurei in Arad, dar tineau o legatura stransa si cu marmurariile de la Cararra.
De aici s-a extras marmura pentru celebra “Casa Poporului” din Bucuresti. A fost ultima utilizare intensa a marmurei de Alun, pentru ca in scurt timp dupa Revolutia din 1989, cariera a fost abandonata. Panoul explicative este si aici trilingv. Suntem informati ca ne aflam pe “drumul marmurei” amenajat ca si traseu turistic marcat cu cruce albastra.
In cariera parasita ne plimbam in voie. Este o fosta exploatare in aer liber. Impresioneaza un bloc vertical de mamura de vreo 20 metri inaltime. Suntem niste pitici pe langa maretia lui. Fotografiem, dupa care revenim la masina parcata langa drum pe iarba. Din acest loc exista o perspectiva foarte buna catre varful dealului unde se vad cele trei turle de marmura ale … Bisericii de marnura din satul Alun.
Urcam cu masina in satul Alun. Ultima panta a fost mai abrupta si accidentata, dar pe langa aventura de pe Valea Sucului vezi impresii era floare la ureche. Ajungem intr-o intersectie de ulite, marcata cu indicatoare, loc potrivit si larg pentru a parca masina.
Biserica veche din lemn din Alun
Urmam mai intai indicatorul care ne conduce in dreapta spre biserica veche din lemn din satul Alun. Ajungem la obiectivul vizat. Suntem din nou informati de un panou mare ca suntem pe traseul “Drumul marmurei”, la biserica din lemn din Alun. Biserica este monument istoric si afost ridicata in secolul al XVIII-lea, in anul 1714. Am parcurs cam 250 metri de la intersectie.
Biserica de lemn este ridicata pe locul unei foste biserici de la care au fost preluate cateva barne si forma arhaica a planului. Este construita pe fundatie de piatra lucrata pe uscat, din dulapi de brad de grosime 14 cm, imbinati la colturi in “coada de randunica”. Fatada este netencuita, aspect propriu bisericilor din lemn. Acoperita cu sita, se continua cu o turla de cca 6 m inaltime, a carei pereti laterali cat si acoperisul propriu-zis sunt de asemenea din sita.
Din pictura realizata in secolul al XVIII-lea de Ion Zugrav din Ardeu, se mai pastreaza unele fragmente, iar dupa deteriorare, locasul a fost impodobit cu xilogravuri.
Se mai pastreaza clopotul turnat in 1713, unele candele si o cadelnita din bronz, precum si un sfesnic-pom pentru iluminatul cu lumanari.
Sfantul locas a fost consolidat in anii 1782 si 1967 – 1968 – cu exceptia picturii murale.
Suntem la cativa zeci de pasi de biserica, dar accesul din ulita pana la ea, se face pe o poteca in usoara urcare prin imense balarii, semn ca … nu prea ingrijeste nimeni locul. In curtea bisericii trecem pe langa cateva cruci din lemn, vechi, vechi, pe care nu se citeste nimic. Mormintele sunt si ele invadate de vegetatie. Ne croim drum cu grija si la inspiratie. Ajungem langa biserica. O gasim asa cum ne si asteptam - incuiata. Biserica este acoperita cu sindrila si datorita deteriorarii acoperisului este acoperita partial cu folii din plastic. Are o turla. Printr-un ochi de fereastra privim si fotografiem inauntru. Incaperea principala (naosul) este aproape goala. Inconjuram biserica prin paienjenisuri si pe partea cealalta mai gasim o intrare. Si ea incuiata. Este insa o usa solida, sculptata, din lemn, de jurul imprejurul ei fiind o sculptura in lemn ca un brau.
Biserica de marmura din Alun – UNICAT EUROPEAN
Revenim in intersectia de ulite. Ne indreptam in celalata directie condorm celuilalt indicator: 100 metri catre biserica din marmura.
Biserica de marmura a schitului “”Adormirea Maicii Domnului” Alun este unicat in Europa. Biserica este monument de arhitectura, fiind construita integral din blocuri de marmura rostuite. A fost zidita intre anii 1937 si 1939.
Biserica preia hramurile bisericii din lemn – monument istoric: Adormirea Maicii Domnului si Sfintii Imparati Constantin si Elena. Este construita in stil neobizantin.
In anul 1941 Parintele Rosu este luat la razboi pe frontul din Caucaz si Crimeea, iar in 1943 devine preot militar, la Sebes. Dupa 12 ani se intoarce la Alun, dar in 1956 este condamnat la 20 ani de inchisoare pentru activitate patriotoica, fiind purtat prin temnitele de la Gherla, Aiud, Bucuresti si moare in lagarul de exterminare de la Grindu – Periprava (Tulcea).
Tarnosirea bisericii s-a facut in anul 1967 de catre Prea Sfintitul Parinte Visarion Episcopul Aradului, in vremea preotului paroh Stencoane Miron.
Satenii stramutandu-se la oras si cele doua biserici ramannad in parasire, in anul 2011 s-a aprobat infiintarea Schitului “Adormirea Maicii Domnului” din Alun.
Intram in curtea bisericii de marmura. O curte inierbata, larga, prietenoasa. Zidurile sunt realizate integral din “caramizi” de marmura asezate ordonat unele peste altele. Unicat in Europa! Da, ceva nemaivazut! Surprinzator!
Biserica are trei turle, doua in partea frontala si una in cea din spate, in dreptul altarului.
Intrarea se face urcand cateva trepte din piatra, pe sub un pridvor strajuit de trei arcade. Din pacate si aceasta biserica era nepopulata, dar deschisa. Maicutele erau plecate la Prislop, din ce am aflat. Am pasit in biserica. Am vizitat-o si admirat-o si fotografiat-o. Apoi ne-am odihnit cateva momente in curte la o masa rotunda din lemn pe scaune din lemn.
La construirea bisericii s-au folosit 8 metri cubi de marmura.
Drumul de intoarcere a urmat ruta Alun – Ghelari – Hunedoara – Hateg – Pensiunea Ana Marga vezi impresii.
Rog inserare un vdeo mini reportaj care a participat si la un festival de fim, daca este permis
https://www.youtube.com/watch?v=E3dAN-dbeJg
Trimis de Dan&Ema in 29.09.16 09:08:31
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în HUNEDOARA.
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Dan&Ema); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
@Dan&Ema: Am fost la o aruncătură de băț de Alun, îmi pare rău că nu am ajuns. Biserica este foarte frumoasă.
Alun cu biserica și cariera de marmură era încă o dezamăgire a doamnei de la centrul info. Că nu se pune în valoare așa cum ar merita. Așa și este după cum îmi dau seama din pozele tale. Păcat! Dar poate scrierile acestea despre zona lor vor scoate autoritățile locale și oamenii de acolo din amorțeală.
Cineva ne-a spus că în cadrul festivalurilor care au loc prin zonă a propus ca femeile să facă plăcinți, clătite, gemuri... alte bunătăți locale și să le vândă la tarabe din acelea pe marginea drumului, dar s-a izbit de un zid de... marmură. Cu toate că cele mai multe sunt soții de mineri care nu prea au lucrat/lucrează, dar e sub demnitatea lor să facă așa ceva. Din păcate cunosc mentalitatea asta și de pe la mine de pe la țară. S-a boierit de tot satul românesc...În multe locuri...
@Aurici:
Promovarea unor zone se poate face si prin initiative locale si centrale. In Romania lipseste o strategie de promovare a minunatei noaste tari.
AFA a ajuns sa fie un canal de informare si promovare mai ceva ca cele oficiale care ar trebui sa fie mult mai vizibile.
Zona Bunila -Alun este superba. In afara unicatului dat de biserica, sat, drum toate din marmura, aici ai peisaje superbe.
Eu am ramas foarte placut surprins de vizita in Tinutul Padurenilor. Ceva s-a facut aici. Asta este o realitate. Se mai pot face multe. Sa speram in dezvoltarea turistica a zonei care ar putea da un nou sens oamenilor de aici dupa prabusirea mineritului.
Panourile informative si multimea de pliante, harti de la Centrul Info Turustic sunt un semn.
La Festivalul Padurenilor erau corturi unde e drept ca se asezau masute si frigidere cu bere, pepsi si produse din marketurile de la oras, dar eu cred ca intre acestea aveau sa fie si produse facute in casa sau specifice zonei precum virsli.
@Dan&Ema: Așa este, să sperăm, că asta ne-a rămas. Nu este posibil însă ca ritmul în care se promovează țara asta minunată să fie atât de lent. Între timp pierdem bani pentru că pierdem turiști.
Tot cineva acela spunea, apropo de gospodinele din zonă care nu vor să participle la târguri cu produse locale că nici nu o vor face, pentru că pensile soților sunt îndestulătoare.
Virșli caută și soțul meu când ajunge în zona lor. Mie în schimb nu prea mi-au plăcut.
@Dan&Ema: Locuri inedite, puțin umblate - puțin promovate. O cale a fost deschisă prin înființarea Centrului de Informare și Promovare Turistică din Ghelari care a tipărit materiale informative, a marcat trasee și a amplasat plăcuțe indicatoare (obligatorii prin utilizarea fondurilor europene). Să sperăm că după ce trece perioada obligatorie de menținere în activitate a centrului local de informare turistică autoritățile locale vor continua acțiunile de promovare.
Ați vizitat locuri frumoase, ați rămas cu amintiri deosebite și cu fotografii doveditoare. România e frumoasă!
@tata123:
Si eu vreau sa vad partea plina a paharului, anume cele ce s-au realizat. Locurile sunt minunate. Daca putem afla si istoria si povestile lor si daca se dezvolta si partea de ghidaj profesionist organizat, este fain. Mie imi place mult cand vizitez un loc sa ma documentez inainte, in timpul si dupa. Si astfel capat alta intelegere si alta apreciere asupra locurilor.
La capitolul istorie, documentare, draga @tata123 esti maestru emerit AFA din punctul meu de vedere. Si iti multumesc pentru bogatia de informatii care o impartasesti benevol tuturor cititorilor AFA
@Dan&Ema: Inca un articol din care mai aflam cate ceva din despre frumusetile patriei si ai dreptate datorita AFA reusim sa cunoastem toate aceste locuri.
Ce este si mai frumos este ca useri precum esti tu, @Crazy_Mouse, @crismis si multi altii va duceti copiii sa vada toate aceste frumuseti.
Am citit articole despre locuri pe care nu le cunosteam si acum am aflat mult mai multe.
Felicitari, votat cu mare placere.
@mishu:
E frumos sa calatoresti. Pentru mine e o filosofie de viata. Sa calatoresti, sa cunosti. Sa ai contact cu oameni. Oameni de pretutindeni.
Si parintii mei m-au purtat dupa ei cand eram copil. E drept ca pe atunci nu exista varianta in strainatate. Noi mergeam mult la munte si in statiuni balneo. Pe atunci mai rasarite ca astazi.
Probabil asa s-a transmis microbul. Sau e genetic. Nu mai conteaza pana la urma.
Mie imi place sa organizez excursii. M-am ocupat cu asa ceva intr-o vreme. Acum e mai soft. O fac in familie, in cercul restrans al celor cu gusturi comune.
O initiativa organizatorica a mea pe care ai cunoscut-o a fost vizita BNR din februarie anul acesta cand ne-am si cunoscut.
@Dan&Ema: Si pentru ca acea initiativa organizatorica a fost una reusita din doua motive: am cunoscut cativa dintre cei mai dragi useri si in plus m-am bucurat de un muzeu de exceptie, asa incat mai asteptam si alte organizari, ca-ti ies bine.
@Dan&Ema: Extraordinară incursiune în Ţinutul Pădurenilor, meleaguri despre care - cu ruşine recunosc - nu ştiam mai nimic. Felicitări pentru toată seria de articole!
@Carmen Ion:
Sarut mana, Carmen!
Nici eu nu stiam mai nimic cu doua luni in urma. Am fost inspirat in alegerea acestei destinatii si recomand altor pasionati!
Multumesc pentru lecturarea tuturor articolelor publicate cat ai fost absenta de pe AFA
@Dan&Ema: Inca o data, va multumesc!
Padurean fiind, nascut si crescut pe aceste meleaguri, nu pot sa fiu decat tare fălos cand citesc articolul dvs. Va recomand sa vizitati si Valea Cernei pana la Lunca Cernii si nu ratati Biserica din Valari!
@ardeleanu : Nu este imposibil sau reformulez - este posibil - ca foarte curand (luna asta (!) - sa revin in zona. Acum depinde de timp daca imi voi permite sa aloc timp unei noi incursiuni in Tinutul Padurenilor sau nu, dar mie nu-mi trebuie mult, daca se iveste ocazia, o folosesc cu siguranta.
Multumesc de recomandari.
Ma bucur ca te poti fali ca esti padurean si cu zona in care te-ai nascut, pentru ca ai cu ce! Iar pentru aprecierile articolului, iti multumesc sincer.
Numai de bine!
@Dan&Ema: Interesante locuri, multumim pentru informatiile inedite, iata cum inspiratia si talentul de descoperitor duc la frumoase intamplari turistice.
@calatorul:
Multumesc de aprecieri.
Tot Tinutul Padurenilor m-a surprins placut. Se vede implicarea pentru promovarea turismului in aceasta zona. Initiativele si programele de gen trebuie sa continue.
Ma bucur ca ti-a placut si daca ai posibilitatea, iti recomand sa vizitezi zona.
@Aurici: si @Dan&Ema:Virslii nu sunt un produs specific Tinutului Padurenilor. Se produc in zona Salas in Tara Hategului si in zona Bradului. Referitor la alte produse cu specific padurenesc acestea au inceput sa fie fabricate/promovate prin mici afaceri dar... e mult pana departe... In zona padurenilor, femeile nu erau angajate pentru ca trebuia sa intretina gospodariile si bineinteles sa lucreze pamantul.
@padureanu: Mulțumesc pentru clarificări. Eu știam despre virșlii doar că îi caută soțul meu când mergem la Deva și ne plimbăm în împrejurimi, pe o rază de ceva km. S-ar putea ca el să știe însă, chiar o să-l întreb. Seară bună!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2016 Catedrala Padurenilor – cea mai mare biserica din spatiul rural romanesc — scris în 28.09.16 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2016 “Natus ibim ubi ferrum nascitur” — scris în 27.09.16 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2016 Tinutul Padurenilor – oameni, manifestari, obiective turistice — scris în 26.09.16 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Mar.2016 La plimbare prin Ţinutul Pădurenilor — scris în 01.04.16 de traian.leuca † din PLOIEșTI - RECOMANDĂ
- Mar.2016 În Ținutul Pădurenilor, la Biserica Ghelari — scris în 29.03.16 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2013 Ţinutul Pădurenilor - Comoara “ascunsă” a Hunedoarei — scris în 15.09.13 de padureanu din DEVA - RECOMANDĂ
- Mar.2012 Catedrala Pădurenilor [Ghelari] - o minune vizibilă de departe — scris în 21.03.12 de Dragoș_MD din FRUMUşANI [CL] - RECOMANDĂ