Muzeul Taranului Roman, intoarcere in timp

TIPĂREȘTE

Duminica, dupa vizita la Muzeul de Geologie, pt ca printzi mic dormea si pt ca tot eram in zona (Kiseleff, nr. 3) am zis: Hai sa vizitam si Muzeul Taranului Roman. Eu mai fusesem de cateva ori si eram curioasa ce s-a mai schimbat de cca 8 ani incoace. Muzeul de la Sosea cum i se mai spune a fost infiintat printr-un decret regal in 1906, condus de Alexandru Tzigara-Samurcas al carui portret te intampina la etaj si s-a vrut a fi un muzeu de etnografie si arta nationala. Taxa de intrare - 6 ron adultii, 3 – ron pensionarii si 1.5 ron copii, elevii si studentii. Fotografiatul interzis, deci n-o sa vedeti nici o poza atasata de mine pt ca in graba la intrare n-am fotografiat nici macar exteriorul iar la iesire am aflat ca era de fapt o taxa de 50 ron daca iti doreai totusi sa ai amintiri. Sa faci fotografii pe ascuns nici nu se pune problema pt ca fiecare sala are un pandar, de fapt o doamna care e f vigilenta dar si taioasa, in momentul in care ii ceri o explicatie te expediaza spre buzunarul din panza de pe perete sa-ti iei un indrumar pe care sunt notate nr si numele fiecarui exponat. Fara nici o alta explicatie, nu conteaza ca tu vrei sa intrebi ceva ce nu exista scris pe nicaieri.

Incepem cu parterul si prima sala se numeste „Crucea – Pomul vietii”, pe celelalte nu le-am memorat pt ca m-am lipsit si sa mai caut indrumarul din sala respectiva. Exponate multe care imi sunt familiare sunt asezate pe pereti cu cate un numar pe ele, cred ca mai indicat ar fi fost sa scrie cateva cuvinte langa si astfel am fi fost mai informati. Pe peretele din stanga sunt primele cruci sculptate si apoi pictate, in mijlocul salii pe un suport un covor taranesc imens, apoi in dreapta, o lavita, niste leganute de copii, o masa pt coliva cu colacei pe ea, oua incondeiate, niste blidare si ce ne-a impresionat aici – un pom plin de cruci amintind probabil de tradititia din anumite zone ale tarii. Am intrat apoi intr-o sala ce prezinta scoala satului cu bancute vechi, tablita de scris, catalog, o harta veche in care Romania era mult mai mare si altfel impartita administrativ si ce ne-a atras atentia (poate pt ca avea si explicatie) portretul unui taran roman care a fost vazut de Regina Maria in drumul ei spre Bran si minunata fiind aceasta de frumusetea lui l-a luat la castel si l-a fotografiat. Intr-adevar, omul era frumos si emana atata seriozitate, intelepciune si respect incat atunci cand deschidea el gura la sfatul satului toata lumea il asculta. Ajungem in sala „Icoane” in care predomina icoanele pictate pe sticla in care suntem invitati sa ne asezam si sa studiem izvoadele. Daca am retinut eu bine denumirea, izvoadele sunt niste hartii de calc pe care sunt desenate schitele viitoarelor icoane, acestea se aseaza sub sticla, pictorul trasand liniile negre mai intai, apoi desavarsind opera cu culoare. Nu ne impresioneaza pt ca cele mai multe par facute de copii, cam stangace.

Colectia de costume taranesti detine circa 20.000 piese din toate provinciile romanesti, unele datand din secolul 19, care pot fi admirate pe manechine ce reprezinta fiecare nationalitate conlocuitoare sau simplu pe umerase sau pe pereti.

Am admirat si cele aproape 10.000 de piese care alcătuiesc colecţia de ţesături pentru interior, confecţionate din in, cânepă, bumbac, borangic, lana datând în marea lor majoritate de la începutul secolului al XIX-lea si sunt de o mare diversitate zonală şi funcţională: scoarţe, velinţe, lăicere, păretare, grindare si cergi. Nu am mai vazut razboiul de tesut, poate exista dar noi l-am ratat in schimb erau destule suveici, raschitoare, furci, fuse si alte unelte trebuincioase la tesut. Foarte multe obiecte de ceramica probabil la fel de vechi cu diferite motive ne arata cat de creativ era taranul roman in arta olaritului – oale de pregatit mancarea, strachini, cani si cahle.

Piesele de rezistenta ale muzeului dupa umila mea parere sunt:

1. Biserica din lemn, foarte veche si din pacate cam degradata.

2. Casa unui taran din Gorj, de asemenea din lemn care pare a fi o bijuterie arhitecturala, de la inceputul secolului trecut si totusi atat de actuala. Este compusa din trei camere, o prispa si scara. In prima camera era amenajat dormitorul, in a doua bucataria care culmea, avea hota, bineinteles la nivelul timpului trecut iar in a treia atelierul taranului cu unelte. In pod erau urcate blidele care nu folosesc, granele si le puteai vedea urcand o scara exterioara amenajata de muzeu. In fata ei am zabovit cel mai mult, tare mi-ar placea sa am si eu o casuta asa frumoasa!

3. Moara de apa pe care o poti admira si de la inaltime.

4. Atelierul de fierarie care contine toate uneltele necesare practicarii acestei meserii dar si a altor indeletniciri, munci agricole, dogarie, vase si obiecte utile in gospodarie, roti de car, foale, tesale si multe altele care imi scapa. Inainte de atelier e o mica nisa cu o masuta ce contine un caiet cu cateva file cu ziceri despre foc: sa nu scuipi in foc ca e pacat, daca tiuie focul te vorbeste cineva de rau si cea mai tare, prin Oltenia parca se zice ca atunci cand intra nora prima data in casa baiatului daca primul lucru la care se uita e focul, atunci ii moare soacra. Aviz amatoarelor inca necasatorite.

5. Spirala vietii, sugerată printr-o spirală din lemn, pe care vizitatorul trebuie să aibă îndrăzneala să o urce are o explicatie care m-a cutremurat. La conceperea vietii mai intai bate inima, apoi se formeaza corpul si in ultima luna se contureaza fata. La trecerea in nefiinta la trei zile se descompune fata, la trei saptamani corpul si la trei luni inima.

Sunt convinsa ca sunt multe obiecte pe care le-am trecut cu vederea sau nu le-am dat o mare importanta, tocmai de aceea va invit si pe voi sa-l vizitati. Impresia generala a fost ca muzeul detine piese de o valoare inestimabila unele nefiind scoase in evidenta suficient. Ca un minus, mai ales pt cei cu probleme de respiratie, in unele sali persista un miros greu de aer inchis, de vechi. La iesire mi-am amintit ca pe vremuri era un magazin de obiecte populare, unde vazusem eu niste ii grozave. Doamna de la receptie mi-a spus ca magazinul s-a mutat in spatele muzeului, acolo unde s-a deschis si un bar cu terasa, deci daca sunteti obositi, setosi sau flamanzi aveti unde poposi. Daca sunteti in zona nu ratati Muzeul Antipa care este langa Muzeul Taranului Roman, in conditiile in care va mai tin picioarele si aveti timp la dispozitie.

---

VIZUALIZĂRI: 2261 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI