Hotel Continental Timișoara - Cimitir al tinereții mele

TIPĂREȘTE

Când ma gandesc la acest hotel (http://www.hotelcontinental.ro/), o amintire tare amuzanta imi vine in minte. Dar hai sa incepem cu inceputul.

Mica excursie in Timisoara a avut loc in noiembrie 2013. Am fost cu un grup organizat deoarece am fost invitata la o gala de ceremonii pentru cei care participasera in anul respectiv in programul ADECCO (am povestit putin despre el in review-ul despre Buzias vezi impresii).

Primul lucru care mi-a placut la hotel a fost faptul ca e foarte aproape de centru. Ajungi pe jos in cateva minute fara niciun fel de problema. Al doilea aspect pozitiv a fost ca de la etajele superioare ai o vedere absolut superba asupra orasului. Cel putin seara, cand luminile sunt aprinse, e ceva de vis!

Chiar in fata hotelului este un mic chiosc de unde se poate cumpara vestita plescavita. Mie nu mi-a placut deloc. Nu stiu daca am nimerit eu locul nepotrivit sau daca asa se fac toate, dar eu n-as mai manca.

Revenind in interiorul hotelului... camera a fost curata, curata, curata! Patul foarte comod si moale, prosoape curate, tv, noptiere, baie dotata cu tot ce-i trebuie, ce mai... ca la un hotel de 4 stele.

Mancarea a fost, de asemenea, buna. Nu mai tin minte exact ce am mancat la pranz, dar stiu ca mi-a placut (ceea ce spune multe... sunt putin mai mofturoasa la mancare). A doua zi, la micul dejun, am luat ceva omleta, mezeluri si un desert care a ramas in sufletul meu. Dar varietatea era mai mare.

Acum sa va povestesc intamplarea amuzanta. Dupa gala de ceremonii am mers toti intr-un fel de club sa dansam si sa ne distram. Nu toti am plecat de acolo la aceeasi ora, fiecare cum s-a simtit bine si cum a dorit. Cand am ajuns eu inapoi la hotel cu cateva fete, am mers in camera si am fost surprinsa sa vad ca a mea colega de camera lipseste (in conditiile in care mi-a spus ca se intoarce la hotel cu jumatate de ora inainte sa plec eu). Ca o paranoica autentica m-am speriat. Ce a patit? De ce n-a ajuns? Nici macar nu stie orasul ca nu e din Timisoara etc etc. Am mai stat eu vreo 10 minute (ca poate poate vine) si nimic. Asa ca am mers frumos la receptie la domnul de acolo si conversatia a decurs cam asa: Eu „ma scuzati... ati vazut cumva in ultima ora o fata micuta, slabuta cu par lung si roscat? ” Nenea „da, a fost o domnisoara (zise el zambind), s-a dus spre barul de noapte” (aratand cu degetul spre locatia acestuia).

Probabil asta e momentul in care multi din voi zambesc si si-au dat seama despre ce e vorba. Eu, in inocenta mea, chiar nu m-am prins despre ce vorbeste cand zice „bar de noapte”. Nu mai auzisem termenul asta „fancy” nicaieri pana atunci. Si oricum eram prea agitata din cauza colegei mele sa stau sa analizez prea mult.

Merg eu hotarata, deschid usa si hopaaaa. In fata mea, in mijlocul camerei, era o scena rotunda, pe scena o bara, pe bara o fata. Am ramas in stare de soc. Nu mai intrasem intr-un astfel de loc niciodata. In momentul in care am deschis usa toate privirile s-au indreptat spre mine. Din fericire nu erau clienti veniti, erau doar fetele ce lucrau acolo la masa (si don’soara de pe bara).

Dupa ce mi-am revenit din starea de soc, am inaintat timid spre o doamna mai in varsta care era acolo (eram hotarata sa-mi gasesc colega... poate ajunsese si ea aici din greseala si a plecat altundeva in hotel... trebuia sa stiu!). Conversatia cu tanti a decurs asa: Eu „ma scuzati... ati vazut cumva in ultima ora o fata micuta, slabuta cu par lung si roscat? ”, Tanti „stie sa danseze la bara? ”, Eu socata „nu”, Tanti zambind „Atunci nu prea are ce cauta aici”. Am spus multumesc si am plecat.

Asa ca domnilor, „barul de noapte” e destul de micut, canapele rosii, fete tinere. Asa a fost spulberata inocenta mea si am fost indusa in eroare de un termen elegant.

Ca sa nu va las in suspans, intre timp mi-am gasit si colega vie si nevatamata. Cam atat despre experienta mea la hotel... a voastra cum a fost?

---

VIZUALIZĂRI: 1943 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI