O vacanta splendida

TIPĂREȘTE

Am văzut destule comentarii cu privire la acest hotel și, deși sunt parțial de acord cu fiecare dintre ele, consider că se simte nevoia unei păreri obiective, deoarece, toate părerile citite de mine anterior erau oarecum pătimașe. Ca urmare, voi încerca să enumăr punctele forte și punctele slabe ale unei excursii în Corfu la acest hotel:

PUNCTE FORTE

1. CURĂȚENIA

În primul rând, hotelul nu este murdar. La intrarea în cameră mi s-a părut și mie, ca și altora, că respectiva cameră ar fi o cocină. Este doar o impresie lăsată de mobila cam veche și stilul minimalist (categoric fără pretenții de lux) al camerei. Credeți-mă, am frecat cu un șervețel umed o mare parte din suprafețele camerei și nu a rămas nici măcar o moleculă de jeg pe șervețel. De asemenea, afirmația că ar fi igrasie în baie este cel puțin discutabilă... la mine în cameră era faianță albă imaculată până la tavan, după care era un tavan fals metalic. Igrasie nu era pentru că, evident, nu avea unde să fie, în aceste condiții. De asemenea, am auzit ideea că ar fi gândaci. Prin asta nu înțelegeți că hotelul ar concura cu vreun bloc plin de carcalaci din Militari sau Dristor. Așa-zișii gândaci sunt gândăcei de afară, de care găsești, de exemplu, în orice casă cu curte. Unele persoane pot fi speriate de exemplu de numărul destul de mare de viespi, dar, cât am stat eu, nu am auzit să fi fost înțepat cineva. Deci sunt gata să accept că hotelul poate părea murdar unui ochi neavizat sau unui turist care nu cunoaște stilul unităților de cazare din Grecia, dar, sincer, gradul de curățenie este incomparabil mai mare decât pe litoralul românesc sau pe Valea Prahovei (ghetourile din Eforie, Costinești, Predeal, Sinaia sau Bușteni).

2. MÂNCAREA

Înainte de a pleca (luasem „all inclusive”) am citit îngrozit o serie de păreri de genul „ne-au dat zilnic aceeași mâncare” sau „mâncarea este bună dacă ești genul vegetarian”. Evident, nu pot comenta experiențele altora, dar vă spun părerea mea: MÂNCAREA ESTE TRĂZNET!!! Cea mai „proastă” masă a zilei este micul dejun, care avea defectul de fi aproape invariabil. Recunosc că de câteva ori mi-a trecut prin cap că micul dejun al ăstora e mai previzibil decât cel de acasă, deși, teoretic, știu ce am în frigider. Deci, micul dejun: ouă, cremwurst, fasole boabe (genul conservelor Heinz, cred că exact asta era), felii de șuncă prăjită (pentru ****(editat de wm77), așa se spune la „bacon” în limba țării unde locuiți), brânză și șuncă presată, vreo 4 feluri de biscuiți și fursecuri pentru lapte, un chec extraordinar și întotdeauna proaspăt de se topea în mână, fulgi de porumb (simpli), două feluri de gem, o miere divină (e Grecia, totuși), cel mai bun iaurt pe care l-am mâncat în viața mea (nu sunt din neam de machedoni, deci nu am standarde extreme la iaurt), un ceai negru care, deși ieftin, avea un gust incomparabil mai bun decât tot ce se găsește la noi, pâine, unt (e celebru pentru calitate), o varietate de pateuri umplute cu brânză feta (deliciu), cu spanac, sau cu cremwurst (pentru ***** (editat de wm77), da, așa se numește “mini-hot-dog”, în limba română). Totul învăluit în aroma unei cafele care nu poate fi descrisă decât printr-un singur cuvânt: MIZERABILĂ. Pregătiți-vă pentru cea mai proastă cafea pe care ați băut-o (cei care nu ați făcut pușcărie) și veți descoperi cu tristețe că aceasta este, din păcate, o problemă a Greciei, nu a hotelului. Deși nu beau cafea, am gustat-o și nu mi-e frică să recunosc: la fel de bine poate fi considerată ceai sau apa în care s-a spălat câinele, gustul lasă loc pentru orice interpretare. Ce e bun, e bun. Cafeaua nu... Cei a căror funcționare depinde în mod esențial de calitatea cafelei de dimineață, luați-vă la voi de acasă... Pe insula Paxos am băut un expresso delicios, dar, la hotel, nici cu pistolul la tâmplă nu se poate obține o cafea decentă. Grecii au o problemă aici, iar dacă le dați de înțeles că au o cafea de căcat (ceea ce este foarte adevărat, de altfel), nu veți face decât să îi jigniți inutil. Majoritatea sunt obișnuiți de mici să bea pișatul ăla și deja nu mai fac diferența. E ca și cum v-ar spune cineva că apa plată pe care o beți de 10 ani zilnic are gust de testicule nespălate...

Dacă micul dejun era decent, fără a mai părea ''bun” după un timp (începând cam cu a treia zi se cam instalează rutina, soluția e să nu mănânci ca porcu' din toate de prima dată, să lași loc de noutate), la prânz bucătăria grecească începea să se dezlănțuie. Nu pot să înșir aici tot ce am mâncat la prânz într-o săptămână (deși, credeți-mă, le țin minte), dar un lucru pot să vă spun sigur: aia cu meniul vegetarian era glumă. Adică minim patru feluri de mâncare care gemeau de carne, plăcintă cu carne, lasagna, musaca, vinete și dovlecei umpluți, fripturi, paste cu sos și multă carne etc. De asemenea, garnituri „alese”, orez cu fructe de mare, cartofi la tavă. Legume pe grătar și niște ardei copți ce n-am mâncat în viața mea. În cel puțin jumătate din zile a existat în ofertă și o mâncare „profund” românească, cum ar fi fasole cu ciolan, varză cu afumătură sau (la cererea ******(editat de wm77)), ceafă de porc la grătar cu cartofi prăjiți. Deși nu mă omor după cartofi prăjiți, ăștia m-au uns pe suflet. La ce am enumerat sa adăugau zilnic circa 8 feluri de salată (verde, roșii, tzatziki etc.), cu variațiuni mult prea multe și complicate pentru a le enumera. Oricum, presupunând că o persoană era vegetariană, avea salate și legume să își pună și în cap. Asemenea și pentru carnivori.

Iar dacă prânzul era copios, cina era de-a dreptul din categoria „dezmăț”. Nu știu dacă cinele de la Maremonte sunt cele mai bune din viața mea, dar sigur sunt în top 3. Deci, la cină, pe lângă tot ce am enumerat la prânz (ca varietate, niciodată aceleași feluri), se mai găsea și o supă (mereu alta), precum și o gamă largă de prăjituri la desert. Pentru mine (deși sunt genul carnivor), cele mai fericite seri erau alea când în loc de prăjituri ne umpleau toată zona de desert cu fructe, care de regulă erau struguri și pepene. Dacă nectarinele erau cam de duzină, iar pepenele era bun, strugurii în Grecia sunt de o calitate leșinătoare, și au un gust care îi determină chiar și pe carnivori declarați (ca mine) să bage până le vine rău. Și să îți vină să borăști de la câți struguri ai mâncat, e o realizare, nu?

Deci, aș putea să mai scriu vreo 15 pagini lăudând mâncarea, dar mă voi opri aici. O observație totuși, trebuie făcută: ****** (editat de wm77) români nu știu să mănânce. Majoritatea băgau în ei ca porcii și dacă la bufet erau 10 feluri de mâncare, își înghesuiau în farfurie din toate 10, după care se plângeau că ce mâncare grea au ăștia aici și ce rău le e lor. Păi cum dracu' să nu îți fie rău dacă peste friptura de porc îți torni sos de fructe de mare (era pentru paste) și peste toată aia bagi tzatziki (deci iaurt) și mai bei și 2-3 beri la asta? Deci, concluzie: mâncarea e bună, dar pregătiți-vă să mâncați printre porci, nu printre oameni... Ca fapt divers, dacă urmăriți grecii, o să observați că unul din ei mănâncă într-o săptămână cât mănâncă un ****** (editat de wm77) într-o seară. Și credeți-mă, nu este exagerare. Ei au mâncare bună, dar nu te învață să mănânci; dacă bagi ca porcu', ca porcu' o să te simți.

In concluzie, recomand hotelul celor care vor sa simta Grecia si Corfu, categoric nu celor care dintr-un sejur nu inteleg decat confortul si luxul...

---

VIZUALIZĂRI: 1654 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI