La Târpeşti, într-o căsuţă ca-n poveşti - Muzeul etno-folcloric

TIPĂREȘTE

O vizită la Muzeul Etno-Folcloric “Neculai Popa” de la Târpeşti seamănă cu o expediţie în podul casei bunicilor, pentru că te vezi înconjurat de multe lucruri vechi, dar minunate.

Muzeul se află în localitatea Târpeşti din judeţul Neamţ şi este cel mai mare muzeu particular din ţara noastră.

Cine este Neculai Popa, fondatorul muzeului? Un om de la ţară pasionat de frumos, de istorie, arheologie şi artă, un artist popular venerabil, acum in vârstă de 90 de ani.

În clădirile muzeului – care sunt de fapt case tradiţionale situate într-o curte din satul Târpeşti – veţi găsi felurite comori.

Prima casă, cea a măştilor este dedicată acestei pasiuni de o viaţă a fondatorului.

Chiar pe prispă stau atârnate măştile populare, agăţate pe perete, confecţionate de Neculai Popa şi soţia sa, Elena. Pe unii poate îi sperie acele măşti hidoase, dar mulţi pasionaţi preferă să le aibă pe post de decoraţiuni pe pereţii casei. Măştile mai sunt folosite şi de tineri, la diverse sărbători, la diverse dansuri şi ritualuri tradiţionale. Tocmai de aceea, măştile confecţionate sunt de două tipuri, antropomorfe şi zoomorfe.

Mai mult, Neculai Popa nu doar a confecţionat măşti ritualice, ci a scris versuri pentru spectacole şi, mai ales, este un pasionat culegător de folclor.

În afară de colecţionarea de măşti creaţii proprii şi de folclor, Neculai Popa a experimentat pictura naivă şi chiar a sculptat în lemn şi piatră. Pornind de la o farsă pe care le-a jucat-o unor arheologi, artistul popular şi-a descoperit pasiunea pentru sculptură, pe care şi-a dezvoltat-o, curtea sa fiind împodobită cu propriile creaţii, nişte sculpturi ciudate, care pe mine mă duceau cu gândul la imaginea misterioaselor statui de pe Insula Paştelui.

Şi-a manifestat interesul şi pentru literatură, publicând în anii ’90, la peste 70 de ani, două volume de versuri, unul autobiografic şi altul dedicat obiceiurilor populare.

Nefiind pasionată de arta naivă, pe mine m-au cucerit mai mult colecţiile impresionante aflate în cealaltă casă, cea a colecţiilor. În afară de costume populare româneşti şi de colecţii numismatice bogate, cuprinzând monede din mai multe ţări, m-au vrăjit de-a dreptul “vechiturile”: roţi şi alte instrumente de tors, fiare de călcat, fotografii, mobilier, radiouri, vase, icoane, ouă încondeiate, tablouri, înghesuite în încăperi mici, care numai nu dădeau pe dinafară de atâtea comori!

Toate aceste obiecte sunt grupate în cinci colecţii: arheologie, numismatică, etnografie, obiecte religioase şi pictură naivă.

Chiar dacă muzeul nu este foarte cunoscut în ţară, cei din împrejurimi îl cunosc, astfel că mulţi turişti aflaţi întâmplătur prin zonă sunt îndrumaţi într-acolo de localnici, vizitatorii sosind mereu, atât din ţară, cât şi din străinătate. Turiştii sunt primiţi chiar de domnul Popa, în ciuda vârstei sale înaintate, care acceptă cu amabilitate să facă şi poze cu vizitatorii, fiind bucuros de oaspeţi.

---

VIZUALIZĂRI: 2665 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI