Muzeele Madridului... fără număr! cu Madrid Card

TIPĂREȘTE

Madrid Card, la fel cu alte carduri de acest tip, oferă în afară de acces la tarife preferențiale sau „gratuit” (în prețul cardului, mai bine zis) și alte facilități, printre care cea care m-a atras pe mine cel mai mult a fost cea de „ocolire a cozilor” (skip the queue). În afară de asta, primiți și o cărțulie ce descrie fiecare atracție cuprinsă în card, o hartă a orașului cu trasee și localizarea punctelor de interes, transport în comun etc. precum și un carnețel de cupoane cu varii reduceri la magazine, restaurante etc. Ar fi trebuit să mai fie și „free "traditional tapa" as well as a drink” dar m-au scutit de ele. Probabil pentru că am cumpărat prin internet și am beneficiat (atunci) de o reducere față de prețul de listă de vreo 6 €.

Apropo de prețuri - mie cel mai OK mi se pare cardul pe 72 de ore (67 €), dacă aș fi avut trei zile (sau măcar două și jumate), pe ăla l-aș fi ales. Dar cum nu am fost liber decât o sâmbătă și o duminică… l-am luat pe cel de 48 de ore. Bine, nici cel de patru zile la 77 € nu e rău, doar că deja devine stresant să tot fugi de la un muzeu la altul timp de patru zile (mai ales că nu poți intra gratuit de două ori la aceeași atracție).

Ce mi-am propus eu să vizitez în Madrid:

- Museo del Prado (evident, nu?);

- Museo Nacional Reina Sofia;

- Museo Thyssen - Bornemisza;

- Museo Naval (nu e cuprins pe Madrid Card!);

… și altele. Printre ele NU figura și Museo de Cera, și totuși… :)

Ce altceva am mai văzut, cu ajutorul acelui card:

- Palacio Real;

- Teleferico;

- Plaza de Toros de las Ventas (arena de coride și muzeul din incintă).

Despre teleferic o să vă povestesc separat, pentru restul vă invit să luați care ce vrea, bere, floricele, o ciocolată caldă sau un ceai aromat sau de ce nu? o sangria aburită pe căldurile astea și să luați loc mai bine pe fotoliu și să purcedeți a citi pe îndelete:

Deschis zilnic între 10 și 20 (duminicile doar până la 19); ultimele două ore de program accesul este liber (gratuit). Acum, să vă povestesc despre experiența mea cu acest muzeu: în loc să citesc frumosul articol scris de Alina, m-am informat despre el pe Tripadvisor și (puțin) pe saitul oficial. Poate veți zâmbi, dar eu unul mereu citesc și impresiile negative despre un anume loc, să văd dacă cei nemulțumiți au motive care ar putea să mă deranjeze și pe mine, sau sunt doar englezi care se plâng de faptul că nu au avut iahnie de fasole la micul dejun. Și la Prado, ce să vezi? am citit despre nemulțumirea unora asupra modului cum e organizat muzeul și cum sunt semnalizate diferitele săli și mai ales, ceea ce se poate vedea în ele. Așadar, am zis că n-ar fi rău să profit înainte de week-end de orele gratuite și să intru să arunc o privire, întru deplina lămurire ca să știu dacă merită să îi aloc timp din orele cuprinse pe card, sau să mă mulțumesc cu orele gratuite zilnice.

Zis și făcut; pe la șase și ceva, într-o după-amiază, mă duc la muzeu. Era o coadă… (Citisem despre acele cozi imense, dar cei care le-au descris nu au avut curiozitatea să vadă cum merge. Bine, e drept, ăștia din vest nu prea au antrenament la cozi, cum ne-a făcut nouă nea Nicu). Mă așez decis să aștept doar vreo cinci-zece minute să văd cât de repede merge treaba. Și nu mică mi-a fost mirarea să văd că se înainta; lent, dar constant, astfel că în mai puțin de juma’ de oră eram înăuntru. Mai aveam cam 80 de minute de vizitat pe ziua respectivă. Și pune-te și colindă sălile…

Diego Velázquez, Goya (da! ăsta chiar e bun! dintre ale cărui opere nu m-am putut abține să nu remarc cele două Maya: desnuda și vestida; este, cred, cel mai bine prezentat artist dintre toți cei expuși), Rafael, El Greco, Rubens (mamă, ce de grase!!!), Rembrandt van Rijn, Tiziano, Veronese, Tintoretto, Poussin, Tiepollo, Anton Van Dyck și multe alte nume celebre se lasă admirate de ochii profani ai vulgului. Câteva sculpturi antice, de asemenea niște porțiuni din biserici foarte vechi restaurate prin subsolul clădirii completează această vastă colecție de artă. Dar, la fel ca o mică parte dintre cei ce și-au pus impresiile pe Tripadvisor, și eu am fost relativ dezamăgit. Mi s-a părut o selecție relativ săracă de opere (cu excepția lui Goya), iar faptul că l-am văzut după National Gallery și Ermitaj (nu mai spun de Muzeul de Artă din Viena) au contribuit la handicapul său. Poate dacă ar fi inclus și expoziția temporară dedicată celui de-al cincilea centenar de la moartea lui Hieronymus Bosch (el Bosco, cum îi zic spaniolii), aș fi plecat mai fericit. Din păcate, aia era pe (alți) bani (chiar și pentru deținătorii de Madrid Card). Așadar, nu am vizitat-o. O altă dezamăgire - nu e permis fotografiatul în interior. De niciun fel. Deși am văzut pe câte unii pozând cu telefoanele pe ici, pe colo, ba chiar o tipă avea un GoPro agățat de piept care filma non-stop, eu am respectat regula. Din tot „puhoiul” de opere am mai reținut una singură, deși faimoasă prin titlu, practic necunoscută din cauză că nici autorul său nu e cunoscut - o replică a Giocondei (Monalisa) realizată se pare de un elev al maestrului Leonardo în același timp cu originalul.

Pentru o vizită „din fotoliu”, recomand canalul lor de youtube și / sau saitul oficial - de o mie de ori mai bine organizat decât muzeul „în carne și oase” (mă rog, rame și picturi). youtube respectiv museodelprado.es/en/the-collection

Concluzie: merită văzut în orele gratuite, deși e ceva mai aglomerat. Nu m-aș mai duce acolo, mai ales pe bani. Și nu cred că merită să i se acorde din timpul cumpărat pe Madrid Card (decât dacă nu cumva preferați o altă oră de vizitare și evitarea cozii de la intrare în totalitate).

Ăsta a fost primul pe lista de vizitare cu cardul; motivul principal: evitarea cozii. În subsidiar, admirarea în original a picturii lui Picasso, Guernica. Dar nu numai. Ei, aici vorbim despre un muzeu chiar nou - a fost deschis în 1992, într-o clădire care inițial a servit drept spital municipal. În 2005 a primit și o aripă cu totul nouă - acolo se află o bibliotecă și alte spații educative.

Axat pe artă modernă și contemporană, e unul dintre cele mai bune din acest „segment” al artei. Aici am ca termen de comparație în primul rând pe Tate Modern, din Londra (găzduit într-o fostă centrală electrică). Reina Sofia e mai bun, după umila mea opinie. Deși nici aici nu e o structură prea bine definită, au totuși trei teme sub care sunt expuse operele de artă:

- Erupția secolului XX: utopii și conflicte (1900-1945)

- S-a terminat războiul? Arta într-o lume divizată (1945-1968)

- De la Revoltă la Postmodernism (1962-1982)

De asemenea, sunt prezentate sub formă de expoziții și operele unor autori semnificativi ai epocii moderne. Și nu în ultimul rând, aici trebuie să remarc faptul că tot din cadrul muzeului Reina Sofia mai fac parte și expozițiile temporare găzduite în exteriorul acestuia, una în Palacio de Velázquez și alta în Palacio de Cristal, ambele din Parque del Retiro (pe astea le vizitasem deja, la ora când am fost la Reina Sofia).

Ce artiști am admirat aici? Păi, în afară de spaniolii Picasso (care totuși nu e prea bine reprezentat, parcă n-ar fi de-al lor), am mai privit la opere de Dali, Luis Buñuel, Juan Gris, Joan Miró, Pablo Serrano, José Gutiérrez Solana, ar mai fi și Vasily Kandinsky, Robert Delaunay, Fernand Léger, Yves Tanguy, Magritte, Max Ernst, Paul Klee, Jacques Lipchitz, Henry Moore, Donald Judd, Georges Braque și Francis Bacon. Și încă destul de mulți alții, despre care recunosc, nu mai auzisem până atunci (și nici de-atunci încoace).

Opere care atrag privirile și vizitatorii: evident, Guernica (museoreinasofia.es/en/col ... rtwork/guernica), Figura en una finestra (Dali), Pintura (Cabeza de fumador) de Joan Miró… etc. Spre deosebire de Prado, aici (cu mici excepții - una dintre acestea fiind sala cu Guernica) este permis fotografiatul (fără bliț).

Mie mi-a plăcut, cum spuneam; dar nu l-aș recomanda oricui - nu toată lumea apreciază modernismul.

Și aici se poate intra gratuit, zilnic ultimele două ore din program (duminica între 13:30 și 19); altfel, biletul normal pentru adulți e 8 €.

Deși făcusem și o rezervare cu ajutorul ofertei Mastercard, din cauză că era exclusiv pentru ziua de luni, nu am putut beneficia de aceasta, așa că am mers tot cu cardul Madrid.

Personal, am găsit această colecție particulară printre cele mai bune și frumoase colecții de opere de artă din câte am văzut. Are multe nume renumite pe simeze - Duccio, Van Eyck, Carpaccio, Lucas Cranach, Dürer, Caravaggio, Rubens, Frans Hals, Van Gogh, Gauguin, Kirchner, Mondrian, Klee, Hopper, Rauschenberg... Se trece prin cam toate epocile artei, de la baroc, rococo până la postmodernism și pop-art. Câteva capodopere demne de a fi menționate special:

- Caravaggio - Sfânta Catherina din Alexandria

- Peter Paul Rubens - Venus și Cupidon

- Hans Holbein cel Tânăr - Portretul regelui Henry VIII al Angliei

- Salvador Dalí - Visul provocat de zborul unui bondar în jurul unei rodii, cu o clipă înaintea trezirii

- Paul Klee - Casa Rotitoare

- Albrecht Dürer - Isus printre Doctori

Dacă nu mă credeți pe cuvânt, vă ofer un link spre a putea vedea din fotoliu cu ochii voștri: vizită virtuală.

Și aici e permis fotografiatul (evident, tot fără bliț), așa că vă voi prezenta și eu o selecție din ceea ce mi-a plăcut mie mai mult aici.

O bijuterie arhitectonică, un veritabil palat regal, cunoscut la ei și sub denumirea de Palacio de Oriente. De asemenea, amplasarea de excepție pe o muche de deal îi conferă una dintre cele mai frumoase perspective pe care un palat regal le poate avea. Plus un morman de istorie ce s-a scurs în dosul ușilor sale mărețe, prin saloane sau alcovuri, după cum erau persoanele și interesele ce le mânau ambiția.

Actuala construcție se ridică (la ordinul regelui Filip al V-lea) pe urmele unei vechi cetăți maure din sec. X sau XI, și a înlocuit un mai vechi palat regal, distrus de un mare incendiu prin secolul XVIII. Primul rege care a avut reședința permanentă în palatul acesta a fost Carlos al III-lea. Zic ei că ar fi cel mai mare palat regal din Europa. O fi, dacă nu punem la socoteală Ermitajul sau Petrodvorețul… În interior se pot admira opere de artă ale multor artiști de renume: Caravaggio, Velázquez, Francisco de Goya, fresce de Corrado Giaquinto, Giovanni Battista Tiepolo ori Anton Raphael Mengs; alte colecții care sunt păstrate aici sunt cele de arme și armuri ale Armería Real (armureria regală), de argintărie, porțelanuri, orologerie, mobilier. Nu în ultimul rând, o mențiune aparte merită cele cinci piese de Stradivarius: două viori, o violă și un violoncel - un cvartet de coarde complet, decorat, precum și încă un violoncel; acesta din urmă simplu, fără decorațiuni. Nu ar fi fost rău ca în camera unde erau expuse să fie pusă în surdină muzică scrisă pentru astfel de „formație”.

În interioare e interzis fotografiatul, dar se pot face poze pe coridoare, în curte sau împrejur (exterior). ;)

De vizitat, nu se vizitează decât o mică parte:

- scara principală;

- sala halebardierilor;

- câteva camere, antecamere și saloane oficiale;

- sala de bal și banchete;

- sala coroanei;

- sala tronului;

- capela regală (23 de încăperi cu totul);

- armurăria (în corpul de gardă, separat de palat).

Regretabil, cum spuneam, că nu se pot face poze decât pe holuri și pe marea scară de la intrare. Dar chiar și așa, sper ca imaginile atașate să poată oferi o vagă idee despre bogăția și luxul din acest palat.

Un punct negativ - există expoziții temporare; când am fost eu acolo, era una de pictură pe care mi-ar fi plăcut s-o admir. Din păcate se plătea „extra”. Și nu banii ar fi fost o problemă (era doar 1 € biletul!!!), ci faptul că nu mi-a spus nimeni la intrare despre asta, iar în interior nu poți trece de paznici decât cu bilet! Păi… OK, de unde se ia acel bilet? De la… intrare! Păi să vă ia (...) de idioți, mai bine puneați un turnichet cu fise! Mă rog… Dezamăgit, am plecat spre corpul de gardă, în interiorul căruia e amplasat muzeul armurăriei regale. Interesant. Mai ales comparat cu cel din Turnul Londrei.

Nu aș încheia paragraful dedicat acestui obiectiv, fără să amintesc și ce se află împrejurul său, completând armonios un complex arhitectonic de excepție:

- Jardines (grădinile) de Sabatini la nord (voi vorbi separat despre vizita acolo);

- Catedrala de la Almudena la sud;

- la răsărit, Plaza de Oriente și Teatro Real, iar

- la apus - Jardines (grădinile) del Campo del Moro.

Imposibil să ajungi în Spania și să nu treci măcar în vizită pe la o arenă de coride. În Madrid este vorba despre aceasta, pe numele ei complet: Plaza Monumental de las Ventas del Espíritu Santo; vizita e inclusă în cardul Madrid - altfel ar costa fix 15 € (audioghid inclus).

Vizita începe la Puerta Grande, locul unde sunt trecute pe plăci informații despre istoric și matadori.

Se continuă pe terasă, de pe care se pot admira frumusețea arhitecturii, precum și piața Las Ventas. Trecem apoi prin tribune, și ne imaginăm cum ar arăta acestea pline de oameni, fremătând nerăbdători să înceapă spectacolul, iar apoi, acesta odată început, aplaudând și strigând OLE! la fiecare mișcare reușită, dar și fluierând din toți plămânii „rateurile”, ori tremurând de îngrijorare ori de câte ori taurul reușește vreo lovitură asupra oamenilor ce-l încolțesc.

Ajungem apoi la Puerta Arrastre - pe aici este scos taurul după moartea sa eroică, tras de către niște catâri, urmând ca la final carnea sa să fie folosită la viitoarele serbări.

Arena propriu-zisă e locul unde se petrece toată acțiunea. Locul unde toreadorul se înfruntă cu fiara - taurul. Nisipul pătat de sânge - atât al taurilor, cât și al oamenilor în egală măsură, pentru că e un loc unde se luptă cu adevărat pe viață și pe moarte, unde orice eroare sau pas greșit poate fi ultimul lucru pe care îl faci... (în zilele când au loc coride, NU se poate intra în arenă).

Tot aici putem vedea porțile taurilor (pe unde sunt introduși în arenă taurii, după o atentă examinare de către un veterinar) și Puerta de Cuadrillas & Paseillo - poarta pe unde intră în arenă matadorii, toreadorii, banderilleros într-o paradă care rezumă cumva semnificația luptei cu taurii. Cu toții ajung acolo după ce au trecut mai întâi pe la capelă, pentru o rugăciune și reculegere, înainte să dea ochii cu fiara și (cine știe) poate și cu Creatorul... Alt loc prin care trece turul prin acest loc este infirmeria. Nimeni nu ar dori să ajungă aici, și totuși mulți sfârșesc măcar prin a primi un pansament, dacă nu mai mult chiar aici, lângă „locul faptei”.

Vizita se încheie prin vizitarea muzeului taurin din Madrid - de fapt vreo două săli în care sunt prezentați toreadori faimoși, tauri fioroși, tablouri pe această temă, armele folosite și mai ales - costumele multicolore care sunt unul dintre punctele de interes ale luptelor cu tauri. Desigur, nu puteți ieși în stradă fără a trece și prin „gift shop”.

;)

M-am jurat că n-o să intru vreodată într-o astfel de „chestie” dar iată - de aia se spune că never say never - am decis că e totuși timpul să văd și eu de e se agită așa tare lumea să vadă chipuri de oameni mai mult sau mai puțin celebri, prin fapte de vitejie sau realizări de excepție în varii domenii, de la știință la crimă. Era singurul muzeu care avea orar până ceva mai târziu și, cum tot mai aveam câteva ore din Madrid card de consumat, am zis „de ce nu”? Și uite-așa, am intrat și aici. Câteva încăperi cu multe statui de ceară reprezentând personaje de la împărați romani la regi contemporani, sportivi, artiști, criminali, personaje de film, oameni de cultură și știință de-a valma, plus un „trenuleț” care făcea o scurtă călătorie printr-un fel de tunelul groazei cu personaje din câteva filme de acțiune (Star Wars, Rambo etc.) Și… aia a fost. Intri vițel și ieși bou. =))

Nici că m-or mai prinde pe undeva la altă vizită!

La final, adaug și câteva cuvinte despre vizita la Muzeul Naval, Museo Naval, cel care nu e cuprins în cardul Madrid, el aparținând armatei. De altfel, chipurile aici nu se cumpără bilet, ci se plătește o taxă benevolă de 3 € care să ajute la întreținerea muzeului și a exponatelor.

Nu e un muzeu mare, dar e totuși plin de diferite obiecte, artefacte, machete dar și vestigii ale vestitei flote spaniole, care secole de-a rândul a purtat ostașii și negustorii spanioli pe mările lumii. Sunt descrise o parte dintre marile bătălii navale, cuceririle geografice, descoperiri, invenții.

Merită o vizită, mai ales celor pasionați de istorie, călătorii, mări și oceane.

Sper ca rândurile mele de mai sus să fie utile unora care vor trece prin capitala Spaniei. Iar celor ce ajung acolo, le doresc o călătorie plăcută și să viziteze cu spor tot ce le place.

Sfaturi: pentru transport, dacă nu stați mult timp în Madrid, e bun și un bilet (metro + autobuz) cu zece călătorii (vreo 11 € și ceva). Pentru cei ce vor folosi Cardul Madrid - e foarte util să vă descărcați și aplicația oferită de organizatori.

La fel de utilă mi-a fost acolo și aplicația Metro de Madrid. E posibil să vă descurcați și fără ea, dar cu siguranță veți economisi timp la calcularea unei rute folosind-o.

Vacanțe plăcute oriunde vor fi ele!

---

VIZUALIZĂRI: 12444 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI