Minisejur la Sinaia 4. Una din emblemele oraşului: Mănăstirea Sinaia

TIPĂREȘTE

Cum în perioada 2002-2020, fiecare vară, uneori şi în alte anotimpuri ni le petreceam la Sinaia, am vizitat mănăstirea de mai multe ori, chiar am sărbătorit odată acolo Învierea Domnului în curte, pierduţi într-o mare de credincioşi. Abia acum, cu ocazia minisejurului de trei zile pe care l-am făcut cu nepoata mea la Sinaia, am răgazul să-mi adun gândurile şi să scriu câteva rânduri despre mănăstire. Pe AmFostAcolo s-au scris 14 impresii despre mănăstirea Sinaia, majoritatea (nouă) în perioada 2008-2013 şi ultimele două reviewuri în 2018. Pe deoparte pandemia a ţinut oamenii acasă în 2020-2021 iar în 2022, după atâtea oprelişti s-au aruncat spre alte zări.

Am vizitat deci mănăstirea Sinaia în dimineaţa celei de a treia, respectiv ultima petrecută în staţiune, urmând ca după amiaza să plecăm amândouă spre Bucureşti iar nepoata, cu un tren de noapte spre Bacău pentru că a doua zi trebuia să fie la serviciu.

În trecut ca să ajungem la mănăstire, de cele mai multe ori nu foloseam maşina ci străbăteam pe jos oraşul, treceam prin parcul Dimitrie Ghika (superb întreţinut şi acum faţă de majoritatea celor bucureştene ajunse gropi de gunoi), ieşeam prin stânga Casinoului şi din dreptul Cimitirului Eroilor şi urcam pieptiş o cărare care ne ducea direct la Manastirea Sinaia. De acasă parcurgeam o distanţă de 2.6 km (Google Maps) în aproape o oră. La punctul terminus al cărării erau două bănci unde eu şi alţii ne trăgeam sufletul (de notat că în 2002 când ne-am luat un mic apartament într-un bloc din Sinaia, mă apropiam de 70 de ani, apoi 75-80-85, deci era normal să obosesc). De data asta la aproape 88 de ani am chemat un taxi care ne-a lăsat după 15 minute în parcarea manăstirii.

Nu mă îndoiesc că în reviewurile postate pe AFA s-a scris, rescris şi reluat cam tot ce se se poate spune despre Catedrala Carpaţilor, mă limitez doar la câteva repere:

1. -incinta manastirii Sinaia este formată din două curţi dreptunghiulare despărţite între ele de un şir de chilii în care, pentru trecere este practicat un gang.

2. - în curtea mare de la intrarea în mănăstire se află biserica nouă cu hramul Sfânta Treime construită între 1843-1846. Tot în acest spaţiu sunt chilii, Cancelaria mănăstirii, Clopotniţa, Muzeul bisericesc şi mormântul arhimandritului Paisie (ctitorul bisericii noi).

3. -în cealălaltă curte, mai mică, este biserica veche cu hramul Adormirea Maicii Domnului ridicată de spătarul Mihai Cantacuzino între anii 1690-1695, paraclisul, cavoul lui Take Ionescu şi alte chilii.

4. -traseul nostru a urmat cronologia şi a început cu biserica veche, monument istoric de interes naţional„după care am vizitat celelalte obiective, ultimul fiind biserica nouă.

Biserica veche

După întoarcerea sa dintr-un pelerinaj făcut în 1681 la Locurile Sfinte printre care muntele Sinai (locul de pe care Moise a primit Tablele Legii cu cele 10 porunci), spătarul Mihai Cantacuzino s-a hotărât să ridice o biserică pentru 12 călugări, care să-i amintească de Sinai. Biserica, cu hramul Adormirea Maicii Domnului a fost construită din piatră şi cărămidă pe un teren în formă de pastrulater. Vremurile fiind nesigure curtea a fost înconjurată de chilii cu ziduri groase şi înalte ca de cetate. Stilul este brâncovenesc cu coloane de piatră sculptate cu motive florale si vegetale. Faţă de modelul tradiţional al bisericilor ortodoxe care sunt formate din pronaos, naos şi altar, în stilul brâncovenesc apare şi pridvorul deschis sprijinit pe coloane. Pridvorul este pictat de Pârvu Mutu Zugravu, un autentic talent în redarea expresivitaţii scenelor şi figurilor din pridvor şi din naos. Acest pictor a fost canonizat sub numele de călugăr Pafnutie. În pridvor la mijlocul uşii de intrare în biserică este sculptată stema familiei Cantacuzino, un vultur bicefal care ţine în ghiare crucea şi sceptrul. De o parte şi alta pereţii sunt pictaţi cu scene religioase iar pe cupola pridvorului sunt scne din viaţa Sf. Gheorghe, Sf. Dumitru şi Sfânta Ecaterina. Pe cupolă este aşezată crucea lui Stefan cel Mare. Asa cum se obişnuieşte pe peretele de la intrarea în pronaus se află tabloul votiv în care spătarul Cantacuzino este înconjurat de 18 copii, cele două soţii succesive şi membrii familiei pornind din sec. XVI de la Neagoe Basarab (1512-1521). Urmează Radu Serban (domn al Tării Româneşti 1602-1610), Constantin Serban (domn 1654-168), Constantin Cantacuzino mare dregător, fratele domnitorului Serban Cantacuzino (1678-1688). Spătarul Mihai Cantacuzino a fost un mare filantrop construind primul spital din Ţara Românească cu numele de Colţea şi numeroase biserici ˝Iubește și miluiește pe aproapele tău, cercetează pe cel bolnav și sărac și adăpostește în casa ta pe cel oropsit˝ au fost cuvintele sale. Biserica veche a fost incendiată în 1791, în timpul războiului ruso-austro-turc şi a fost repictată parțial în 1795 de Teodor zugravul, din Făgăraș. Astfel din pictura originală a lui Pârvu Mutu Zugravu se mai păstrează doar scenele din pridvor, tabloul votiv şi turla de pe naos. Amplasată pe drumul comercial al Braşovului (atestat din 1422) biserica veche a suferit invazii, stricăciuni şi furturi ale armatelor turceşti, austriece sau ale bandelor de tâlhari.

Paraclisul

Este o capelă micuţă cu hramul Schimbarea la Faţă, construită în 1695 odată cu biserica veche. Este amplastă în brâul de clădiri care mărgineste curtea bisericii vechi. Se remarcă prin crucea care parcă ţâşneşte din acoperiş. Aici se oficiază slujbe în zilele de iarnă. Pictura înegrită de trecerea timpului este emoţionantă. Reprezintă ultimile momente tragice din viaţa pământeană a Mântuitorului: trădarea lui Iuda, prinderea lui Iisus, judecata şi condamnarea la moarte, biciuirea, răstignirea. În urma unui incendiu din 1788, pictura a fost refăcută, păstrându-se în unele locuri cea originală realizată de Pârvu Mutu Zugravu.

Muzeul mănăstirii Sinaia

Amplasat în dreapta clopotniţei, clădirea care gâzduieşte muzeul mănăstirii a fost construită în 1847, odată cu biserica nouă în timpul stareţului Paisie. Destinaţia iniţială a fost de casă de odihnă pentru drumeţii osteniţi. Aici au au locuit regale Carol I şi regina Elisabetan în perioada 1871-1882 când supravegheau construcţia castelului Peleş. În 1895 cu prilejul împlinirii a 200 de ani de la sfinţirea bisericii vechi, la mănăstirea Sinaia a fost înfiinţat primul muzeu bisericesc din ţară în timpul arhimandritului Nifon. Pe o lungime de 45m se desfăşoară cele două săli ale muzeului în care sunt expuse piese unicat:o hartă cu ctitoriile Cantacuzinilor, câteva picturi originale perfect conservate ale lui Pârvu Mutu Zugravu, gravuri ale mănăstirii din secolele precedente, stema familiei Cantacuzino, mobilier din stejar sculptat cu motive zoomorfe sau vegetale, veşminte bisericeşti, odoare. Cele mai valoroase obiecte sunt Biblia de la Bucureşti (Biblia lui Serban Cantacuzino) prima lucrare scrisă în limba română în 1688, sfântul chivot din argint aurit reprezentând mănăstirea Curtea de Argeş, dăruit muzeului în 1898, Sfânta Evanghelie dăruita mănăstirii în 1911 de Eforia Spitalelor Civile. Pe coperţile acesteia ferecate în argint şi email sunt prezentate cele două biserici ale mănăstirii şi scene privind Răstignirea şi Învierea Mantuitorului. O operă de o valoare artistic deosebită este Sfântul Epitaf brodat în relief în 1850 în fir de aur, argint şi mătase naturală. El reprezintă Asezarea în mormânt a Mântuitorului inconjurat de femeile purtătoare de mir.

Cavoul lui Take Ionescu

Take Ionescu a fost publicist, ziarist, avocat, mare orator, ministru în diverse guverne. S-a înscris iniţial în partidul liberal pentru a migra ulterior la partidul conservator-democrat devenind prim ministru în 1921-1922. A fost una din cele mai mari personalităţi politice ale primei jumătăţi a secolului trecut fiind însă şi puternic controversat. A susţinut intrarea României în primul război mondial de partea Antantei şi a contribuit alături de N. Titulescu la înfăptuirea României Mari la conferinţa de pace de la Paris din 1919. A murit la 64 de ani de febră tifoidă la Roma, boala fiind contractată în urma unei intoxicaţii cu stridii infestate. A fost adus în ţară unde i s-au organizat funeralii naţionale la care a participat regele Ferdinand. Cavoul de marmoră în care odihneşte Take Ionescu este amplasat în curtea bisericii vechi, alături de paraclis din care se pătrunde trecând printr-un gang. Pe pereţii încăperii sunt citate din discursurile sale în Parlament în perioada 1908-1916, două fresce şi alături de sarcofag este bustul de marmoră al celei de a doua soţii, Adina. Sarcofagul de marmoră albă declarat monument istoric a fost sculptat de Wilhelm Becker

Biserica nouă

Pe deoparte mărindu-se numărul călugărilor, pe de alta al enoriaşilor care nu încăpeau în biserica veche, s-a simţit nevoia ridicării unei biserici mai mari. Ea a fost construită între anii 1843-1846 într-un patrulater cu o suprafaţă dublă decât al Bisericii Vechi şi care are pe lături clopotniţa şi două laturi cu chilii. Are hramul Sfânta Treime şi a fost clădită din donaţii şi fonduri proprii sub stăreţia lui Paisie inmormântat în curtea mare. Prima biserică pictată de D. Cătulescu era de dimensiuni mai mici decât cea de astăzi. Eforia Spitalelor Civile care administra averile mănăstireşti a conceput lucrări de refacere între anii 1897-1903 în urma cărora biserica nouă a căpătat aspectul de astăzi. Dimensiunile bisericii noi sunt 30m lungime, 15m lăţime şi 25m înălţime. Arhitectul George Mandrea, cel căruia i s-a încredinţat lucrarea a îmbinat stilul brâncovenesc cu cel moldovenesc. Biserica nouă este o construcţie impunătoare care la exterior are un brâu de ceramică smălţuită format din trei fire răsucite simbolizând unitatea dintre cele trei principate: Tara Românească, Moldova şi Transilvania într-un tot: România. O particularitate a mănăstirii Sinaia pe care nu o găsim la alte bisericit este că deţine cinci forme de cruci din care patru, la biserica nouă: crucea lui Stefan cel Mare (pe cupola), crucea greacă cu braţe egale (deasupra intrării), crucea latină cu braţe inegale (pe turnuruile pronausului), crucea slavă cu mai multe braţe orizontale (pe cupola centră). Prin grija regelui Carol I, mănîstirea Sinaia a fost primul lăcaş ortodox electrificat. Vechea pictură a fost înlocuită cu una neo- bizantină în ulei pe fond aurit de mozaic realizat de un pictor danez. În pronaus sunt pictaţi:mitropolitul Iosif Gheorghian care păstorea atunci Tara Românească; regele Carol I lângă o coloană ciobită care simbolizează regatul incomplete al României şi regina Elisabeta cu unicul copil pricipesa Maria, răpusă de scarlatină la 4ani. În pronaus apare şi portretul lui Mihail Cantacuzino primul ctitor al mănăstirii Sinaia. În biserica nouă, mobilierul este de paltin şi stejar sculptat. Iconostasul şi tronurile regale sunt aurite. Pe tronul regelui este inscripţionat ˝Nihil Sine Deo˝Ca decoraţiuni interioare sunt de reţinut un epitaf brodat în fir de aur şi argint de Ana Roth doamnă de onoare a reginei (a lucrat la el timp de 3 ani între 1897-1900 şi este înregistrat în catalogul UNESCO.) Deasemenii două icoane ruseşti dăruite în 1903 de ţarul Nicolae al II- lea. În 1902 cu ocazia restaurării bisericii noi s-a construit clopotniţa cu o înăltime de 15 m şi laturi de 6m. Pe turnul clopotniţei este înscris soarele într-o cruce latină. Clopotul original a fost distrus în cursul războiului ruso-austro-turc din1787. Alt clopot de 1700kg a fost a dus în 1893 de la mănăstirea Colţea ctitorită tot de Mihail Cantacuzino. S-a făcut astfel un arc peste timp. În biserca nouă nu se putea fotografia asa că am furat câteva poze, fără blitz în intunericul lăcaşului.

Mănăstirea Sinaia a fost vizitată atât de toti regii României care stăteau verile în Sinaia la Peleş, cât şi de mari personalităţi din diferite generaţii începând cu G. Coşbuc, I. L. Caragiale, George Enescu, Nicolae Iorga, etc. Este inclusă în Lista Monumentelor Istorice.

WEB, dacă se poate:

. https://www.youtube.com/watch?v=xHoF6J0mEvU

Amplasate în apropierea castelului Peles, cele două biserici ale mănăstirii Sinaia îţi îmbogătesc cunostinţele asupra istoriei noastre

Vizitarea mănăstirii Sinaia este o invitaţie la rugăciune şi reculegere.

---

VIZUALIZĂRI: 749 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI