Muzeul Național de Istorie a României – Tezaurul istoric

TIPĂREȘTE

Vizitele noastre la București, în timpul vacanțelor nepoatei noastre, creează ocaziile necesare pentru a mai vedea câte un obiectiv turistic. Așa am vizitat muzeele Satului, BNR, Cotroceni, Grădina Botanică și muzeul acesteia, Ateneul Român (despre care, din păcate nu am scris nimic deoarece fotografiile sunt de o calitate îndoielnică), ș. a.

În vara lui 2018, făcând, împreună cu nepoata noastră, un program de vizite, am decis, cumva la insistențele ei, mare iubitoare (deocamdată) de istorie, să mergem la Muzeul Național de Istorie a României.

Am pornit în demersul nostru într-o toridă zi de sfârșit de iulie, însă fără a ne speria foarte tare de soarele dogoritor, întru-cât cea mai mare parte a drumului nostru o făceam “underground”, adicătelea cu metroul.

Situat în centrul Bucureștilor, pe Calea Victoriei, Muzeul Național de Istorie a României este găzduit de o frumoasă clădire, monument arhitectonic, fost sediu al Palatului Poștelor din București și vis-à-vis de un alt remarcabil edificiu, Palatul CEC.

Muzeul Național de Istorie a României este una dintre cele mai reprezentative instituții culturale românești, aici găsindu-se cele mai valoroase obiecte ale patrimoniului istoric al României (arheologie, istorie, carte veche, numismatică, timbre). Aflându-se în plină activitate de restaurare, la data vizitei noastre puteau fi văzute doar Tezaurul Național, Lapidariumul și expoziția temporară (despre care am scris aici )

TEZAURUL ISTORIC

Pășim în sala Tezaurului cu acordul a doi cavaleri medievali, ce stau de strajă la intrare, bine protejați de armurile lor gotice și pătrundem într-o incintă ce ne întâmpină cu o lumină de fond violetă. Obiectele, executate din metale și pietre prețioase, sunt expuse în câteva zeci de vitrine, bine puse în valoare atât de culoarea violetă a materialului pe care sunt așezate cât și printr-o meșteșugită iluminare. Se află prezentate aici piese descoperite pe teritoriul țării din vremuri de mult apuse (epoca bronzului, epoca fierului) și până spre zilele noastre, în perioada regilor României și chiar după aceea. Siturile arheologice unde au fost descoperite obiectele de tezaur, sunt răspândite pe întreg teritoriul României.

E cumva o senzație ciudată ca, intrând în semiîntunericul violet, să vezi acele inestimabile comori ale patrimoniului nostru național. N-aș putea zice că-s un mare admirator al aurului sau produselor fabricate din el. Însă de două ori până acum am fost impresionat de acest material transpus în diverse bijuterii (singur sau cu pietre prețioase), și anume cu această ocazie, a vizitei la Muzeul Național de Istorie a României și cu prilejul unei delegații făcută în Italia în 1979, când pe Ponte di Rialto din Veneția, am admirat în vitrinele unor magazine de bijuterii, amplasate pe acest pod, nenumărate podoabe executate din aur.

Bun! Să încercăm a zice câteva vorbe despre frumusețile etalate, în puține slove, încercând a lăsa imaginile să vă povestească mai mult.

Imaginile unora dintre ele sunt binecunoscute, cum ar fi: coiful princiar dacic, brățările dacice din aur (cele descoperite la Sarmisegetuza Regia, căci cele aflate în așa-zise colecții particulare, “fur-găsite” tot de prin zona aia, probabil că nu le vom mai vedea niciodată), rhytonul (vas conic destinat băuturii în diverse ceremonii) de la Poroina Mare, unele dintre obiectele găsite la Agighiol (coif, apărătoare de mână), sau piese componente ale tezaurului de la Pietroasa.

Fiecare obiect expus are povestea lui privind modul în care a fost găsit și a felului în care a ajuns în colecția muzeului. De exemplu, coiful princiar dacic (“căciula de aur” - cum i s-a zis la data descoperirii lui), descoperit la Coțofenești (jud. Prahova), a fost găsit de un copil și a fost donat Muzeului Național de Antichități de un comerciant din Ploiești (Ion Marinescu Moreni) care-l cumpărase de la un fost camarad de arme în Primul Război Mondial, tatăl copilului.

Brățările din aur dacice au fost găsite în diverse puncte din zona Sarmisegetuza Regia și se remarcă prin lucrătura lor, cu decor vegetal și zoomorf.

O bună parte dintre obiectele de tezaur, prezente în muzeu, au aparținut casei regale și familiilor domnitoare din România.

În afara binecunoscutei coroane a regelui Carol I (executată, cum bine se știe din oțelul unui turn turcesc), mai sunt expuse: coroana purtată de regina Elisabeta la ceremonia proclamării României ca regat, coroana purtată de regina Maria la încoronarea de la Alba Iulia, câteva obiecte ce au aparținut regelui Carol (epoleți, portret și 2 săbii, una dintre ele fiind oferită de sultanul Abdul Aziz, în 1866, cu ocazia recunoașterii lui Carol I ca principe domnitor al Principatelor Române Unite, iar cea de-a doua oferită, ]n 1877, de Armata Română comndantului suprem, regele Carol I), sceptrul purtat de regele Ferdinand la ceremonia de la Alba Iulia, serviciul de birou al reginei Maria, etc.

Medalia și diploma conferite lui George Emil Palade, cu ocazia decernării premiului Nobel, sunt și ele expuse aici.

Iarăși un periplu instructiv, plăcut ochiului.

---

VIZUALIZĂRI: 468 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI