Casa de la Seda din Barcelona sau foşnetul suav al mătăsii

TIPĂREȘTE

Mătasea este poate cea mai fascinantă materie primă pentru îmbrăcăminte. Acum multe veacuri negustorii ştiau că este ca şi vândută de îndată ce o aveau pe tarabă. Nu era indispensabilă, dar dovedea gust, rafinament şi mai ales bogăție. Nu era rezistentă, dar era moale, delicată şi mai ales transparentă. Fiind greu de procurat din misteriosul Orient avea prețul ridicat, dar şi căutare. În sec. al XV-lea, mai mult ca sigur prin filiera maură, ea a ajuns şi în Catalunia. Povestea subtilizării viemilor de mătase, ascunşi în bastonul de bambus, a străbătut vremurile şi chiar dacă rememorează încălcarea flagrantă a celei de-a opta porunci ("să nu furi") este considerată o faptă de mare curaj şi ingeniozitate. Dar istoria abundă de încălcări şi mai grave, ridicate la rangul de eroism, aşa că nu merită insistat pe latura morală sau etică.

Terminând vizitarea celebrului Palau de Música Catalana am păşit mai vioi până la un bloc din apropiere. Respectivul "bloc" are în comun cu blocurile pe care le ştim de acasă doar dimensiunile. Eleganța fațadei, care te duce cu gândul la stampele aduse dinspre Soare Răsare, iese în evidentă chiar şi în mijlocul Barcelonei, oraş unde frumusețea este suverană. La parter începuseră deja înscrierile pentru primul tur organizat în Casa de la Seda, din acea zi. La ora 11, aşa cum şi site-ul lor anunța este o vizită pentru vorbitorii de catalană şi engleză.

Ghida noastră şi-a început expunerea tot cu faimoasa odisee a mătăsii, sub forma amorfă, în bastonul de călător, particularizând povestea pe teritoriul catalan şi apoi barcelonez. În anul 1547 (conform unei plăci de marmură fixată la parterul clădirii), în Barcelona, fabricanții de mătase s-au desprins din rândul țesătorilor de vele. Cum mătasea era un produs mult mai scump, prestigiul şi averea lor a crescut rapid. Cele şapte bresle principale din industria mătăsii aveau un sediu comun, pentru o mai bună conlucrare şi creştere a profitului. Inițial acesta a fost la biserica Sf. Ana, în cartierul Barri Gotic pe care sigur l-ați vizitat, apoi s-a mutat la Sf. Catarina. În 1764 El Col•legi d’Art Major de la Seda (Colegiul artei mătăsii) a inaugurat noul cartier-general, care adăposteşte acum La Casa de la Seda, având adresa Sant Pere Mes Alt, nr 1. În prezent este singurul imobil aparținând unei bresle, deschis spre vizitare publicului.

Noua clădire fusese construită de Joan Garrido Bertràn între 1758 şi 1763 şi putem încă admira fațada originală din sec. al XVIII-lea, conservată pentru a arăta urmaşilor fantezia nestăpânită a barocului. Dar autorul acestui adevărat filigram grandios, reprezentând figuri uriaşe în stilul unor cariatide şi atlanți, ghirlande alambicate care cuprind ferestrele, a rămas necunoscut.

În colțul dinspre stradă, aflat din păcate în umbră, iese în evidență o statuie a Fecioarei, protectoarea țesătorilor, o operă barocă zămislită de Joan Enrich in 1760 (informație dată doar pentru a umple spațiul ). Însă mult aclamata construcție, declarată "moştenire culturală națională" în 1919 şi onorată cu "Medalia de aur a oraşului Barcelona" zece ani mai târziu, a trecut şi prin clipe dramatice, datorate nu naturii dezlănțuite, ci naturii umane, mai precis edililor barcelonezi. Epoca de mari schimbări urbanistice care a cuprins oraşul la cumpăna dintre secolele al XIX-lea şi al XX-lea a adus un proiect care propunea dărâmarea a vreo patru sute de case în scopul deschiderii unui bulevard larg, a unei artere care sa unească portul, inima urbei, cu centrul administrativ, creierul ei. Pentru salvarea Casei de la Seda nu s-au făcut mitinguri şi nici demonstrații, personalități ale vremii n-au manifestat. Dar interesul proprietarilor a fost rezolvat la Madrid, într-un mod căruia noi îi spunem în mai multe feluri şi care este pedepsit de lege. Uneori.

Prima impresie intrând în apartamentul devenit muzeu a fost "prea mic pentru un nume aşa de mare". Fără îndoială tapetul purpuriu cu un discret model auriu, evident din mătase, şi mobila veche, dar luxoasă, îți atrăgeau privirile. Am trecut dintr-o cameră într-alta, ascultând poveşti şi istorii, dar mai ales admirând vestigii ale unei meserii migăloase transformată azi într-o industrie. Dulapuri înalte până la tavan cuprind dovezi ale unei afaceri devenită tot mai profitabilă an de an, în ciuda războaielor sau calamităților, în ciuda emancipării vieții. Ni se spune că sunt în jur de 3000 de acte, adunate din 1533 şi până la desființarea breslei.

Găsim şi încăperea conducătorului creatorilor de mătase, cel aflat în fruntea unei ierarhii bine stabilite, unde se pornea de jos, de la nivelul de ucenic, şi se urca cu trudă şi umilință, dar mai ales cu îndemânare şi talent, spre statulul de maestru. Biroul, cu picioare arcuite, modă inventată de "herr" Thonet din Boppard, este înconjurat de multe documente înrămate, atestând vechimea şi importanța breslei. În spate este un dulap mai sărăcăcios, pictat cu flori scene religioase, datand doar din 1683.

Revoluția industrială a marcat şi această îndeletnicire şi într-o vitrină găsim o maşinărie care combina rapid şi eficient firele de mătase, făcând pentru lucrătorii sec. al XVIII-lea mai uşoară munca şi mai grea găsirea ei.

Ultimul loc pe care îl vizităm este o sală grandioasă, dacă ne raportăm la apartamentul pe care tocmai îl părăsisem. Locul de întrunire a principalilor reprezentanți ai breslei este caracterizat prin sobrietate şi îmi vine uşor să-mi închipui un grup de domni înveşmântați în negru şi cu gulere complicate din dantelă albă. Deasupra uşii impozante este o nişă din care veghează o statuie a Fecioarei, aşa cum am văzut în multe biserici catolice. De jur imprejur liste cu numele celor care au condus breasla de-a lungul vremii, iar într-un colt, sus, lângă tavan, un mic balcon. Era locul de unde doamnele aflate în afacere în poziții înalte puteau să participe la şedințe. Prezența lor în sală era deja o favoare făcută.

Vizita la Casa de la Seda este o privire aruncată peste secole asupra vieții şi muncii unor creatori de frumos din Barcelona. Casa în sine este o operă de artă, iar istoriile ascultate şi obiectele văzute te duc cu gândul la foşnetul suav al mătăsii.

Să aveți un drum frumos în față.

---

VIZUALIZĂRI: 1122 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI