Istoria unui muzeu intr-o casa de istorie — Muzeul Theodor Pallady, Bucuresti

TIPĂREȘTE

In ce context am ajuns sa vad acest muzeu este destul de simplu, am vrut ca de 1 Iunie s-o duc pe mama la muzeu, insa nu ca sa o las acolo ca si exponat si nici pentru ca 1 Iunie este ziua copilului, ci pentru ca 1 Iunie este ziua ei de nastere, si cum ea este o persoana modesta si discreta, trebuia sa fie ceva pentru ea, rezonabil ca si distanta fata de casa si sa fie un muzeu ca doar nu o duceam la mall, astfel incat studiind oferta am descoperit acest muzeu.

Muzeul Theodor Pallady se afla situat in Strada Spatarului nr 22 -este o strada paralela cu strada Armeneasca, noi am intrat din Bd. Pache Protopopescu (fost Carol). Daca nu ar fi marcat cu un panou la intrare nu ai sesiza insa decat ca este o casa alba si frumoasa cu lemnaria maron inchis, si situata sub nivelul strazii. Asta te face de fapt sa realizezi ca este o casa veche si ca demult acela era de fapt nivelul strazii.

Putin despre acest muzeu am citit aici si cu mentionarea suplimentara ca in prima zi de miercuri a fiecarei luni intrarea este gratuita (altfel costa 7 lei) si ca fotografiatul se poate face dupa achitarea unei taxe de 50 lei. Aici am trisat putin, la etaj erau doua doamne care incercau sa fie discrete si sa nu stea chiar cu ochii pe noi astfel ca am facut ceva poze pana a aparut un domn de la parter care ma vazuse datorita camerelor de luat vederi si mi-a taiat elanul. Asa ca daca fentati camerele va puteti descurca cu doamnele.

Deci nu am sa prezint decat pe scurt cate ceva si asta pentru ca am gasit pe You Tube si un filmulet care prezinta frumos acest muzeu, astfel incat il rog pe webmaster sa il posteze ca si film de prezentare youtube

Deci care este legatura in Melik – Serafina si Gheorghe Raut – Theodor Pallady.

Casa Melik a fost construita in jurul anului 1760 de un boier care avea rangul de spatar, a fost vanduta in 1815 unui negustor armean Hagi Nazaretoglu care o renoveaza in 1822 (acest an o sa vedeti si in poze este marcat deasupra intrarii) si ajunge ca si zestre la nunta nepoatei lui Ana cu arhitectul Iacob Melik (un mare sustinator al revolutionarilor de la 1848), care o renoveaza si el in 1857. Ana Melik lasa prin testament casa pentru a fi folosita drept azil pentru vaduvele armene (Ana moare intr-un incendiu in 1913 la 4 ani dupa redactarea testamentului) insa printr-un proces casa este castigata de un nepot. Binenteles comunitatea armeana nu se lasa si castiga casa in 1920 cand este transformata in final in azil pana in 1944 cand azilul este desfiintat si casa este trecuta in proprietatea statului care aduce in casa chiriasi.

Gheorghe Raut a fost director al unei mari banci din Paris – Marmorosh Bank si un mare colectioar de arta. Gazduindu-l pe Pallady la Paris (ei au fost si prieteni) acesta i-a lasat o parte importanta a lucrarilor lui (grafica, pictura).

Toata colectia stransa de sotii Raut a fost donata Statului Roman la sfarsitul anilor ’60 insa cu rugamintea de a primi o casa in care sa expuna aceasta colectie si care sa poarte numele lui Theodor Pallady. Astfel in 1970 s-a luat hotararea ca aceasta colectie sa fie expusa in casa Melik impreuna cu lucrarile lui Theodor Pallady iar muzeul a fost deschis publicului in 1971 dupa restaurare. A functionat mai mult sau mai putin ca muzeu in acea perioada insa destinatia pe care o are acum a fost definitivata in 1994. In 2009 a fost renovata din nou (muzeul a fost astfel inchis pentru 6 luni) si apoi redata din nou circuitului muzeal.

Aceasta casa - muzeu prezinta o colectie vasta de lucrari ale unor artisti francezi, olandezi, englezi si nu numai, insa vom gasi si arta japoneza, am regasit cate obiecte din portelen din timpul Dinastiei Ming (sec XIV-XVII) si m-am simtit tare bine stiind ca vizitasem mormintele dinastiei Ming si cate ceva imi ramasese in memorie.

De ce am numit-o casa-muzeu, pentru ca nu stii ce sa admiri mai intai, nu este impresionanta ca si cladire dar te fascineaza, are un aer elegant, o scara din lemn pe care urci (sau cobori) inchipuindu-ti ca esti intr-o poveste, tavanul lucrat in lemn iti atrage privirile ca un magnet si apoi incepi sa admiri si exponatele.

In ceea ce priveste obiectele expuse o sa gasiti explicatii pentru fiecare, adica langa mobilier veti gasi ceva legat de obiectul respectiv, provenienta si eventual utilizarea, daca se cunoaste si perioada, langa picturi autorul si perioada, etc. Ce mi-a placut iarasi in mod deosebit a fost de exemplu, ca vitrina care era intesata cu diverse obiecte de proveniente diferite avea 3 jurnale in care era prezentat fiecare obiect si nu era greu sa il identifici deoarece in fata aveai schita raftului iar obiectele erau conturate asa cum erau ele.

In ceea ce priveste lucrarile lui Pallady la etaj o sa vedeti lucrarile de grafica iar picturile la parter. Este destul de greu sa descrii un astfel de muzeu deoarece sunt expuse lucrari ale diferitilor artisti si fiecare era cu stilul lui, insa colectia este una impresionanta si sunt convinsa ca va va placea.

La etaj gratie felului in care a fost construita casa (cu cerdac inchis cu geamuri) se gaseste un atelier numit Scoala de sambata, destinat copiilor prescolari si din ciclul primar, si care are rostul ca prin aceste lectii de initiere in arta plastica sa-i faca sa inteleaga si sa iubeasca arta.

Nici despre Pallady nu am sa spun decat ca s-a nascut in 11/23 aprilie 1871 la Iasi si a decedat in 16 august 1956 la Bucuresti iar in 2012 a fost declarat membru post-mortem al Academiei Romane.

Meritele i-au fost recunoscute si in timpul vietii deoarece la implinirea varstei de 85 de ani a primit titlul de Maestru emerit al artei, fiind organizat o expozitia retrospectiva « Theodor Pallady ».

Operele lui nu au fost realizate tinand cont de tendintele vremurilor ci de ceea ce a simtit el.

Mai multe puteti citi aici deoarece eu nu as face altceva decat sa copiez informatia.

Am parasit cu parere de rau casa zabovind inca putin in curte. Aici in afara de faptul ca o sa gasiti multa verdeata si niste banci in care sa va racoriti (miercuri 1 Iunie a fost foarte cald) putem vedea statuia lui Theodor Pallady care pare a veghea peste curte, o statuie din bronz realizata de sculptorul Gheorghe D. Anghel.

Si intr-un final am parasit muzeul Pallady, minunadu-ne in continuare de o cladire care a avut sansa sa scape de incendiul devastator din 1847 precum si de “defrisarile” comuniste si sa fie in continuare renovata periodic astfel incat si la 250 de ani sa stea cu fruntea sus ca arata mai bine decat multe dintre suratele ei vecine mult mai tinere. Casa Melik este considerata una dintre cele mai vechi case de locuit din Bucuresti.

Am fotografiat si cateva cladiri din jur care sunt lasate de izbeliste si care renovate ar fi adevarate bijuterii.

Asa incat am luat-o pe mama mai departe si fara a merge mai mult de cateva minute ne-am oprit in Intrarea Spatarului la restaurantul “Casa”, dar despre asta in articolul urmator.

---

VIZUALIZĂRI: 1923 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI