Roman

TIPĂREȘTE

Roman e un oraș micuț, cu o stradă principală, un parc cu coloana infinitului și masa tăcerii (în copie) și cu multe talente, marea majoritate nedescoperite.

Am trecut de multe ori, în tranzit, și mereu îmi atrăgea atenția parcul foarte îngrijit, frumos. Până într-o zi când am avut destinație principală Roman că am vrut să văd cum e. Primul lucru, când am ajuns, am intrat direct în parc pentru o plimbare. Era iarna și înghețat pe jos dar nu prea era zăpadă. Fiind dimineață devreme, era încă întuneric și tot parcul părea feeric, sub lumina felinarelor. În parc e un mic lac cu insulă pe care este montat un ansamblu arhitectural cu coloana infinitului și masa tăcerii, frumos luminate. Parcul nu este prea mare astfel că am terminat repede vizita. Am ieșit într-o intersecție prin altă poartă decât intrasem în parc. Din toate străzile, am ales una ce părea mai urbană. După ceva zonă de locuințe am ajuns la o biserică cu icoane luminate în ferestre, un fel de vitralii. Arăta într-un fel, nu mai văzusem. Este Biserica Albă din Roman, este ortodoxă și are hramul Sfinții Voievozi. Biserica este cu adevărat albă și nu are curte, e aproape de trafic cu zidurile. Ca și arhitectură este masivă, dispusă pe adâncime astfel că spre bulevard apare doar latura îngustă, rotunjită, din zid finisat și zugrăvit alb, arată ca un castelaș și chiar spre stradă are fereastra asta luminată, cu icoană. Alături, pe trotuar, e o cruce înaltă – vreo 2 metri – metalică, tot luminată. Seamănă cu crucea de pe Caraiman.

Mai în față este Casa de Cultură, tot pe partea cu biserica și apoi biblioteca municipală George Radu Melidon care funcționează în Casa Ioachim, o capodoperă arhitecturală, construită de către o echipă adusă special din Franța. Biblioteca, cu peste 160.000 de volume, este amenajată în această clădire de patrimoniu cultural, cu parter și un turn cochet mai în spate, de inspirație florentină, unicat în Moldova. Biblioteca are un sistem de iluminare nocturnă inspirat proiectat și realizat astfel, clădirea apare fascinantă pe întuneric.

E unu' din dinastia Mușatinilor care-și zice Roman Mușat ce-a domnit în Moldova înainte de 1400 și toate cele povestite mai sus stau pe bulevardul care așa se numește.

După bibliotecă sunt tot felul de străduțe ce coboară în pantă lină către lunca Moldovei ce face buclă în sudul orașului și prinde în interior ștrandul cu bazinele care vara sunt foarte apreciate. Municipiul Roman stă pe lângă confluența râurilor Moldova și Siret, în luncă (deși pare pe lună), în centrul podișului Moldovei.

Pe lângă ștrand, la nord, Arhiepiscopia Romanului și Bacăului ocupă un spațiu amplu, cu o curte în formă de lacrimă și tot felul de instituții religioase și-au găsit sălaș pe aici spre exemplu Fundația Episcop Melchisedec despre care n-aș fi crezut că are un loc al lui în România sau Congregația Sfântul Iosif – Iosefinii lui Murialdo (cine naiba o fi Murialdo) care nici asta nu este prea departe. N-am știut niciodată ce învârt instituțiile astea religioase că sunt destul de ermetice deși par transparente. Nu sunt.

În fine, Leonard Murialdo spunea, la 17 ani: „Ia lecții de la trecut dar trăiește în timpul tău, ascultă și înțelege vocile universului, pământului tău, oamenilor tăi, orașului tău, patriei tale, vocile celor suferinzi, a săracilor, a celor oprimați! Pătrunde-te de tot ce este bun, frumos, adevărat și sfânt! Nu se pierde nimic trăind cu generozitate, cu noblețe, amabil, hrănind în inimă sinceritatea, dreptatea, bunul sens și bunăvoința. Doar așa vei învăța să citești în semnele timpului și ale lui Dumnezeu și vei auzi rechemarea sufletelor. "

Pentru mine toată povestea a fost stranie, presărată de sincronicități și cu o grămadă de picanterii care nu-s de povestit. Locul e ușor (ușurel) urban - m-a nebunit de cap traficul în miezul zilei dar la răsărit, totul se vede altfel și, de-asemenea, și la miezul nopții.

Puține locuri au distracție ca la Roman. Pe descoperite ????...

---

VIZUALIZĂRI: 274 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI