Complexul de la Şinca Veche

TIPĂREȘTE

Plecând din Câmpulung, am trecut de Bran și în dreptul localității Tohanu am făcut stânga spre Poiana Mărului (DN73A) pentru a ajunge la mânăstirea rupestră Șinca Veche, un vechi lacaș de cult, lângă comuna Șinca Veche, sub dealul Pleșu.

Găsim indicatorul pentru Mânăstirea Rupestră Șinca Veche, cunoscută și sub numele de Templul Ursitelor, Mânăstirea Sapată în Piatră sau Templul de la Șinca Veche, și parcarea. Ne îndreptăm către poarta de intrare pe care este trecut orarul (8-20). Tot aici pe un panou este specificat faptul că ne aflăm în fața unui monument istoric din secolul al XVIII-lea. Intrăm și în fața noastră găsim o pădure cu alei delimitate de gărdulețele din nuiele de alun, bănci pentru cei care doresc să se reculeagă sau doar să se odihnească, coșuri de gunoi îmbrăcate în lemn pentru a fi în ton cu pădurea. Se ajunge apoi la o cruce mare și simpla, din beton, care indică începutul drumului pe dealul în care se află acest așezământ. Pe un indicator este trecut magazin obiecte bisericești. Mă uit mai atentă și într-adevăr sub un mal de pământ acoperit cu iarbă este un loc de unde îți poți achiziționa aceste obiecte. În această zonă vegetația este mult mai abundentă, iar pădurea este foarte deasă. Urcăm și lăsăm în partea dreaptă izvorul pentru a intra în grota cu două altare (un sit natural).

Intrarea este liberă și pe proprie răspundere, dat fiind faptul că se pot desprinde și cădea bucăți de stâncă. Nu ai voie să aprinzi lumânări și să rămâi peste programul de vizită (vara între 8-20 și iarna între 9-18). Controversele asupra lăcașului sunt legate nu doar de imposibilitatea datării și a stabilirii originilor sale, a autorilor însemnelor de pe pereți, ci și de arhitectura. Biserica are două altare, ceea ce îi face pe mulți să susțină ca nu are o origine creștină. Alții sunt de parere că în timp pereții s-au surpat și au fost unite cele doua biserici, cu toate că în niciuna dintre încaperi nu exista vreun semn al crucii. Sunt păreri care spun ca mânăstirea există din 1742, moment când bisericile ortodoxe sunt interzise, sau de câteva mii de ani, având origini dacice sau chiar mai înaintate.

Biserica rupestră a fost acoperită cu bârne peste care s-a așezat o folie care împiedică intrarea apei în grotă. Se merge pe un podeț de lemn către pronaosul celor două bisericii. Prima încapere, relativ mare, pe partea dreaptă cum intri, cu bolta al cărei tavan a fost scobit, astfel încât, razele soarelui să pătrundă și să lumineze întregul loc. Asemănarea cu o biserică, a cărei clopotnița se deschide spre cer, este foarte mare. Pe partea stângă se găsește anexa acestei prime biserici, locul unde călugării pregăteau mâncarea.

Turla bisericii a fost ridicată din interior, iar vârful e ca un fel de fereastră, de unde o rază de lumină răzbate exact în altar. Tradiția populară spune ca pe acolo coboară energiile. Vă menționez că această turlă nu se vede din exteriorul grotei.

Din dreptul turlei se trece prin naosul celei de-a doua biserici situată tot pe partea dreaptă, de dimensiuni mai mici, care adapostește altarul acestui lăcaș. Simbolul asemănător lui Yin-Yang (o clepsidra) precum și Steaua lui David dau de gândit arheologilor și celor care studiază istoricul locului.

Dupa părerea unora, aici au avut loc și fenomenele paranormale, adică apariția pe pelicula fotografică a unor sfere albe, invizibile în momentul fotografierii (o să vedeți asta și în pozele mele). Legendele zonei spun că, odată ce intri în grotă şi ajungi sub pământ, orice semn de oboseală dispare ca prin minune şi corpul este practic invadat de energie (nu trebuie să intri cu telefonul mobil) și că de vei sta sub turnul conic care comunică cu cerul ți se vor îndeplini toate dorințele. Locul este împodobit cu icoane şi candele care nu apucă să se stingă niciodată.

Ieșim din grotă și ne îndreptăm spre izvor. Se spune că apa acestui izvor ajută la vindecarea oricarei boli. Oamenii beau apă de la izvor și își iau și pentru acasă.

Există din loc în loc câte un panou cu o atenționare: Șinca Veche – Loc sfânt. Vă rugăm, nu profanați!

Peștera a fost redescoperită în 2004, intrarea în grotă fiind ascunsă decenii întregi de vegetația zonei.

Cei care au transformat grota într-o minunăție turistică sunt reprezentanții Fundației Ortodox-Culturală „Maica Sfântă – Bucuria Neașteptată”.

Urcăm de la izvor urmând indicatorul spre schit tot prin pădure spre cea de-a doua atracție a complexului. Această fundație a înființat aici și o mânăstire în cinstea Sfântului Nectarie Taumaturgul, tămăduitorul și de minuni făcătorul. Schitul, ridicat pe piloni de lemn, arată ca o căsuță înconjurată de flori. Nu se poate să nu remarci ansamblul de clopote de la intrare.

Paraclisul în care se săvârșesc slujbele păstrează cu cinste și o particică din Moaștele Sfântului Nectarie. La început schitul a funcționat cu obște de călugări, dar din rânduiala lui Dumnezeu, acum schitul funcționează cu obște de măicuțe. Slujbele se fac în mod regulat, spre o continuă rugăciune.

Fie la pangar, fie la magazinul de obiecte bisericești poți achiziționa obiecte de calitate și foarte frumos lucrate.

Totul este atât de frumos, de simplu. Descoperi aici o liniște care te învăluie de la intrarea în complex. Cele câteva ore petrecute aici te vor face să uiți că ai avea vreo grijă.

---

VIZUALIZĂRI: 2333 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI