Muzeul Antipa – revisited (Update)

TIPĂREȘTE

Am vizitat din nou muzeul cu ocazia conferinţei despre elefantul fosil uriaş al cărui schelet–unicat e vedetă, impresionînd prin dimensiuni (4,5 m înălţime) şi prin vechime: nu e de-ici de-colo să stai la câţiva paşi de... ceva care umbla pe propriile-i picioare cu câteva milioane de ani în urmă, pe vremea când prin locurile numite azi România creşteau palmieri şi plante subtropicale, din Munţii Carpaţi nu se vedeau decât (vârfurile) nişte insuliţe, iar Câmpia Dunării nu ieşise încă de sub ape... Scheletul, "căsăpit" la propriu de oameni şi istorie, a avut o soartă zbuciumată până să îşi găsească liniştea, poate pentru mai multă vreme de aici înainte, în colecţiile muzeului Antipa.

Mini-conferinţa a prilejuit publicului alcătuit, fireşte, preponderent din copii şi adolescenţi, aflarea câtorva repere din povestea scheletului descoperit la sfr. sec. 19 la Mânzaţi în actualul jud. Vaslui: în urma unor ploi abundente şi alunecări de teren oasele gigant (minunăţia-minunăţiilor!) încep să se iţească de sub pământ, spre groaza oamenilor locului, convinşi că aveau în faţă dovada existenţei uriaşilor pe acele meleaguri. Superstiţioşi şi animaţi de un avânt demn de cauze mai bune, sătenii se pornesc cu topoarele şi satârele şi ciopârţesc scheletul, spre dezamăgirea profesorului Gregoriu Ştefănescu, care îl descoperă ulterior pe bucăţele, continuînd săpăturile în zonă timp de alţi 15 ani (în ciuda protestelor adresate ministrului Cultelor de proprietarul terenului). Adus în Bucureşti, după o muncă titanică şi migăloasă sub îndrumarea unui specialist belgian, scheletul este reconstituit, piesele lipsă fiind suplinite cu mijloacele vremii (ipsos şi lemn). Instalat în fine la Muzeul Antipa, scheletul avea să mai fie pus la pământ, din păcate, încă de două ori, în urma bombardamentelor din 1944 şi a cutremurului din 1977. De fiecare dată, grămada diformă de oase e reasamblată prin eforturile specialiştilor muzeului, azi scheletul fiind amplasat la loc de cinste la parter alături de cele al unui elefant asiatic şi al unui hipopotam. Această conferinţă (la care am asistat în baza biletului de intrare la muzeu) a fost a doua dintr-o serie mai amplă care urmăreşte să dezvăluie „Istoria lumii vii în 10 exponate”. Cât de curând sperăm să putem merge din nou, să aflăm mai multe despre păsăroiul uriaş Dodo şi păsările paradisului.

Dioramele inventate de Grigore Antipa la începutul sec. 20 sunt modernizate, reconstituind realist şi migălos, cu mijloacele tehnicilor actuale, habitatul animalelor din diferitele zone ale lumii. Atenţia pentru detalii a muzeografilor şi bogăţia de elemente fac din fiecare dioramă un prilej de a-ţi testa spiritul de observaţie şi te surprind cu elemente care uşor pot fi uşor trecute cu vederea la o simplă privire. Animalele nu sunt înfăţişate doar static, sunt recreate şi scene de luptă, de joacă, de "intimitate în sânul familiei", modul de hrănire etc. Tehnicile de iluminare lasă în penumbră, poate intenţionat, anumite colţuri, dar creează foarte bine iluzia mediului prezentat - ţinutul arctic, jungla sud-americană, mări şi oceane, peşteri, deşertul saharian, silvo-stepa, pădurea subtropicală. Ecrane amplasate din loc în loc prezintă imagini cu animale în "acţiune" în mediul lor natural. Vizitatorii beneficiază de informaţii prin panouri info-touch, audio-ghid (luat contra 12 lei de la recepţie) sau aplicaţia MuseoTag pe telefon. Pentru nevăzători există planşe cu modelele animalelor în relief şi plăcuţe avînd texte scrise în Braille, această iniţiativă fiind periodic continuată la Antipa cu evenimente menite să lărgească accesul persoanelor cu deficienţe la piesele din colecţiile muzeului.

Problemele semnalate anterior cu partea logistică au fost remediate sau, în orice caz, noi nu le-am întâmpinat: la intrare am achiziţionat biletele (15 lei / adult şi 5 lei / copil) de la un automat, unde cine are nevoie poate beneficia de ajutorul unui nene. Se poate plăti cu numerar (primeşti rest de la bancnote mai mari) sau cu card. Am vizitat numai demisolul şi parterul. De o săptămână s-a redeschis pentru vizitare şi etajul 1, costul biletelor redevenind 20 lei / adult. Copiii beneficiază de gratuitate pe perioada vacanţelor.

Taxa foto (10 lei) se achită tot aici – primeşti chitanţă separată, în baza căreia, de la recepţie, ţi se dă un abţibild pe care trebuie să îl lipeşti la vedere (pe haină sau, ca noi, pe aparatul foto / telefon), altminteri eşti luat în vizor de personalul muzeului (şi noi am avut o astfel de interpelare, semn că există vigilenţă). Un spaţiu cu casete încuiate unde îţi poţi lăsa bagajele este amenajat în stânga intrării, după recepţie, spre sala de conferinţe, în dreptul magazinului de suveniruri (de unde, pe lângă pietre semipreţioase, planşe, reviste, jucării etc. poate fi achiziţionată şi mimosa pudica, planta mişcătoare).

Girafa e la locul ei, în faţa intrării şi e fotografiabilă în condiţii de siguranţă.

Din ce în ce mai multe muzee şi de la noi îşi înfiinţează departamente de relaţii publice şi angajează specialişti în comunicare, dar încă mai sunt destule ai căror manageri îşi închipuie probabil că dacă se şterge praful din vitrine din când în când şi se vând bilete, instituţiile pe care le conduc şi-au îndeplinit menirea. Cine ştie câte piese unicat, comori şi poveşti necunoscute încă publicului larg aşteaptă să fie descoperite pe rafturile atâtor muzee româneşti, care ocupă un loc secundar în atenţia turiştilor sau lipsesc cu desăvârşire din traseele lor, datorită promovării deficitare! Muzeul Antipa însă se pare că a înţeles foarte bine importanţa eforturilor de a atrage vizitatorii şi de a se menţine mereu în atenţia lor. Atelierele şi activităţile organizate nu doar pe perioada vacanţelor, dezvăluirea muncii din culise a muzeografilor, publicitatea făcută curiozităţilor şi minunăţiilor naturii de la noi din ţară şi de pe întreg Globul, expoziţiile temporare găzduite (uneori scandalos de moderne - "bad publicity is good publicity"), comunicarea permanentă cu publicul şi fanii, atragerea sponsorilor... sunt semne că Muzeul Antipa continuă azi dezideratele vizionarului său părinte-fondator şi şi-a însuşit corespunzător şi lecţia modernităţii.

---

VIZUALIZĂRI: 2922 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI