EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Sala Pașilor Pierduți
Ieri am vrut să pun câteva poze de la o expoziție la rubrica Evenimente în Iași pentru a semnala eventualilor vizitatori ai orașului o variantă de a petrece plăcut (și gratuit) o jumătate de oră. Am constatat însă, frunzărind recenziile existente pe aici, că nici impresionantul spațiu care găzduiește respectiva expoziție nu are parte de o promovare pe măsura importanței sale. Încerc, așadar, să adaug câteva informații utile, fără să mă lungesc prea mult.
Palatul din Copou al Universității are două aripi, cu istoric și destinații diferite. Mai veche este aripa nordică (P2), construită în ultimul deceniu al sec. XIX pentru a înlocui vechiul sediu, rămas neîncăpător. (Acest sediu vechi, extins ulterior, aparține în prezent Universității de Medicină și Farmacie Iași.) Universitatea a crescut însă în continuare, de la cele trei facultăți inițiale la peste zece, numărul studenților sporind și el odată cu dezvoltarea României de la începutul sec. XX.
Prin urmare a apărut necesitatea extinderii clădirii, fapt care s-a petrecut pe la 1930, când a fost construit un nou corp - imagine în oglindă a celui vechi, la vale de acesta și lipit de el (P1). Din cauza pantei terenului, corpul sudic este, practic, de două ori mai înalt decât cel nordic, deși sunt aliniate la nivelul acoperișului. Legătura la nivelul fațadei între cele două aripi a fost realizată prin „turnul” central, cel din dreptul scărilor monumentale de la „intrarea cu lei” , iar în interior a fost lungită (parcă și lărgită) Sala Pașilor Pierduți, care se întinde de-a lungul întregii aripi vechi și pe jumătate din cea mai nouă.
Sala Pașilor Pierduți este absolut magnifică, în diverse prezentări ni se spune că arhitecții au îmbinat clasicismul cu barocul, dar nu trebuie să ai niciun fel de studii pentru a te simți copleșit de imensitatea și frumusețea acestui spațiu. Palatul a fost grav avariat în timpul bombardamentelor din 1944, în anii de imediat după război se punea chiar problema dacă merită să fie reconstruit sau nu. Pentru bucuria ochilor noștri, e bine că s-au găsit voință și bani pentru a îl reface.
În 1937 învățământul tehnic s-a separat de Universitate, înființându-se Școala Politehnică, actuala Universitate Tehnică „Gh. Asachi” . Palatul a fost împărțit între cele două, Politehnica primind aripa nordică, iar Universitatea pe cea din vale. După război, Politehnica și-a construit sedii noi pentru majoritatea facultăților sale de-a lungul Bahluiului, din Tudor până în Podu Roș, însă a păstrat și aripa veche a Palatului. Așa se face că cele două jumătăți ale Sălii Pașilor Pierduți au doi „stăpâni” diferiți. Rectorul actual al Universității, Tudorel Toader, a dat în judecată Politehnica pentru „reîntregirea proprietății” , în virtutea „recunoașterii unui adevăr istoric” ; puteți afla mai multe de aici descopera.ro/dnews/183390 ... i-de-invatamant.
Sala Pașilor Pierduți poate fi vizitată de oricine, aproape oricând (adică șapte zile din șapte, dar nu noaptea, ca hoții), gratuit. Intrarea cea mai la îndemână este cea din deal, din dreptul stației de tramvai, în spatele statuii lui Kogălniceanu. Într-o gheretă la intrare stă un portar, dar acesta nu te va deranja cu nicio întrebare dacă treci pe lângă el; bineînțeles, politicos este să înclini capul ????. Ieri, cât timp păream de-al locului (am avut ceva probleme de rezolvat pe acolo) nici nu m-a băgat în seamă. Când am scos telefonul și am început să fotografiez, a venit după mine și mi-a cerut certificatul verde. I-am dat adeverința de vaccinare, dar nu a fost mulțumit, a vrut și buletinul. După care m-a urmărit cu privirea câteva minute, apoi m-a lăsat în pace.
Ce putem vedea: sala însăși, care e superbă. Pentru un tur virtual, puteți folosi site-ul Universității: uaic.ro/despre-uaic/preze ... asilor-pierduti. Apoi, frescele lui Sabin Bălașa, pictate în anii 60-70 ai sec. XX. O explicație a semnificației acestora se poate găsi la turistiniasi.blogspot.com ... zona-copou.html. Această pagină este dedicată întregului Bulevard Copou (de fapt, pe hartă, e numit Bd. Carol I), pe care îl descrie urmând întâi sensul de urcare, pe mâna dreaptă, apoi pe cel de coborâre; pentru frescele lui Sabin Bălașa trebuie sărit peste primele două treimi din articol, care e foarte lung: e nevoie de mai bine de o oră pentru a-l parcurge.
(Recomand cu multă căldură site-ul turistiniasi.blogspot.com ... ez-in-iasi.html. De la pagina care se deschide accesând link-ul puteți naviga pentru a afla detalii despre muzee, biserici și mănăstiri, monumente de tot felul - clădiri, statui, monumente ale naturii. De asemenea, sunt prezentate câteva trasee pietonale bine alese. „Defectul” e că, în încercarea de a fi cât mai complet, site-ul „pierde pe drum” turistul obișnuit, care dorește doar să „bifeze” reperele importante. E mai mult pentru studiu, înainte sau după o excursie în Iași, și mai puțin pentru a-ți clarifica ceva la fața locului.
O pagină mai ușor de folosit de către o persoană care abia se familiarizează cu Iașul este iasi.travel/ro, care grupează ce e mai important de văzut în șapte rute tematice. De altfel, materialul de acolo este cel utilizat de ghizii asociației Iași. Travel în tururile pe care aceasta le organizează. Paginile Wikipedia dedicate obiectivelor turistice ale orașului sunt, și ele, bine scrise, pot fi accesate cu încredere.
Și sunt de evitat căutările în orb pe internet, după cuvinte cheie. E cumplit cât de prost sunt concepute majoritatea articolelor care apar în primele 10 pagini care se deschid la o căutare, oricare: dacă ai citit unul, le-ai citit pe toate, că nu fac altceva decât să se copieze unul pe celălalt cu minime intervenții, care intervenții mai bine ar lipsi. Cu siguranță se găsesc și articole relevante, dar îți trebuie multă răbdare să dai de ele. Cine are chef, poate număra în câte „surse” ni se spune că în Sala Pașilor Pierduți există 19 picturi ale lui Sabin Bălașa, când de fapt sunt 18. A, există și o a 19-a, dar e în Aula „Mihai Eminescu” ; cineva a înțeles rău despre ce e vorba, apoi zeci de persoane au rostogolit eroarea.)
Revenind la vizita de ieri: am admirat din nou frescele (asta fac măcar lunar) și, în plus, le-am și pozat. Am încercat să îmi amintesc ce am aflat acum câțiva ani într-un tur ghidat – cu succes parțial. Ajuns acasă, am căutat din nou detalii despre lucrări; cine dorește, le poate afla din link-ul indicat sau din diverse alte locuri. Oricum, titlurile frescelor surprind destul de bine intențiile artistului; am denumit P5-P19 folosind aceste titluri.
Ce se vede mai greu într-o vizită neprogramată: cele trei spații remarcabile ale Palatului Universității. În aripa nordică găsim Biblioteca Universității Tehnice și Aula Magna „Carmen Sylva” , iar în cea sudică Aula Magna „Mihai Eminescu” , pentru toate accesul fiind dinspre Sala Pașilor Pierduți. Primele două țin de Politehnică și, teoretic, pot fi vizitate (gratuit) dacă se anunță intenția din timp. Plănuiesc să le văd din nou și, dacă reușesc, am să revin cu detalii; nu am fotografii de la vizitele anterioare. (Și când mă gândesc că, în studenție, am intrat de zeci de ori în bibliotecă; deși mereu am fost impresionat de frumusețea ei, nu am făcut niciodată o poză – că na, anii 90...)
Aula Eminescu ține de Universitate și nu poate fi văzută decât dacă se nimerește să o găsești deschisă pentru că chiar atunci se desfășoară acolo un anumit eveniment. Prin mai-iunie sunt cursuri festive, susțineri de doctorate, diverse conferințe, deci sunt mai multe șanse. Dacă vedeți întinse la intrare mese cu pișcoturi și cupe de șampanie, înseamnă că se poate arunca o privire înăuntru. ???? Pont: folosiți intrarea din dreapta portretului lui Cuza, pe acolo e scara către balcon și, în plus, minimizați șansele de a interacționa cu cineva - intrarea din stânga fiind cea uzuală.
Revin, în sfârșit, la punctul de unde am plecat. Sala Pașilor Pierduți este, totodată, un spațiu expozițional viu: târguri de carte, saloane de inventică, manifestări studențești. Și, cam 9 luni pe an, galerie de artă. Aici își prezintă lucrările studenții sau masteranzii Facultății de Arte Vizuale din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” . De obicei, acestea se împrospătează destul de des, dar anul ăsta – poate și cu pandemia – din iulie sunt expuse aceleași pânze. Înțeleg că firul roșu ar fi reinterpretarea în cheie contemporană a picturilor marilor maeștri. Mie mi se par interesante, am adăugat poze.
Trimis de adso in 28.10.21 15:07:01
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în IAȘI.
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (adso); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 47.17412391 N, 27.57199739 E - neconfirmate încă
ECOURI la acest articol
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@gpopa: Mulțumesc pentru acest tur virtual. O descriere relativ succintă, dar lămuritoare, a superbului Palat Copou, un loc de neratat pentru orice iubitor de frumos.
Mi-a făcut mare plăcere să revăd, chiar dacă doar în poze, tablourile lui Sabin Bălașa și Sala Pașilor Pierduți. Am apreciat și lucrările studenților de la Facultatea de Arte Vizuale - am fost surprinsă/amuzată de tematica cinematografică abordată de unii dintre ei, dar cel mai mult m-a uimit (și încântat) preferința multora pentru arta figurativă, un lucru care mi se pare grozav.
E clar, trebuie neapărat să revizitez Iașiul!
@Carmen Ion: Vă mulțumesc și eu pentru atenția pe care ați acordat-o rândurilor mele.
Despre Palatul Universității se poate vorbi mult și bine: Biblioteca Politehnicii, cele două Aule, Planetariul, statuile etc. Îmi propun să revin și eu cu câte ceva, dar nu am fotografii făcute. Despre altele - nu am de spus nimic în plus față de ceea ce se găsește deja în link-urile pe care le-am indicat.
Și pe mine m-au binedispus tablourile expuse, de fapt chiar acesta e motivul care m-a îndemnat să scriu. Am trecut pe lângă ele de mai multe ori în această vară, le-am aruncat o câte privite grăbită, dar nu am avut răbdare să le admir pe îndelete. Abia ieri a venit momentul, mă bucur că încă le-am mai găsit acolo.
Iar timpul de a (re) vizita Iașul este, mereu, timpul prezent! ????
Ce chestie... De atâte ori am trecut pe lângă, fără să știu că se poate intra și vedea!
@Qvadratvus: Dacă nu glumiți, atunci e cu folos măcar pentru cineva. Deși, cred că glumiți.
@gpopa: Nu glumesc de loc. Deși mi-a trăznit prin cap să intru să văd clădirea, fiind o instituție am avut o reținere inconștientă și chiar nu mi-a dat prin cap să mă interesez de ce anume aș putea-o vedea, sau cât de simplu ori de complicat e să intru acolo.
Serios, rw ăsta chiar face toate paralele, punând la îndemână o chestie de care habar nu aveam, în mod practic.
P.S. Când am spus "pe lângă" m-am referit că am trecut pe lângă complexul Univesității (pe bulevard adică). Ce, e vreu banner pe acolo pe care scrie "Vizitați bla-bla...." ? De exemplu la Târgu Secuiesc, de la punctul de informare turistică ni s-a spus de ceva instituție publică că ar fi făcută de nu știu care arhitect și că ar merita aruncat un ochi, dacă e în timpul programului.
@Qvadratvus: La Târgu Secuiesc e mai simplu, că în două ore vizitezi tot și iei și masa. Exagerez, desigur, dar acolo problema se pune invers decât într-un oraș mare și ofertant din punct de vedere turistic. În Iași lumea vine, în general, pentru două zile - în cazul fericit, că de cele mai multe ori sunt două zile cu tot cu drumul dus și întors. Ce să faci mai repede?
Deși vizitarea Universității ar intra în Top 5 dacă ar fi să fac un clasament personal, deci dacă eu aș fi la biroul de informare turistică aș vorbi despre asta.
În Târgu Secuiesc te întrebi cu ce umpli timpul pe care l-ai alocat, astfel încât să merite drumul. Și, deși mie mi-a plăcut orașul ăsta maxim, dacă e să nu ieși din el nu prea ai ce face o zi întreagă (mai ales în una de vară, mai lungă).
@gpopa: mă rog, deși nu sunt de acord că nu ai ce face în Târgu Secuiesc o zi întreagă, în rest, în ce privește Iașul sunt de acord. Cu toate acestea, problema de a nu fi semnalizate niște obiective este una mai mult sau mai puțin generală, în Moldova. Pe de altă parte, dacă ar fi să o zic pe-aia dreaptă, IMHO nu cred că celor de la Universitate le-ar conveni să-i calce cohorte de turiști, pentru a vedea sala respectivă. Poate greșesc... pe siteul lor oricum este scris că sala se poate vizita.
@Qvadratvus: Cu Targu Secuiesc nu vreau sa intru in polemica, ca mi-a placut orasul. Am intrat in 3 muzee si am pozat aproape fiecare exponat - sub 2 ore in total. Am gasit deschsa Biserica Reformata - 20 minute. Am dat roata de trei ori Pietei centrale, am mers inclusiv pe inelul exterior curtilor. Am parcurs cateva curti. Am ajuns in parc si la Secuiana, totul la picior. Ne-am intins la masa o gramada. În total ne-a luat vreo 6 ore, poate 7. Veneam din si ne-am intors in Brasov, nu era graba, dar atat a fost sa fie.
A doua zi am fost la Covasna si am mai batut judetul. Foarte fain, sper sa mai ajung pe acolo.
@Qvadratvus: Cu Iasul, acum. De acord ca nu se promoveaza vizitarea Universitatii, dar cred ca e din cauza ca e cumva subinteles ca toata lumea stie de obiectiv. Adica - majoritatea vizitatorilor sunt fosti studenti in Iasi care se intorc sa revada orasul tineretii, gen.
Pe AFA sunt peste 70 de articole privind Iasul si numai doua sau trei pomenesc de Sala Pasilor Pierduti, si acolo - printre altele. Cred ca am spus la inceput, tocmai observatia asta m-a determinat sa scriu acest rw.
Si da, portarul Universitatii nu e invatat cu turisti in Sala. Am povestit mai sus, s-a activat imediat cand am inceput sa fotografiez. Dar nu m-a descurajat (altfel decat prin atitudine) in misiunea mea. ????
Poate trebuie spus: in esenta, Iasul este prietenos cu turistii. Majoritatea institutiilor publice de interes pot fi vizitate in timpul programului si chiar in afara acestuia.
Primaria, Teatrul National, Universitatea, Palatul Culturii, Gara - toate au portile deschise. Pentru Teatru, Gara, Palat (si Universitate, acum) exista recenzii pe AFA. Cred ca la Teatru exista o taxa (nu am intrat acolo ca turist), in rest e gratuit.
Culmea - e mai greu de patruns in biserici. Majoritatea sunt inchise in afara programului liturgic.
Iacă, spre rușinea mea, habar n-avui de " sala pașilor pierduți " formulare ce mi se părea a fi ceva din Ionel Teodoreanu. Până la urmă, ca să mă apăr, eu am terminat la București! Deși Iașiul e un Mecca al moldovenilor, ești născut dincoa' de Milcov fă bine și ajungi la Iași măcar o dată-n viață!
Altcumva știam câte ceva despre "romanticul cosmic", Sabin Bălașa, dar nu să dau pe dinafară, asta nu ca laudă. Chiar dacă nu știu dacă voi ajunge pe-acolo, la Iași voi ajunge sigur, e unul dintre locurile noastre preferate, chiar dacă nu știu a-l descrie așa frumos ca tine! ????
@Yersinia pestis: Oo, mulțumesc! M-am rușinat, nu sunt învățat cu laudele.
Când mai ajungi în Iași, nu o rata. De la restaurantul La Plăcinte, care știu că îți place, mai faci cinci minute. Ce-i drept, la deal...
Mutat, la reorganizare, în rubrica «Muzeul Universității & Sala Pașilor Pierduți» (nou-creată, între timp, pe sait)
"Primaria, Teatrul National, Universitatea, Palatul Culturii, Gara - toate au portile deschise" ..., Posta Mare, Agronomia, Medicina, Facultatea de Teologie Ortodoxa, Biblioteca Eminescu (aici nu stiu daca se mai trece de portar fara abonament), hotelurile Traian, Select si Continental si poate cate altele.
Imi mai vin in minte si expozitiile permanente din corpul B al Universitatii (la Facultatile de Geografie-Geologie si Biologie).
Pentru cei cu aplecare catre turismul negru, pot fi incluse in categoria obiectivelor ce pot fi vizitate gratuit capele mortuare, spitale (Spiridon) si cimitire (Eternitate).
@Alex2921: Desigur!
Dar: unele nu prezinta cine stie ce interes (Agronomia, Fac. de Teologie, Hotel Continental).
Altele nu prea pot fi vizitate de cand cu pandemia (B. C. U., Biserica Sf. Spiridon), iar Spitalul Sf. Spiridon nu tin minte sa fi fost vreodata accesibil.
In sfarsit, in altele te umpli de nervi: am dorit zilele trecute sa fac o fotografie in interiorul Postei Mari. Nu va spun ce scandal mi-au facut atat functionarele, cat si agentul de securitate. Am fost obligat sa sterg acea poza. M-am interesat ulterior, asa e mereu, nu am patit-o doar eu. Poate ar fi bine sa procedeze ca in Capela Sixtina, agentul sa strige permanent "No foto! ", sa nu cada lumea in pacat fara sa vrea.
Dar, asa cum spuneam mai sus, in esenta Iasul e un oras prietenos cu turistii.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2023 Sala Pașilor Pierduți (2) — scris în 06.06.23 de adso din IAşI - RECOMANDĂ
- Feb.2020 Biblioteca Universității Tehnice — scris în 27.12.21 de adso din IAşI - RECOMANDĂ
- Sep.2015 Muzeul Universității „Al. I. Cuza” – un muzeu tânăr și valoros — scris în 22.09.15 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ