Un compromis asumat. Și confirmat.

TIPĂREȘTE

Cum am ales Hotel Miorița? Am tras la sorți! Dar să o iau cu începutul. S-a ivit pe neașteptate ocazia să ne sincronizăm concediul cu prietenii noștri buni, lucru care nu s-a mai întâmplat de câțiva ani. Cum eram cu toții dornici de mare, consensul a fost total și destinația a fost stabilită rapid. Perioada însă (a treia săptămână din august), ridica problema prețurilor mari ale vârfului de sezon. Ne-am pus și aici de acord să facem un compromis la confort și să căutăm ceva mai ieftin, astfel încât să putem sta mai multe zile. Având experiența proaspătă a zilelor relaxate petrecute la Neptun, am propus aceeași stațiune.

Căutarea, pe care am întreprins-o la începutul lui august, a avut drept criterii prețul accesibil, zona liniștită, balcon și mic dejun inclus. Hotelul Apollo, unde am stat în iulie nu m-a convins suficient să revin, voiam să încerc și altceva. Zona însă mi-a plăcut, și mi-am îndreptat atenția spre salba de hoteluri înșirate acolo: Doina, Bâlea, Miorița, Agora. Ultimul a căzut din cauza prețului prea mare, așa că au rămas Doina, Bâlea și Miorița. După ce am citit toate recenziile pe care le-am putut găsi pe internet și am văzut zeci de poze, tot nu mă puteam hotărî: prețul era aproape identic, diferențele la condițiile de cazare erau mici, și toate aveau lipsuri care mă nemulțumeau. Dar... stabilisem că acceptăm compromisuri. Deci, am lăsat alegerea la mâna destinului, care a luat forma unor bilețele – a picat Miorița. Cum locurile la agenție se împuținau pe zi ce trecea, am făcut rezervarea: două camere (4 adulți), 8 nopți+mic dejun, perioada 16-24 august, preț - 2190 lei/cameră.

La fel ca de obicei, am ales drumul cu trenul, am ajuns în halta Neptun în jur de ora 15, apoi, pe jos, cam 100m până la hotel, pe strada Plopilor. Deși mai erau turiști la recepție, formalitățile de cazare au decurs repede, am primit cheia camerei, ni s-au pus brățări pentru micul dejun, am plătit taxa de stațiune. Interacțiunea cu personalul a fost bună, am fost tratați cu amabilitate. Prietenii noștri au avut o problemă cu bateria de la baie, care a fost rezolvată prompt.

Capitolul curățenie lasă mult de dorit. La preluarea camerei, curățenia se făcuse de mântuială, era mizerie pe gresia din baie, praf sub pat, wc-ul nu părea bine igienizat. În cele 8 zile, în afară de ridicarea gunoiului și dat superficial cu mopul în baie – nimic. Nu s-a schimbat măcar o dată lenjeria de pat. Nu s-a dat deloc cu aspiratorul, ștergeam eu în fiecare zi cu șervețele parchetul (după ce trecuse femeia de serviciu), ceea ce nu mi se pare normal. Pe balcon se aduna nisip de la prosoapele de plajă, ce era să facem, să le scuturăm peste cei de jos? Îl strângeam cu șervețele. Nu am solicitat să se facă mai multă curățenie, destul că am cerut de câteva ori hârtie igienică și schimbarea prosoapelor. Nu mi se pare normal să umbli mereu după femeia de serviciu și să ceri, ca o favoare, servicii pe care le-ai plătit. La plecare am lăsat camera mai curată decât am primit-o!

Dar... hotelul a fost plin, nici nu se elibera bine o cameră, că într-un sfert de oră se făcea” curățenie” și camera era” gata” pentru următorii locatari. Bizar, pentru că altfel în hotel era curat, mereu se dădea cu aspiratorul pe holuri.

HOTELUL - ÎMPREJURIMI

La fel ca toate cele din vecinătate, hotel Miorița are trei corpuri dispuse pe orizontală și cinci etaje. Din câte am observat, corpul A este cel mai ferit de zgomot. Camerele care dau spre piscină (corpul C) cred că sunt cele mai expuse gălăgiei. De asemenea camerele orientate spre sud sunt de preferat, atât pentru soarele din balcon, cât și pentru faptul că e mai liniște seara. Pe partea nordică se aude muzica de la restaurantul Bâlea până la miezul nopții. Amplasarea în stațiune este bună, e ferit de zona aglomerată dar aproape de centru (5 minute, la pas). Aspectul este plăcut, are spații verzi îngrijite, mulți copaci, flori.

Interiorul păstrează aerul de pe vremuri, desuet, care pe mine nu mă deranjează atâta vreme cât e îngrijit și curat. Erau 4 lifturi, două la recepție, două la intrarea de la piscină. Vechi, cam scârțâiau, dar au funcționat bine.

Piscina nu am încercat-o, pentru că preferăm nisipul și marea. Am dat totuși o tură pe acolo, să o vedem, mi s-a părut cam mică iar apa se vedea cam tulbure. În primele două zile ale șederii noastre au avut muzică, se auzea cam tare și în cameră, apoi, spre mulțumirea mea, a fost liniște.

Parcarea este neamenajată, nesupravegheată. Practic se parchează printre copacii de lângă hotel, se intră din strada Plopilor. Din câte am observat, era suficient loc pentru toți cei care veneau cu mașina. O problemă apare atunci când se parchează neglijent: un turist a claxonat insistent la ora 3 dimineața, deranjând toți turiștii de pe partea de nord, pentru că nu putea să iasă cu mașina. Hotelul ar putea să prevină astfel de incidente dacă, la cazare, ar cere, celor veniți cu mașina, și numărul de înmatriculare pe lângă numărul de telefon.

CONDIȚII DE CAZARE

Când am rezervat, hotelul oferea camere de 2* (la parter), 3* și 3* superior. Între ultimele două categorii diferența era de 600 de lei/cameră, pentru perioada noastră.

Camerele 3* superioare au geamuri termopan (fără plase de insecte), mobilier nou și băile mai mari (pentru că au desființat dulapul de pe hol). Din recenzii + poze am aflat însă că sunt cu vedere la piscină (nu doream nici” priveliștea” , nici zgomotul respectiv), că saltelele sunt cam tari (alt minus în ce mă privește) și că băile degeaba sunt mai mari că apa tot se împrăștie pe jos. Mobilierul nou din pal mă lasă absolut rece, ba chiar cel vechi recondiționat părea din poze mai drăguț, mai cu personalitate. Deci am zis că nu merită 600 în plus și am luat 3* simple.

Atât noi, cât și prietenii noștri am primit camere în corpul B, etajul 4. Noi spre sud, ei spre nord. Camera noastră a fost 445.

Era clar de când am ales hotelul, că partea cea mai slabă sunt condițiile de cazare, un compromis acceptat și confirmat la fața locului. Citisem că balconul are tâmplărie de lemn, că nu există plasă de insecte, perdea de duș, ventilator, suport de prosoape și cosmetice. Nu eram sigură nici măcar despre existența unui dulap pentru haine, nu găsisem nicăieri informația respectivă. Deci ne-am dus preveniți și... pregătiți: am adus de acasă o plasă împotriva insectelor, umerașe, săpuniere, cuiere-ventuze...

După ce am văzut camera, am mai achiziționat de la un supermarket din stațiune: lavete, deodorant wc, hârtie igienică, dezinfectant, șervețele de hârtie, o față de masă de unică folosință + scotch (din care ne venise ideea să confecționăm o perdea de duș). Nevoia te învață. Dacă știam cum se face curățenie, cumpăram și o mătură! :))

Camera - mică, dar funcțională, prima impresie a fost bună: luminoasă, mobilierul într-adevăr drăguț, recondiționat, cu aspect vintage. Se intră printr-un mic hol care conține un cuier, ușa de la baie și... surpriză plăcută, un dulap încăpător. Camera are două paturi alăturate, cu saltele destul de confortabile, moi, lenjeria de pat și prosoapele arătau bine, albe, curate. În dulap erau 8 umerașe și o măsuță pe care am scos-o și am instalat-o în cameră. Mobilier: două noptiere (cu niște veioze urâțele, care păreau suluri de hârtie igienică!), o măsuță și un fotoliu-scoică, o masă de toaletă cu taburet, oglindă și sertare. Un televizor minuscul, dar suficient pentru a vedea o știre etc, un minibar tot minuscul (cam murdar, a trebuit dezinfectat temeinic), un aparat de aer condiționat cam învechit, dar care a funcționat.

Balconul - mic dar suficient pentru a întinde două sfori pentru rufe. Era mobilat cu un scaun de plastic decolorat și un taburet mic de lemn scorojit. Geamurile sunt cele vechi, cu rame de lemn, se aude tot prin ele, ca și când ar fi deschise (am avut parte trei zile de niște vecini care cred că și-au petrecut jumătate din sejur la povești pe balcon). Pe partea de nord balcoanele nu sunt deloc modificate, au marginea mult mai joasă, din zidărie, prietenii noștri au reușit cu greu să întindă o sfoară pentru rufe.

Baia - foarte strâmtă și deficitară la capitolul dotări și calitate. Nu există ventilator, doar o gură de aerisire care nu făcea față. Bateria de la chiuvetă și para de la duș - degradate, învechite, cu pete imposibil de curățat. Dușul e destul de încăpător, de tip nișă, cum a fost cel de la Apollo, dar fără perdea. La prima încercare de a face un duș, a trebuit să șterg apa care sărise prin toată baia. N-am avut încotro, și am improvizat noi o perdea. Scurgerea – o gaură decupată în gresie, n-a funcționat prea bine, la un duș mai îndelungat ieșea apa prin sifonul din pardoseală. Para de duș - aproape disfuncțională, se blocase undeva între jet și ploaie. Colacul de wc și bazinul arătau execrabil, cu plasticul îngălbenit. La prima utilizare, s-a defectat bazinul și nu se mai oprea din curs. L-a desfăcut soțul și l-a reparat, era negru de mucegai pe dinăuntru! Nu erau săpuniere, nici la chiuvetă, nici la duș, unde nu exista deloc suport de cosmetice. Pe ușa băii, la interior, se aflau totuși două cuiere preistorice, dar care au fost utile, mai ales că ventuzele pe care le-am adus cădeau cu succes. La primirea camerei am spălat și dezinfectat toată baia, și bine am făcut, pentru că era mizerie din belșug.

Micul dejun este probabil unul din punctele forte pe care mizează hotelul. Produse diversificate și totul din abundență. Nu erau specialități, mai curând aperitivele de bază: ouă ochiuri sau omletă, mezeluri diverse, brânzeturi, pate de pui sau porc, roșii, castraveți, ardei, unt, gem, miere, checuri și rulade, ceaiuri, lapte cald și cereale, iaurt vrac, pâine albă și integrală, fructe. Calitate medie, nimic remarcabil, poate pepenele, care a fost foarte bun. Eficientă și organizarea: nu se făcea aglomerație, erau mai multe puncte de servire, astfel încât lumea să nu se înghesuie. Erau mese destule, nu stătea nimeni cu farfuria în brațe. Tăvile se reumpleau mereu, nu se termina niciun produs. Farfurii și tacâmuri curate. Cafeaua nu a fost bună.

Exista opțiunea de a lua masa de prânz și cina la hotel în sistem bufet suedez, dar trebuia anunțat la recepție dimineața, până la ora 9. Am reținut doar costul unui prânz - 55 lei/persoană. Nu am încercat varianta aceasta pentru că de felul nostru mâncăm destul de puțin la o masă, astfel că nu ne avantajează variante ca PC sau all inclusive.

Nu ne-am interesat dacă hotelul are plajă sau reducere la vreuna, probabil că nu e cazul, pentru că nu ni s-a spus nimic în privința aceasta. Noi am mers pe plaja dintre Olimp și Neptun și pe cea dinspre Jupiter. Spre plajă sunt scurtături prin pădure până pe malul lacului cu nuferi, iar de acolo se ajunge ușor. Cam un sfert de oră făceam, la pas lejer. Cea mai apropiată de hotel este Daytona Beach, lângă digul” prezidențial” , unde se află și Punctul Salvamar. Nu am încercat-o pentru că ni s-a părut prea aglomerată. Se poate ajunge și cu mașina. Nota este pentru plajele pomenite.

Zona este liniștită, chiar și în plin sezon, după cum spuneam, se aude zgomotul serii, muzică, dar nu deranjant. Hotelul e înconjurat de verdeață, mulți copaci, e un peisaj relaxant. Are o grădină frumos amenajată, îngrijită, cu spații de relaxare, chioșcuri, terase. E aproape de centrul stațiunii, unde fiecare poate alege să facă plimbări pe trasee liniștite sau să colinde prin magazine, la terase, etc.

M-aș întoarce la Hotel Miorița? Pentru un sejur lung, nu, categoric. Nu este rău... dar nici nu oferă acel minim de confort. Baia mizeră, lipsa plasei de insecte și modul în care se face curățenie în camere sunt cele mai mari bile negre. Nu mă deranjează să fie lucruri vechi, dar trebuie să fie curate și funcționale. Pot să accept o chiuvetă antică, dar este peste puterea mea de înțelegere să nu existe un bazin wc funcțional, o perdea de duș și un suport de săpun. Explicația se află probabil în cererea extrem de mare din sezon, hotelul părea arhiplin. Prețul este atractiv probabil. Recomand hotelul doar pentru sejururi scurte sau pentru cele mai lungi, cu autogospodărire...

---

VIZUALIZĂRI: 1676 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI