În mijlocul naturii – zona Lepșa

TIPĂREȘTE

Am planificat la sfârșitul lui august o mică ieșire cu cortul; doream o zonă plină de vegetație, oarecum montană, în care să nu fi fost încă. Am studiat Internetul în căutarea unor astfel de locuri și până la urmă am găsit ceva relativ aproape de București, adică localitatea vrânceană Lepșa.

Aproximativ 250 de km despart capitala țării de Lepșa, traseu parcurs ușor pe E85 până la Focșani, apoi pe drumul național 2D, prin Vidra și Tulnici. Mergând spre munte de la Focșani peisajul se schimbă încet și sigur. După ce treci de o serie de podgorii încep dealurile împădurite și simți aerul din ce în ce mai curat. Pădurea de pini din zona taberei Gălăciuc, cu tulpini înalte de culoare roșiatică, te însoțește o perioadă de-a lungul drumului.

După instalare am început să vizităm locurile. Unul din cele mai accesibile obiective este Cascada Putnei. Arie protejată de interes național, această cascadă este situată înainte de intrarea în Lepșa. Un indicator cam ruginit te îndrumă la un moment dat să cobori cu autoturismul o pantă ușoară pe partea stângă a drumului mergând spre Lepșa. După circa 100 m trebuie să găsești un loc pe marginea drumului unde să lași mașina. Un panou mare cu date despre cascadă este situat în capul scărilor ce coboară spre râu. Un angajat al Parcului Natural Putna-Vrancea, din care face parte și Rezervația Cascada Putnei, te taxează cu o sumă de 2 lei. Traseul de vizitare este amenajat cu scări și balustrade; sunt cel puțin 50 de trepte de coborât/urcat. Am avut ”norocul” să vedem o cascadă spectaculoasă, debitul apei fiind foarte mare deoarece plouase în zilele anterioare (și încă era noros afară). Cei aprox. 80 m lungime ai căderii de apă impresionează privitorul. Apa spumega între pietrele imense, zgomotul era asurzitor. Peisajul și apa învolburată te îndeamnă să petreci 30 minute pe malul înalt, protejat de umbra copacilor.

Alt obiectiv al zonei este Păstrăvăria Lepșa. Înființată în anul 1955, păstrăvăria are în funcțiune 20 de bazine. Producția anuală se situează între 8 și 10 tone. Datorită barajului de la Greșu se pare că au probleme cu alimentarea cu apă a bazinelor. Se poate vizita; plimbarea se face pe malul primelor 5-6 bazine de unde putem urmări mișcările vioaie ale păstrăvilor. Noi le-am văzut mai puțin apa fiind extrem de tulbure în urma ploilor. Un minus ar fi că nu există un restaurant unde să poți mânca o porție de pește proaspăt. În schimb puteți cumpăra pentru acasă ori gătit la grătar la prețul de 21 ron/kg. În fiecare zi de luni păstrăvăria este închisă.

Următorul obiectiv pe listă a fost Mănăstirea Lepșa. Ansamblul mănăstiresc a fost ridicat în secolul XVIII, la 1774, de un călugăr rus, locul fiind ales datorită izolării sale (azi nu mai e cazul). Sătenii din zonă au contribuit la rândul lor la ridicarea și dezvoltarea așezământului. Accesul este ușor, se poate merge cu autoturismul până la poarta mănăstirii. După ce se treceți de păstrăvărie, traversați la un moment dat un pod și după pod se deschide imediat un drum la dreapta, spre Soveja. La circa 1-2 km, pe un asfalt găurit, după ce treceți de un loc de campare destul de neîngrijit și murdar, pe tăpșanul din dreapta șoselei observăm mănăstirea. Se poate intra atât pe poarta de jos, unde urcăm pe o alee betonată și intrăm în curte pe sub o clopotniță frumoasă (face parte din ansamblul original), ori prin poarta de sus, pe lângă biserica nouă, construită în ultimii ani, fără a mai urca vreo pantă. Totuși, aleea ce urcă e mai drăguță fiind străjuită de conifere înalte și cu deschideri largi către pădure și imaș.

Chiliile din ansamblul mănăstiresc mai păstrează o arhitectură tradițională; unele corpuri de chilii sunt îmbunătățite ori refăcute. Măicuțele îngrijesc cu dragoste lăcașul de cult și florile multicolore ce te înconjoară peste tot. Biserica de lemn, construită între 1930-1936 (cea inițială a ars într-un incendiu din 1929), și-a serbat hramul zilele trecute, de Nașterea Maicii Domnului. Catapeteasma albastră și icoana Maicii Domnului sunt deosebite. Se pare că pe aici a trecut chiar Regele Carol II în anii 30. Un aghiazmatar mare de lemn și un paraclis întregesc așezarea monahală. În partea de sus a mănăstirii s-a ridicat începând cu anul 2008 o biserică nouă, de zid, sfințită în 2012. La mănăstire predomină liniștea, verdele vegetației și culorile florilor. Aici poți avea parte de clipe de reculegere și contemplare.

La întoarcere de la mănăstire ne-am oprit aproape de pod și am cumpărat o bucată de cașcavea afumată foarte gustoasă. De altfel, în satele din zonă plutea în aer un miros de cașcavea afumată... hi, hi, hi.

Nu ratați nici rezervația Cheile Tișiței, despre care s-a tot vorbit la rubrica aceasta. Accesul e destul de ușor, însă nu neglijați echipamentul adecvat. Angajatul care încasează taxa de vizitare te avertizează de prezența animalelor sălbatice. Încercați să mergeți măcar 2 km pe malul apei.

Vă invit la drum...

---

VIZUALIZĂRI: 2387 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI