Expoziţia : Dacia, ultima frontieră a romanităţii (II) EXCEPŢIONALĂ

TIPĂREȘTE

3. Pax Romana

S-a făcut după războaiele daco-romane în urma cărora provincia de la nordul Dunării s-a numit Dacia iar la sud Moesia inferioară care cuprindea Dobrogea, Bulgaria estică până la Balcani. Dacia a făcut obiectul unei colonizări masive în special în oraşe, devenind o provincie romană ˝a fundamentis˝. Atacurile barbare au determinat împărații din a doua jumătate a secolului al III-lea d. Hr. să renunțe la provincia Dacia, retragerea definitivă făcându-se sub împăratul Aurelian (270-275 d. Hr.). Populaţia rămasă vorbea o limbă latină cu inserţii daco-getice.

- Dacia Augusti Provincia.

Pe teritoriul Daciei au staţionat două legiuni romane: a XIII-a Gemina şi a V-a Macedonica cu 30-40000 soldaţi. La terminarea serviciului militar veteranii căpătau cetăţenie romană si li se dădea un lot de pământ. Ei au fost colonisti de origine italică, illiri, traci și greco-orientali care au convieţuit şi s-au amestecat cu populaţia locală.

-Scripta manent.

În scris în actele oficiale se folosea limba latină. Tripticele Transilvane descoperite în galeriile de la Roşia Montană şi tratatul statului roman de la Callatis sunt exemple de aplicare a dreptului roman.

- Luto, Aqua, Ignis et Lucis.

În perioada anterioară, fostele teritorii dacice erau conectate la sistemul economic roman. După cucerirea Daciei, ca parte integrată în imperiu, legăturile comerciale şi de producţie (ceramică, prelucrarea materiilor animale, prelucrarea pietrelor semiprețioase, sticlărie, producție textilă) capătă o nouă dezvoltare.

- Panteon.

Viaţa religioasă a fost identificată în peste 1500 inscripţii, 150 temple, sanctuare şi zone sacre, urbane şi rurale. Credinţele şi practicele religioase noi asimilează asimilează pe cele orientale, tracice, celtice.

- Homo sum, Nihil Humani a Me Alienum Puto (sunt om: nimic din ceeace e omenesc nu mi-e străin)

Civilizaţia implementată este mai mult urbană. Locuitorii oraşelor se străduiau să imite obiceiurile şi îmbracamintea, locuinţele celor din Roma. Ritualele funerare prevedeau ca decedaţii să fie îmbrăcaţi cu cele mai frumoase haine, să poarte podoabe şi un simbol al profesiei pe care au practicat-o. Romula sau Roma cea mică era numele unui oraş colonizat din sudul Daciei.

4. La porțile Imperiului.

Dacă în interiorul Daciei se stabilise un echlibru menţinut şi de prezenţa celor două legiuni romane, înafara graniţelor imperiului, dacii liberi convieţuind cu triburi sarmatice şi germane au avut relaţii fluctuante cu romanii pornind de la o bună colaborare la conflicte deschise.

- Daci şi germanici la nordul imperiului.

Aici dacii liberi au convieţuit cu vandalii încă de la sfârşitul sec. I d. Hr. formându-se un mediu cultural barbar care a rezistat până în sec. alV-lea d. Hr. În acelaş timp a apărut şi un intens proces de romanizare.

- Dacii liberi de la frontierele de răsărit.

Alături de triburi de carpi, dacii liberi numiţi costobaci au făcut incursiuni de jaf în imperiul roman, cea mai importantă fiind în anul 170 d. Hr. când au ajuns până în Grecia. Mulţi din împăraţii romani au purtat numele de Carpicus Maximus, invingător al carpilor.

- Sarmaţii la hotarele imperiului roman (sec. I-III d. Hr.)

Două ramuri de triburi sarmatice au pătruns în sec. I la graniţele Daciei. Inițial, pătrunderea comunităților sarmatice s-a făcut cu acordul și sub supravegherea Imperiului Roman. S-au aşezat în partea de vest în Câmpia Tisei iar în est în Câmpia Română şi Moldova. Sarmaţii sunt cunoscuți arheologic doar prin complexe funerare cu un inventar modest din care fac parte: pumnale cu inel la mâner, podoabe de aur, ceramică lucrată cu mâna, accesorii vestimentare, mărgele diverse, oglinzi, evantaie, cuțite.

- Semnele noului statut social al sarmaţilor din Dunărea de Jos.

În unele morminte- cum sunt tumulii din zona Galaţiului s-au găsit însemne ale elitelor sarmate, în special la femei care prezentau un inventor funerar bogat cu numeroase piese valorase alăturate decedatei.

5. Construind Terra Christiana.

Retragerea armatei si a administraţiei la sudul Dunării de către împăratul Aurelian (270-275) nu a intrerupt brusc viaţa romană în Dacia. În fostele aşezări romane populaţia a continuat identic traiul cu cel avut in perioada imperială. Creştinismul a avut un rol decisiv în desăvârşirea romanizării. În sec IV apar basilicile de la Slăveni şi Drobeta iar în sec. VI împăratul Justinian construieşte o basilică la Sucidava. Vocabularul românesc creştin este în majoritatea lui de origină latină.

6. Barbarii şi Imperiul

La trecerea dintre Antichitatea târzie şi Evul Mediu timpuriu, la nordul Dunării au fost migrări de populaţii şi triburi nomade care nu s-au stabilit pe teritoriu şi au ajuns până în Peninsula Iberică sau Nordul Africii.

- Transformarea lumii romane - cotidian şi conflict.

Din această perioadă s-au descoperit peste 2500 de situri reperate pe teritoriul României și peste 1000 în Moldova mai mult în mediu rural, cu așezări deschise. Inventarele funerare cuprindeau un foarte variat repertoriu ceramic, pahare de sticlă, mărgele de sticlă sau chihlimbar. Până către sfârșitul secolului al IV-lea d. Hr. nu s-au gsit arme în inventarele funerare. Odată cu invazia hunilor, începând cu sec. V, armele au fost depuse și în morminte: spade, unele cu mânerul sau garda ornamentate, scuturi, lănci. Alte artefacte aparţinând hunilor sunt diademe de aur sau cazane cu ornamente circulare pe mânere. În cursul secolelor IV-VII, spațiul de la nordul Dunării de Jos a fost și o zonă a continuității civilizației romane pe care s-au grefat culturile diferitelor populații migratoare germanice, iraniene, slave sau de sorginte central asiatică.

- Sclipiri aulice (DEX: aulic, care aparține curții unui suveran).

Din contactul aristocraţiei din Imperiul Roman Târziu şi Imperiul Bizantin cu spaţiul nord dunărean au rămas o serie de artefacte valoroase.

-Inventarele de la Apahida

- Cana de la Tăuteni de argint

-Podoabe feminine lucrate în argint de la Turda, Dindești, Fundătura sau Coșovenii de Jos

-Tezaurul de la Pietroasa numită popular Cloşca cu pui

A a fost descoperit întâmplător în 1837 de nişte ţărani pietrari. Cuprindea 25 de piese de aur din care au fost recuperate12 obiecte. Datarea sa în sec IV d. Hr. şi apartenenţa s-a făcut pe baza unor semne runice germane inscripţionate pe colanul care este piesa principală a tezaurului. A apartinut lui Athanaric conducătorul tuturor vizigoţilor care fugind de huni, l-a ascuns în pământ la poalele dealului Istriţa. În timpul primului război mondial în 1916 a fost trimis spre păstrare la Moscova. A fost returnat în 1956.

Vizitând expoziţia ˝Dacia, ultima frontieră a romanităţii˝, am făcut o călătorie în spaţiu şi timp de 1400 de ani. Pe baza descoperirilor dn siturile arheologice din România şi Republica Moldova am străbătut universul în care au trăit geto-dacii şi strămoşii lor, apoi cucerirea şi transformarea Daciei în provincie romană, părăsirea ei de către armată şi administraţie, convieţuirea localnicilor cu populaţiile migratoare. Din acest amalgam de influenţe reciproce ale civilizaţiilor s-a format poporul roman care are ca bază lingvistică limba latină.

Expoziţia poate fi vizitată până la 31 iulie a. c. Nu o rataţi.

WEB dacă se poate: google.com/search?tbm=vid ... vid:nKEpZVFcuPw

Această a doua parte a reviewului cu tema ˝Dacia, ultima frontieră a romanităţii˝ se referă la perioada cuprinsă între cucerirea Daciei de către romani şi zorii Evului Mediu Timpuriu pe teritoriul României dea zi

Vizionând această expozitie cu 1000 obiecte descoperite în situri arheologice răspândite în România şi Republica Moldova la care se adaugă şi numeroase tablouri reconstitutive, afli cum s-a format poporul român

---

VIZUALIZĂRI: 380 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI