Muzeul de arta veche apuseana ing. Dumitru Furnica Minovici - cu vitralii de exceptie

TIPĂREȘTE

L-am vizitat in noaptea muzeelor din mai 2013

Situare: str. Nicolae Minovici nr. 3, sector 1 Bucuresti

puncte de reper: Gara Baneasa, Fantana Miorita, zona cartierului Baneasa si a Pietei Presei Libere.

mijloace de transport: 131,205,261,304,335, exista suficient spatiu de parcare pentru auto propriu in zona din fata Garii Beaneasa

program: de miercuri pana duminica intre 9-17

Ghid dl. Costi Cioanca o persoana deosebit de competenta, un bun cunoscator al istoriei constructiei casei care adaposteste muzeul dar si a tuturor exponatelor de o mare valoare conferita de frumusetea, autenticitatea si vechimea lor.

La marginea Bucurestilor, unde la inceputul secolului al XIX-lea se auzeau iarna lupii si primavarea se puteau vedea cetele de caprioare si stolurile de pasari salbatice, familia Minovici a inceput, pe terenul cumparat de Nicolae Minovici, unul din fratii celebrei familii, pe atunci proaspat doctorand in medicina la Paris, sa construiasca o casa asa cum nu mai vazuse Bucurestiul pana atunci.

Dar cine a fost familia Minovici? O familie de vlahi macedonieni aromani din orasul Tetove - Macedonia, stabilita intai pe la Braila, apoi o parte dintre frati s-au raspandit pe la Craiova si Bucuresti.

Este suficient sa ne amintim despre Mina Minovici (1859-1933) marele medic legist si farmacist, intemeietorul scolii romanesti de medicina legala, primul director al Institului de medicina legala din Romania, fondat in 1892. Alaturi de un alt frate al sau Nicolae Minovici si el doctor si om de cultura au fost printre cele mai proeminente figuri ale medicinii moderne europene.

Inginerul Dumitru Minovici Furnica este nepot de sora al fratilor Minovici.

Casa care ii adaposteste muzeul se afla alaturi de vila dr. Nicolae Minovici, construita in 1905 de arhitectul Cristofi Cerchez si deschisa ca si muzeu in 1914, cunoscuta ca si Casa cu clopotei (caci avea 40 de clopotei de care atarnau pene de gasca si care, clopoteti se auzeau in bataia vantului). Aceasta se afla la nr. 1 si a adapostit Muzeul de arta populara, Din pacate acum este lasata in paragina, dand o mare senzatie de tristete.

Intorcandu-ne la Dumitru Minovici Furnica al carei vila adaposteste Muzeul de arta veche apuseana am aflat ca s-a nascut in 1897 si a avut inca din copilarie inclinatii artistice. Parintii insa l-au pregatit pentru o cariera practica si dupa absolvirea liceului Sf. Sava l-au trimit la studii tehnice si de chimie in Franta, dandu-si apoi doctoratul la Ecole du Petrol din Paris.

A lucrat la Societatea Creditul Minier, apoi a fost director la rafinaria Orsova si a facut parte din conducerea filialei Cremin din Austria. Prin educatia artistica avuta din copilarie si datorita faptului ca fiind membru in conducerea societatii Cremin cu sedii in Paris, Alexandria-Egipt, Rotterdam, Roma, Viena, Berlin, Praga a avut posibilitatea sa calatoreasca, a vizitat expozitii, anticariate, a participat la licitatii de arta in marile orase europene. Dupa desfiintarea societatii Cremin a lucrat in diferite comisii de achizitii de obiecte de arta din muzee dar si s-a ocupat indeaproape, alaturi de sotia sa, Ligia, avocata cunoscuta a timpului de propria casa-muzeu. A murit in 1982. Sotia sa a continuat pana la decesul ei in 2004 sa prezinte obiectele de valoare din propria casa cu aceeasi daruire si abnegatie ca a sotului ei.

Muzeul a fost inaugurat in 1945, dupa ce familia Dumitru Minovici Furnica a donat casa si colectia Academiei Romane, cu acte puternic parafate cu clauze clare, fara ambiguitati, pentru a nu i se schimba destinatia de catre comunistii veniti la putere. Sunt documente in arhiva Academiei care atesta ca insusi dr. Petru Groza cand unul dintre sefii Academiei au vrut sa schimbe destinatia muzeului s-ar fi opus sustinand "atata vreme cat la Moskova exista galeriile Tetreakov (o galerie de arta similara) o sa fie si Minovici la Bucuresti".

Casa a fost construita intre 1940-1941, dupa planul arh. E Canella si ale insusi proprietarului, in stil Tudor, fiind inconjurata de un parc cu bazin de apa, cu pesti exotici. Toate materialele de constructie, caramida, lemnul - esenta tare, chiar si mana de lucru au fost aduse din afara tarii.

Toate obiectele din casa-muzeu au fost achizitionate dupa ce Dumitru Minovici, devenit director al Creditului minier care exporta petrol romanesc in intreaga Europa a inceput sa calatoreasca, achizitionand de pe la expozitii, licitatii, anticariate. Procesul a fost diferit, intai au fost acumulate obiectele apoi construita casa special pentru a cuprinde toate exponatele.

Am intrat in vila pe o poarta lucrata in fier forjat, am traversat un mic pod care aminteste de stilul englezesc. In stanga se face o mica cararuie care duce direct in partea din spate a vilei unde se afla parcul cu cateva statui, cu bazinul de apa in care erau nuferi infloriti. Tot in stanga se poate sari usor un gard, mai mult simbolic in curtea celeilalte vile a familiei Minovici unde se afla Muzeul de arta populara, care acum este insa parasita. In dreapta, s-a construit insa, din pacate un bloc modern cu cateva etaje (deh... "noua burghezie moderna!!!) care face nota discordanta totala cu vila in stil englezesc care adaposteste muzeul.

Casa muzeu este construita in stil gotic tertiar englez-dinastia Tudorilor fondata de Henric al VIII-lea secolul al XVI-lea caracteristic avand ogivele turtite usor, spre deosebire de ogivele ascutite care caracterizeaza goticul francez.

Holul de la intrarea in vila este generos si e marcat de o usa din stejar masiv, copie a usii de intrare a castelului Homby Castle din Yorkshire. Deasupra usii se afla basorelieful patronului vanatorilor Hubertus, iar usa este completata de zeita vanatorii Diana, in bronz. In hol am vazut gravuri din sec. XVII-lea, trofee, arme vechi, arbalete, pusti. Tot pe hol se afla un scaun stil Chippendale, o oglinda venetiana in rama aurita si o teracota veche cu Fecioara Maria.

Din hol am intrat in living construit special pentru a adaposti obiectele aduse de pe la diverse licitatii si expozitii din intreaga Europa. Inaltimea camerei este de 8 m. Casa este construita fara ziduri de delimitare, cu o scara interioara din stejar in forma de spirala care duce la etajul inalt, cu un mic balcon, adevarata opera de arta. La etaj nu se viziteaza, acolo aflandu-se dormitorul si un birou al familiei. Se viziteaza numai spatiul integral de la parter si gradina -parc a vilei.

Livingul de 12 m. lungime si 8 m. inaltime are un semineu despre care muzeograful ne-a vorbit in cei mai laudativi termeni. Semineul a fost achizitionat dupa 3 ani de demersuri pe langa batranul mostenitor al unei familii nobiliare vechi din Toscana. Este in stil renascentist si este o piesa desavarsita.

Langa el se afla un vas adus din Egipt, iar in stanga o lada din stejar sculptat datand de la 1715, scaune cu spatare inalte din sec. XVII aduse din Lombardia.

In partea dreapta a lazii despre care am vorbit am vazut un tablou de mare valoare reprezentand o madona si atribuit unor elevi ai lui Leonardo da Vinci.

Alaturi se mai afla o lucrare de exceptie o pictura pe lemn in tempera de la 1510 a lui Niclas Mayer von Landshurt.

Impresionant mi s-a parut de asemenea un portret al regelui Angliei, Oswald, lucrare care are in partea de jos un caine cu cap de om, dovada a credintei animalului fata de stapanul sau.

Pe peretele construit special la aceste dimensiuni (6x5m) se afla la loc de cinste o tapiserie de foarte mare valoare, provenita din atelierul flamand din Bruxelles al lui Jacob von Sergers, cu o vechime de peste 350 de ani, reprezentand pe David si Betsheba. Culorile tapiseriei nu s-au estompat si sunt impresionante.

In continuarea livingului se afla camera de luat masa, conceputa in stil toscan, cu ferestre vitrate de o mare frumusete. care dau spre parcul din spatele casei. Tot in aceasta camera se mai afla o tapiserie impresionanta reprezentand natura cu flori si figuri umane si o lada venetiana din sec. XVI.

Un tablou in ulei pe panza reprezentand un tanar nobil, achizitionat, tabloul, nu tanarul, din Padova da o nota de mare distinctie camerei. Tot in acelasi spatiu am mai vazut o pictura pe lemn a scolii florentine reprezentand o tanara nobila stand de vorba cu o pastorita.

Intorcandu-ne in living si indreptandu-ne spre biblioteca am intalnit 2 lei din marmura lucrati in sec. XVI-lea replici fidele ale leilor din Loggia dei Lanzi din Florenta.

Unul din punctele forte ale casei-muzeu mi s-a parut biblioteca, din lemn masiv de nuc, in stil neoclasic, fiind achizitionata de la Viena la o licitatie apartanand unui vechi castel dezafectat din Westfalia. Biblioteca este sustinuta de torsade in stil gotic francez, lucrate manual., adevarate bijuterii.

Biblioteca are peste 2000 de volume de exceptie, cuprinzand carti de literatura, arta, imbracate in piele, editii princeps, cu coperte gravate.

Geamurile bibliotecii au cateva vechi vitralii, iar in fata ei se afla o masa masiva in stil elisabetan care innobileaza si mai mult incinta.

Pe un raft al bibliotecii am vazut cateva obiecte vechi din argint facute in atelierele renumite din Augsburg, o corabie cu panze in argint, de provenienta daneza.

Toate obiectele sunt inscriptionate, marcate, asa incat am putut avea tot timpul o imagine fidela a provenientei si autenticitatii fiecaruia in parte.

Alaturi de cele 2 tapiserii, vitraliile mi s-au parut obiectele cele mai spectaculoase ale muzeului.

Vreau sa mentionez cateva dintre vitraliile care mi-au placut in mod deosebit. Un vitraliu reprezentand pe Sf. Cecilia, cantand la orga. Are dim. 51x49 cm si a fost achizitionat tot de la Viena. Acest vitraliu a fost lucrat in atelierul celebrului pictor, gravor, grafician, Rudolf Schiestl. Ca student a lui Franz von Stuck a participat la restaurarea unor opere ale lui Durer. Fiind un specialist in domeniu este cel care a restaurat in 1899 vitraliile din catedrala Innsbruck... Lucrarea aflata in muzeu are inscrise datele pe partea inferioara a vitraliului din care reiese ca a fost executata in Tiroler Innsbruck de insusi Rudolf Schiestl.

Un alt vitraliu deosebit de frumos intitulat Bunul Pastor cu dim. 50x49 cm, a fost adus de la Viena si creat de Mathaus Schiestl, fratele sus mentionatului artist. Si acesta a fost un renumit pictor, gravor si grafician care a participalt la executarea si restaurarea unor altere celebre ale timpului, precum Sf. Elisabeta din Bonn., Sf. Benno la Munchen, Biserica Invierii dintr-o mica localitate Lohr am Main si Sf. Wolfgang din Regensburg.

Am mai remarcat un alt vitraliu semnat de Gustav van Treeck un medaliat cu aur in domeniu, la sfarsitul sec. al XIX-lea, cu studii temeinice la academia de arte frumoase din Nurnberg si atelierul din Munchen, prezent in muzeu cu lucrarea care se intituleaza "Vanzarea dragostei", dimensiuni 56x60 cm.

Am enumerat aceste vitralii si autorii lor pentru a mentiona valoarea inestimabila a exponatelor din muzeu.

Iesind in parcul amenajat in spatele casei cu statui, un bazin cu apa in care inflorisera nuferii, am remarcat frumusetea constructiei casei placata cu caramida, dand un aer majestuos si elegant. In stanga o scara duce in subsolul cladirii unde erau camerele personalului de serviciu. care intretineau casa.

Toate obiectele aflate in muzeu sunt autentice, au o valoare deosebita. prin frumusetea si vechimea lor.

Muzeul este de o eleganta si un rafinament de mare clasa.

---

VIZUALIZĂRI: 4042 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI