Lacul Sfanta Ana, un loc linistitor

Penultima dată când am ajuns la Lacul Sfânta Ana era acum vreo 13 ani. Dar fără mașină, am făcut traseul de munte din Tușnad până la Sf Ana. Un traseu foarte frumos, cred că durează în jur de 3-4 ore, nu mai știu exact. Nici nu l-am făcut în mare grabă, eram și cu fetița mea care atunci avea 5 ani. Ne mai opream, culegeam zmeură. Eram sigur că vom găsi ceva de mâncare la lac sau la cabană. Din nefericire așteptările ne-au fost înșelate. Erau câteva terase la care puteai să bei câte ceva. De abia am găsit doi crenvurști pentru cea mică. Erau ultimii disponibili.

La întoarcere a fost mult mai greu, fetița era deja obosită și e o porțiune cu o pantă destul de abruptă. Cum oi fi dus-o eu în cârcă pe panta aia nici nu mai știu .

Am mai vizitat lacul 3 ani mai târziu, am fost însă cu mașina căci mai eram cu o pereche care nu avea chef de mers pe munte. Nici atunci nu prea era de mâncare, dar deja știam asta.

Din ce înțeleg de la tine zona nu s-a dezvoltat mai mult din punct de vedere turistic.

Sigur, s-ar putea spune că așa rămâne mai sălbatică. Din păcate nici asta nu e foarte adevărat...

Dar așa cum conchizi și tu, zona este foarte frumoasă și trebuie vizitată.

@dorobantu - Am fost in urma cu cativa ani la Sf. Ana si am amintiri placute legate de peisaj, mai putin placute de drum. In drum spre Lacu Rosu, am iesit din traseu pentru a vizita singurul lac vulcanic din tara si nu ne-a parut rau. Chiar daca drumul pana acolo era mai mult stricat, decat bun, frumusetea lacului si a imprejurimilor, ne-a facut sa uitam de calitatea drumului. Imi aduc aminte ca in apropierea lacului era o capela, unde prin grilajul de fier, care acoperea usa, care era deschisa, se aruncau acatiste si bacnote. Va dati seama ca banii erau bine infasurati in jurul unei pietre, ca sa nu poata fi luati de cei care ar fi avut nevoie, chiar daca era casa lui Dumnezeu. O legenda locala spune ca cei care ajung prima data la lac e bine sa-si puna o dorinta si sa se spele cu apa din lac. Sa stiti ca si in a doua zi de Paste, cand am fost noi, multi turisti se spalau pe fata cu apa din lac.

Pentru cei doritori de peisaje salbatice in zona Covasnei, de la lacul Sf. Ana se poate ajunge la Tg. Secuiesc, iar de acolo la Covasna, iar in continuare, pe valea Zabalei. se poate ajunge la Brasov, sau peste munte, la Siriu, Buzau. Locuri frumoase sunt din belsug in tara. Doar sa ne facem timp sa le vedem.

Pana atunci numai bine si calatorii placute!

Apreciez ideea dv. de a ne prezenta impresii recente despre această frumoasă zonă turistică. Frunoase sunt și cele câteva fotografii. Felicitări.

Eu sunt un admirator al acestei zone unde în ultimii 30-40 de ani am fost de cîteva ori. Astfel pot arăta evoluția zonei, de la o perioadă la alta, care are forma unei sinusoide, de la normal, după aceea în jos spre dezamăgitor, apoi printr-un miracol, aproximativ în anul 1992 a avut perioada de măreție, pentru ca în ultimii 3-4 ani, din nou să decadă.

Prima dată am ajuns la Lacul Sfânta Ana treversând muntele, cu plecare din Tușnad. Drumul a durat cca. o oră și jumătate. Copilul nostru avea atunci cca. 5 ani și la întoarcere, la fel ca și @ Dabator, l-am adus pe umeri. Cine nu a fost prevăzător, în vârf plătea cu un leu paharul cu apă. Lacul arăta bine atunci. Cu un an-doi înainte dce 1989 am fost din nou (cu mașina prin Bixad) și a fost trist. Lacul nu mai avea stălucirea de altă dată, era o baltă pe care pluteau oameni pe saltele pneumatice, pe ici, pe colo, câte un grătar dar numai cu slănină fiind criză de alimente, se găseau doar ghiare de pasăre ori „petreuși” (știți voi la ce mă refer).

A urmat saltul, de la agonie la extaz. Aproximariv în anul 1992, am găsit acolo, raiul de pământ. Biletul de intrare cu mașina (nu mai aproape de 100 m. de lac) costa cca. 3o lei, indiferent cîte persoane erau în mașină. De fapt, nu era un bilet, era o iulstrată cu Lacul Sfânta Ana. Ce am găsit acolo, m-a uimit. Era adevărată disciplină germană, desigur impusă. Era tablă de avertizare prin care scria că nu era pemis să ți deschis aparatul de radio, să faci baie în lac, să arunci pe jos resturi de țigară și altele, să faci focul pt. grătare și alte interdicții. Oglinda lacului era curată, malul lacului la fel, nu miros de mititei, nu manele. Era un colț de rai și nici acum nu pot uita. Dar ce este frumos, ține puțin.

Ultima dată am fost pe 19 aug. 2012 și am regretat văzînd cum era acolo. Am găsit așa cum foarte bine a descris într-un review @ Vega 06 cât și dv. acum.

Doamne, unde o mai fi administratorul de atunci, să revină și să facă ordine. De ce oare cînd la noi ceva merge bine, se găsesc alții care strică. Oameni buni, mergeți în insula Margareta de pe Dunăre, din Budapesta să vedeți că ungurii sunt oameni gospodari și disciplinați, ei respectă mediul și natura (posibil peste 8 zile să fiu din nou acolo).

Cu toate aceste neajunsuri, zona este frumoasă. Ajunși acolo, încercați să desprindeți binele din rău si frumoasul din urât. (ideea apaține Krisstinei, întâlnită de mine într-un recent ecou al său).

Cu bine.

@dorobantu - are dreptate @dabator cand adauga si completeaza variantele de drum pana la Sfanta Ana, caci sunt mai multe optiuni, fie pe jos din Tusnad, fie cu masina pana la vechea bariera de pe drumul spre lac, fie cu masina pana in parcarea de jos de langa lac. Noi le/am incercat doar pe ultimele doua si am constatat ca merita parcurs pe jos fie si macar traseul de la intrarea in padure pana la lac. Alegerea apartine fiecaruia.