Arta maramureseana ce infrunta infinitul albastru

TIPĂREȘTE

Dupa vizitarea deja celebrului "Cimitir Vesel" din Sapanta care m-a fermecat si m-a facut sa privesc prin alta perspectiva viata pamanteasca si trecerea spre o alta, inca necunoscuta, am luat calea mai departe, sa vizitam un alt loc binecuvantat din Maramures, ceva anume din satul Sapanta-Peri.

Satul este asezat pe malul stang al Tisei si este unul dintre putinele locuri din Romania care se bucura de faima mondiala. Localitatea este foarte veche, fiind documentata inca de prin anii 1373. Este socotit un bastion al ortodoxiei care a rezistat in timp imperialismului catolic.

Aceasta asezare uitata de vreme si de ale lumii tentatii pamantesti este insasi chintesenta Maramuresului istoric, leagan al civilizatiei romanesti. O civilizatie din tinutul morosenilor este admirata si dorita de o lume intreaga.

Dragii mei, eu cred ca Europa ne vrea asa cum suntem, in partile noastre cele mai sanatoase si frumoase iar Maramuresul este in acest sens o referinta autentica si de netagaduit.

In Sapanta a renascut vechea Sihastrie de la Peri. In localitatea Peri (din Ucraina de azi), la mica distanta de Sapanta, a existat o veche manastire, ctitorie a dinastiei voevodale a Dragosestilor. Dar inainte de a se intemeia la Peri prima manastire din Maramures, in aceste locuri a luat fiinta inca spre sfarsitul sec 13, o mica sihastrie aflata in grija lui Dragos Voda, care a purtat hramul “Sfantul Arhanghel Mihail”. Dar vremurile tulburi si dusmanii neamului romanesc au distrus Manastirea de la Peri la inceputul sec. 18 si aceasta nu s-a mai construit in acelasi loc ci ea s-a rectitorit in Sapanta, reinnodandu-se astfel firul istoric al acestui tinut.

Si astfel, locul de amplasare a noii manastiri a fost ales in Parcul Dendrologic “Livada”, care a fost numit asa inca din vechime, Livada bisericii Parohiale din Sapanta.

Autocarul ne-a dus pe un taram de basm. De pe soseaua principala am patruns pe un drum ingust de tara, printr-o padure deasa, intr-un peisaj mai mult decat superb. Si vremea de afara a tinut cu noi si am avut o zi senina si calduroasa de-a dreptul incantatoare. Dupa ce s-au terminat si casele, marturie ca in acele locuri pierdute de nebunia lumii moderne, acolo exista localnici, am ocolit padurea si am ajuns pe un teren drept, deschis, imprejmuit de multa vegetatie, ca intr-o poienita.

Cand m-am dat jos din autocar am avut impresia ca pasesc undeva, intr-un loc izolat de restul lumii, ca intr-o cetate naturala, dar in aer liber. Ah! Doamne! Si ce aer curat mi-au adulmecat narile. Din instinct, am tras puternic aer in piept…pregatindu-ma sa infrunt necunoscutul. Intr-o secunda am dat roata intregului tinut si ochii mi s-au oprit apoi pe acea biserica de lemn autentica maramureseana, o adevarata capodopera arhitecturala.

Biserica este pe atat de simpla luata in ansamblul ei, pe atat de complexa in detalii. In primul rand, iese clar in evidenta turla cea alungita, intreg ansamblu avand o inaltime de 78 m. Iar turnul numai el singur are 54 m. Este cea mai inalta biserica de lemn din Europa si maramuresenii nu degeaba sunt atat de mandrii de ea. Si eu afland acest lucru, iar am simtit o mare admiratie si chiar mandrie patriotica, prin faptul ca apartin si eu acestei tari, bogata in asemenea bijuterii rare, chiar daca ele se afla la multi km de Bucurestiul meu natal…

Am observat imediat ca aceasta biserica este nou construita, pe locul celei vechi, faurite de mesterul Ion Macarie dupa mijlocul sec. 18. Ghidul ne-a zis ca a fost cladita spre sfarsitul sec. 20, mai precis piatra de temelie a fost pusa in vara anului 1997, dupa lungi discutii si tergiversari. Constructia s-a desfasurat pana la inceputul sec 21 si este o manastire de calugarite. Cu toate ca este realizata in timpurile noastre moderne, manastirea poarta si mentine amprenta locurilor si timpurilor stravechi. Am observat ca este din lemn de stejar atat de frumos mestesugita si cu atatea detalii sculpturale de mare arta. Ma gandesc ca in final, Istoria “face dreptate” si in timp isi pune amprenta cea adevarata pe toate si astfel aceasta manastire ce-si oglindeste astazi chipul cel inalt si drept in apele Tisei ramane prima ctitorie a neamului romanesc al Dragosestilor…

Biserica are o baza suficient de mare din piatra, ce-i confera rezistenta pe pamant, pe care se sprijina cu toata forta ei inaltatoare.

De aici, de o parte si de alta a intrarii propriu-zise in biserica, sunt niste trepte din lemn, pe care am urcat spre primul nivel, care gazduieste o terasa si un culoar ingust ce inconjoara intreaga biserica. Tot aici sunt si banci, normal, tot din lemn unde te poti odihni sau chiar reculege in liniste si tacere, afara, la aerul puternic ozonat. De fapt tot locul “urla” a o tacere imensa si doar ea, biserica impreuna cu turla ei preainalta, parca ar sopti usor, la fiecare frematare lina de vant cald de vara, rugi spre Divinitate…

Primul acoperis din sindrila de lemn se aseaza frumos peste primul nivel si se sprijina pe stalpi tot din lemn sculptat, cu arcade daltuite in lemn “brodat” in modele simple dar atat de frumoase. Apoi vine urmatorul nivel, ceva mai ingust, cu arcade in acelasi stil ca cel de mai jos si dupa toate acestea se ridica semeata spre cer turla cea lunga ce se subtiaza treptat spre varf, unde domneste triumfatoare o minunata cruce din aur. Am inteles ca ar avea vreo 4 kg. si masoara vreo 7 m. Am aflat un lucru foarte interesant si anume ca se da o adevarata lupta privind inaltimea turlelor acestor biserici din lemn. O veche credinta spune ca rugaciunile ajung mai repede la Dumnezeu cu cat o biserica este mai inalta. Si imi dau seama cum mentalitatea spiritual-populara se imbina atat de bine si de armonios cu ambitiile pamantesti umane si ne duc astfel la asemenea realizari ce ne reprezinta in lume.

Intrarea in biserica se face de undeva, de la baza sa, se coboara cateva trepte si se intra practic intr-un sanctuar. M-am cutremurat cand am pasit in interior, nu stiu de ce, dar am avut senzatia ca intru intr-un loc numai al meu, in interiorul Eu-ului meu pamantesc in contact cu Dumnezeul meu ceresc…Nu stiu daca ma fac inteleasa…Dar am ramas la inceput nemiscata, simtind doar racoarea binecuvantata ce m-a intampinat. Apoi m-am dezmeticit si am privit: o sala mare, frumoasa, cu marmura alba pe jos, amestecata cu linii sub forma de chenare rombice tot din marmura dar de culoare rosie, ce contrastau superb cu fondul deschis. Peretii si cupola arcuita sunt din caramida si mi-a placut foarte mult asta, pt. ca, dupa parerea mea, ii da un aer mult mai autentic, mai natural, mai primitor. Pe pereti am vazut atarnand diverse icoane. De jur imprejurul peretilor sunt banci imbracate in cergi de lana, o frumusete de modele iar in doua colturi exista ca un fel de semineu cu postament de marmura alba pe care se sprijina niste icoane mari, ale Arhanghelului Mihail si cealalta a Arhanghelului Gavril. Tot acolo erau si aranjamente florale, o minunatie, care insufleteau pur si simplu acel loc sfant si atat de special. Altarul are chiar forma unei intrari in biserica, avand arcada principala de unde iese sau intra preotul si alte doua arcade mai mici. De o parte si de alta a acestei constructii tot din caramida rosie cu ornamente albe din loc in loc sunt doua icoane; una a Fecioarei Maria cu Iisus si in dreapta altarului se afla icoana Sf. Arhanghel Mihail.

Mi-a placut enorm interiorul acestei biserici din lemn. M-am asezat pt. cateva momente sa ma reculeg, sa ma rog si sa-I multumesc Celui De Sus, ca am reusit sa fiu si eu acolo, pret de cateva clipe din viata mea…Dar ce clipe…

Apoi am iesit si am ocolit biserica si am vazut ca se mai poate urca la primul nivel pe o scara in forma de spirala, ea insasi alt model de arta in lemn. Am facut si o poza acolo.

Ansamblul de la biserica de lemn din Sapanta Peri mai cuprinde o alta constructie tot din lemn, care constituie altarul de vara al manastirii, ce seamana cu o biserica in miniatura, formata dintr-o mica baza tot din piatra, si apoi cu turla formata din trei acoperisuri ca niste palarioare din lemn. In apropiere, era o alta cladire mai ampla, dar acolo era santier si am aflat ca se tot faceau si refaceau chiliile maicutelor.

Intr-un final a trebuit sa parasim acest colt tihnit si magic de viata monahala maramureseana, dar nu inainte de a mai privi inca o data acest unic loc ce mi-a lasat in suflet un sentiment de fericire si implinire, de pace si liniste interioara si in gand multa intelegere, cunoastere si intelepciune.

Dragii mei, va recomand cu toata caldura o vizita aici, pentru a va bucura si voi atat de frumusetea locurilor maramuresene, de minunatiile ce le intalniti aici la tot pasul si nu in ultimul rand, pt. a va regasi macar o infima particica din linistea sufleteasca de care avem atata nevoie intr-o lume atat de obositoare si de nebuna. Stiti ce bine fac toate aceste locuri? !...

Si v-am povestit cate ceva despre biserica de lemn din Sapanta-Peri, doar pentru ca, precum multi, multi altii, si eu AmFostAcolo! Va multumesc ca m-ati citit!

Cu drag pentru voi, in speranta ca v-am fost de folos,

Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 3155 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI