A doua manastire intr-o singura zi

TIPĂREȘTE

Trecem fuguta muntii dinspre Sadova spre Radauti, urmam traseul stabilit de partea feminina a grupului, traseu a carei descriere era, bineinteles, o trecere in revista a jumatate din manastirile din Sud-Estul Europei. Eu deja ma resemnasem, daca la manastiri trebuia sa ajungem, la manastiri vom ajunge, din nou prevedeam ca ma voi inchina cat pentru doi-trei ani de-acum incolo.

Bifasem Moldovita, dar nu era de-ajuns, numaratoarea trebuia sa continue, asa ca ne vedem deja parcati in fata Manastirii Sucevita. Nu ne-a fost greu deloc sa o gasim, abia trecusera trei ani de cand o vizitasem - si ce daca, hai sa o vada si Georgiana, cu care eram colegi de pensiune, la Pietrele Doamnei.

Dupa achitarea taxei de parcare, parcare administrata de un PFA, dupa cum scria pe biletul impopotonat cu fotografia manastirii, am pornit pe aleea marginita de brazi imensi ce duce catre poarta.

Din nou constatam ca nu este nimeni la poarta care sa ne buzunareasca, deja ni se parea prea mult pentru o singura zi, sa intram deja la a doua manastire si sa nu ne ceara nimeni bani. Probabil trecusera deja pe aici nemtii cu care nu intaniseram la Manastirea Moldovita, isi facusera maicutele socoteala si le era de ajuns pentru azi.

Trecem prin poarta de sub turnul clopotnitei, nu fara sa ne uitam inapoi sa nu strige cineva dupa noi ca n-am platit, si ajungem in fata bisericii, unde toata lumea se opreste pentu fotografii la peretele reprezentativ al acestei manastiri, cel al carei picturi o face diferita de celelalte din Bucovina si anume reprezentarea scarii Raiului, care nici acum nu a reusit sa ma puna pe ganduri.

Dupa ce am facut si noi cuvenitele fotografii, m-am intors si am observat ca intr-un colt al manastirii dominat de un turn foarte impunator, sub o arcada, statea bine-merci la umbra masina unui "slujitor al Domnului", iar mai incolo, sub un copac, o alta masina parcata. De cate ori vad treburi din astea, mi se cam incinge capul: pai bine nene, toata lumea vine aici, intra cu capul pecat, se inchina si cauta liniste si inaltare spirituala si vii mata pe poarta manastirii cu Passatul si il bagi la umbra sub copac. Lipseste exact la cine trebuie o conduita etica corespunzatoare, un respect, daca nu pentru cele sfinte pe care le predici si care sunt reprezentate de lacasul sfant a carui curte o iei drept parcare, macar pentru trairile pe care le genereaza vizita credinciosului in marile monumente monahale ale neamului, sa nu mai vorbim de turistii straini care vin sa ne vada simbolurile ce tin de identitatea spirituala a romanului... Cum ar fi sa mergi in China si sa vezi pe un chinez ca se da cu masina prin Orasul Interzis, sau la Versailles un fratuz cu motocicleta pe alee? ! Distanta pana la parcarea PFA-ului - de care nu cred ca preotul cu passatul era strain - este la 150 de metri de poarta manastirii, dar el vrea sa coboare direct in biserica.

Mi-am intors capul de la imaginea aia care sfideaza atmosfera spirituala ce ar trebui sa domine sufletul enoriasului in care, sincer, nu ma identific, probabil din aceasta cauza am fost si capabil sa observ, alminteri as fi fost prea preocupat de biserica si de cele sfinte. Am intors capul si am vazut o maicuta in celalalt colt al manastirii cum scutura un covor in capul vizitatorilor care umplusera curtea manastirii...

A, o alta chestie interesanta, pe cand ma pregateam sa fac o fotografie cat mai artistica a icoanei cu picturii cu scara Raiului, vad prin obiectiv o tartacuta acoperita de o bascuta si aud "sorry, sorry". Las jos aparatul si ma uit la chipul zambitor al unei doamne de o varsta venerabila cu ochii tesiti. Mai sa fie, la Moldovita vizigotii, la Sucevita s-au intors tatarii. Dupa cateva clipe doamna incepe, atat prin comportament (fotografia tot ce misca cu un camera foto de dimensiuni considerabile), cat si prin limbaj, sa ma lamureasca din ce neam provine, apoi am observat ca facea parte dintr-un grup compact de japonezi. Bun, daca bat astia calea pana aici sa ne vada manastirile este grozav, imi zic, ce-or zice de Passatul lui taica parintele parcat in curtea manastirii si de praful de pe covorul scuturat de la inaltime in cap?

Am trecut mai tarziu la cercetarea zidului fortificatiei care inconjoara manastirea si la elementele constructive ale acestuia care te duce mai mult cu gandul la razboi si la violenta decat la liniste si reculegere. Scari masive de lemn duc la pasarelele lipite de peretii grosi din piatra care inlesneau pe vremuri trimiterea prin creneluri in capul dusmanului a incarcaturii vreunui tun, sageti si alte grozavii. Si stau si ma gandesc ca aceste veritabile cetati au fost probabil construite de ctitorii lor in primul rand in scopuri defensive, militare, decat spirituale. De cate ori ma gandesc la asemenea vremuri violente ma trec fiori, la propriu. Erau vremuri cand orice era de pastrat nu se putea pastra decat intre ziduri groase si inalte si pazite cu sabia. Asa s-au pastrat peste veacuri simbolurile neamului si credintei in aceste locuri.

Dupa o plimbare scurta prin curtea manastirii, un adevarat parc, frumos amenajat si ingrijit, cu multe flori atat pe langa alei, cat si la ferestrele chiliilor maicutelor, dupa intrarea doamnelor in biserica pentru stiu ele ce, ne-am indreptat catre muzeul manastirii aflat la etajul superior a cladirii principale. Atat placutele de la intrare, cat si o maicuta care pazeste incaperea muzeului ne dau de inteles ca aici este interzisa cu strictete fotografierea exponatelor.

Ma uit amuzat cu coada ochiului la Georgiana care sta, la fel ca mine, cu aparatul foto in mana si cu degetul pe butonul cel mare, suntem ca doi pistolari care asteptam un moment de slabiciune al adversarului - biata maicuta - pentru incepe shooting-ul. Cum sa intri intr-un asemenea loc si sa nu ai tu o fotografie sa pui pe site? Trecem pe la toate obiectele expuse in muzeu, citind pe indelete explicatiile scrise in dreptul fiecaruia. Majoritatea sunt obiecte ce foloseau odinioara la activitatile bisericesti ale parintilor ce au slujit in acea manastire, dar un obiect ne-a trezit interesul in mod deosebit: intr-o caseta de argint deschisa este expusa o suvita din parul Elisabetei, domna lui Ieremia Movila. Un alt obeict mai deosebit este o icoana foarte veche cu o rama foarte frumos sculptata.

Deodata, maicuta descuie o usa in celelalt capat al incaperii muzeului si dispare o clipa dupa ea. Imediat trei flash-uri strabat camera, iar eu si Georgiana ne facem nevazuti, evitand sa simtim rusinea dojenii din privirile maicutei daca cumva apare. Avem trei fotografii, eu doua, ea una.

Iesim si mergem la masini, n-am pierdut vremea degeaba. Georgiana si sotul ei pleaca spre Putna, faptul ca am vizitat manastirea de acolo acum trei ani si ora inaintata pentru pranz si somnul copilului (manca-o-ar tata) ma "forteaza" sa propun ca noi sa ne intoarcem la pensiune, astfel se mai incheie un traseu prin "minunile" Bucovinei.

---

VIZUALIZĂRI: 2511 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI