Mănăstirea Pasărea, vatră de pietate a ortodoxismului

TIPĂREȘTE

Mănăstirea Pasărea (click aici) se află în apropierea Bucureştiului, la est, dincolo de oraşul Pantelimon.

Se ajunge foarte uşor, de exemplu, de la Piaţa Universităţii, pe Calea Moşilor, apoi pe Bd. Pache Protopopescu, Şoseaua Iancului, Şoseaua Pantelimon, cu ieşire pe DN3, spre Fundulea. După intersecţia cu şoseaua de centură, se mai merge vreo 2 km şi se face un drum la stânga (este indicator), spre Cozieni. După încă vreo 2 km se ajunge la mănăstire, trecând printr-o pădure, peste un lac (proprietate privată!) şi prin sat. Când am fost eu, drumul era în stare bună (aproape) peste tot.

Pasărea, numită astfel de la pârâul ce curge în apropiere, este o mănăstire de maici, înfiinţată în 1813. Câţiva ani mai târziu, stareţul mănăstirii Cernica (click aici) a construit aici o biserică din zid, în locul celei din lemn, precum şi paraclisul din cimitir. Din păcate, biserica mare s-a dărâmat la cutremurul din 1838, dar în locul ei a fost ridicată, tot prin efortul stareţului Calinic al mănăstirii Cernica o altă biserică, cea care dăinuie şi acum. Foarte frumoase sunt picturile din interior, care au fost executate în stil neobizantin probabil de călugării de la şcoala de pictură a mănăstirii Cernica.

Ca şi mănăstirea Cernica, mănăstirea Pasărea a fost renovată în anii '60 prin grija patriarhului Iustinian, lucru deosebit, având în vedere că acest lucru se întâmpla în plină perioadă comunistă. Mărturie acestui fapt stă placa de marmură de la intrare, pe care este inscripţionată "povestea" renovării mănăstirii.

Aici turnul-clopotniţă domină prin înălţima sa (25 m) întreaga zonă. În turn se află trei clopote, din care două, turnate în 1919, le-au înlocuit pe cele luate de nemţi, în timpul ocupaţiei.

Odată intrat în incinta mănăstirii, te surprinde aspectul chiliilor, care nu arată nicidecum ca cele de pe la alte mănăstiri ci au aspectul unor case obişnuite, de la ţară. Sunt 67 astfel de case, unele jucând rolul de chilii, altele adăpostind atelierele de croitorie, de pictură, de cizelură, căminul de bătrâni, dar toate frumos îngrijite, cu flori la ferestre şi în grădiniţa din faţă, astfel că dacă nu ai şti unde te afli, te-ai putea crede pe uliţa unui sat de câmpie.

În vechea clădire a trapezei, în două săli, a fost organizat muzeul mănăstirii, care adăposteşte icoane, cărţi vechi, veşminte, diferite obiecte de cult de valoare artistică deosebită.

În prima sală se găsesc icoane pictate pe lemn, pânză, sau sticlă, icoane ferecate în argint, obiecte liturgice, cărţi de cult, manuscrise de cântări bisericeşti, tablouri istorice, ceramică, obiecte de artă şi mulaje de gips ale sculptorului Gheorghe Anghel (click aici), care a locuit aici în ultima parte a vieţii sale.

Sculptorul este înmormântat în cimitirul mănăstirii alături de alte "nume" mai mult sau mai puţin cunoscute. Unele monumente funerare sunt creaţia sa, iar altele a lui Carol Storck (click aici).

La exterior, biserica nu te impresionează decât prin înălţime (aproape 40 m), având doar puţine decoraţiuni. În schimb în interior, pictura, refăcută nu de mult timp, prin anii '80 pare-mi-se, te lasă fără cuvinte, iar iconostasul este unul deosebit: sobru, dar în acelaşi timp foarte migălos lucrat.

Arhitectura mi s-a părut destul de asemănătoare cu cea a bisericii mănăstirii Cernica, ceea ce nu e deloc de mirare, având în vedere că ele sunt construite prin grija aceluiaşi Sfânt Ierarh Calinic de la Cernica.

Eu am ajuns la mănăstirea Pasărea după ce, cu câteva zile înainte, vizitasem mănăstirea Cernica şi la întoarcere am văzut indicatorul spre mănăstirea Pasărea. Am reţinut şi la scurt timp, revenit în Capitală cu treburi, mi-am făcut timp să vizitez şi această frumoasă mănăstire. Dar pentru cine doreşte, recomandarea mea este să le viziteze pe amândouă în aceeaşi zi, este un program numai bun pentru un sfârşit de săptămână. Deci, călătorie plăcută şi vreme frumoasă!

---

VIZUALIZĂRI: 3494 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI