Una caldă, alta rece!

TIPĂREȘTE

Poate titlul reviewului pare ciudat, dar aşa am petrecut două zile la sfârşitul lunii octombrie 2018 în oraşul Koln (Cologne în engleză). Dacă în prima zi a fost atât de cald, încât turiştii făceau plajă pe malul Rinului, în cea de a doua am avut parte de o zi rece cu ploaie măruntă de toamnă. Dar şi aşa am vizitat multe obiective turistice din zona centrală a oraşului.

Când aud de oraşul Koln, majoritatea turiştilor se gândesc la Domul din Koln (Catedrala Sf. Petru), principalul obiectiv turistic al oraşului, cea mai mare catedrală în stil gotic din lume. Şi pentru noi ţinta principală a vizitei în Koln a fost această clădire impresionantă construită în urmă cu aproape 800 de ani. A fost primul obiectiv turistic vizitat, favorizaţi şi de faptul că am avut cazare vis a vis de Gara din Koln.

Despre catedrală s-au scris multe articole pe acest site şi nu are rost să mai fac şi eu o descriere amănunţită. Aş vrea să adaug un amănunt mai puţin cunoscut legat de negricioasa capodoperă arhitecturală a oraşului Koln. Odată cu apariţia aparatelor foto cu zoom-uri puternice s-a observat pe faţada mult vizitatei catedrale unele detalii obscene. Odată descoperite, imaginile au invadat internetul şi aşa s-a aflat că, deşi vizitată de milioane de turişti, timp de 764 de ani nimeni nu a observat aceste detalii.

Pentru că am ajuns după orele amiezii în oraşul Koln, în prima ne-am mulţumit să vizităm catedrala şi împrejurimile. Intrarea este gratuită, se plătesc trei euro pentru urcarea în turn. Pe esplanada din faţa intrării mi-a atras atenţia o mulţime de oameni adunaţi în cerc. În mijloc erau desenate direct pe asfalt stemele ţărilor de unde proveneau turiştii. Zeci de steme din Europa (printre ele şi a României), dar şi din ţări mai îndepărtate ca Vietnam sau Coreea de Sud.

Din patriotism :) am aruncat şi eu ceva mărunţiş pe stema ţării noastre, moment în care am auzit un mulţumesc rostit într-un mod aparte, neaoş românesc. Mi-am dat seama că autorul ingeniosului mod de a face bani e român şi nu m-am înşelat. Am făcut cunoştinţă, am aflat că este din Balş, Olt şi afacerea îi mergea foarte bine, chiar şi la sfârşitul lunii octombrie.

A doua zi am început vizita în oraş cu Podul Hohenzollern (Hohenzollernbrücke) - podul ce traversează Rinul în apropierea gării din Koln şi a Domului. O construcţie în arcade de fier cu o vechime de peste 100 de ani. A fost bombardat de nazişti în Cel de al Doilea Război Mondial pentru a împiedica trupele aliate să treacă Rinul. Dacă la început podul deservea transportul feroviar și rutier, după restaurare a devenit accesibil doar trenurilor, bicicliștilor și pietonilor. M-a impresionat “roiul”de lacăte agăţate de balustrada trecerii pietonale a podului. Este cel mai “bogat” pod cu lacăte, pe care l-am întâlnit în peregrinările prin Europa.

Prin partea stângă a catedralei am coborât pe malul Rinului, lângă unul din picioarele podului, am admirat vasele care circulau pe râu, apoi, urmând o alee paralelă cu râul, am intrat în Rheingarten (Grădina Rinului). Un loc foarte frumos cu multe alei, mult spaţiu verde, clădiri medievale, terase şi restaurante.

Din dreapta grădinii intrăm în Altstadt (Oraşul Vechi), un loc cu multe clădiri medievale impozante, o reţea de străzi si alei pietonale, restaurante şi magazine, paradisul amatorilor de cumpărături, de toate felurile. Hohe Strasse, Breite Strasse, Opernpassage, Schildergasse şi altele formează zona comercială cea mai importantă a Kölnului.

Prima clădire impozantă, care ne-a atras atenţia în timp ce urcam dealul spre Altstadt, a fost Marea Biserica Sfantul Martin , una din cele 12 biserici romano-catolice din Koln restaurate după ce au fost distruse în timpul ultimei conflagraţii mondiale. Datorită turnului înalt biserica este una impozantă şi până la finalizarea catedralei, era unul din cele mai importante simboluri ale oraşului. Are o vechime de peste 800 de ani şi impresionează prin zidurile groase şi turnul masiv cu patru turnuleţe în fiecare colţ.

Foarte aproape de această biserică se află Primăria (Rathaus) din Alter Markt (Piața Veche). Datând din 1330, este cea mai veche primărie din Germania. Distrusă în timpul războiului, cea mai mare parte a clădirii a fost reconstruită. Autorităţile s-au concentrat în special pe restaurarea turnului, a cărui clopotniţă îşi răsună clopotele la anumite ore din zi.

Pe faţada Primăriei sunt numeroase statui, printre care se numără cele ale regelui Arthur și Carol cel Mare sau cea a italianului Johann Maria Farina, care a trăit în Koln, a inventat apa de colonie (Eau de Cologne în franceză) şi a construit aici prima fabrică de parfum din lume. Lângă Primărie se află Muzeul Parfumului, dar din păcate nu l-am nimerit.

Urmând un scurt traseu pe lângă Primărie am ajuns pe Schildergasse , cea mai populară stradă comercială din Köln şi una din cele mai aglomerate din Europa. De-a lungul străzii sunt numeroase magazine mari, cu vitrine haioase, care oferă numeroase oportunităţi de cumpărături. Un magazin de haine foarte cunoscut este Weltstadthaus, care seamană cu o balenă imensă de sticlă.

Plimbarea pe această stradă nu o s-o uită niciodată, pentru că aici s-a ivit o situaţie neprevăzută; păcălit de faptul că în urmă cu o zi turiştii făceau plajă pa malul Rinului, am plecat de la locul de cazare într-un tricou de vară. Nici nu am intrat bine pe strada comercială şi s-a pornit din senin o ploaie rece de toamnă. În nici cinci minute de mers pe jos deja arătam ca o curcă plouată şi simţeam că-mi intră frigul prin oase. Norocul meu a fost că am ajuns la magazinul de haine Zara şi cu 78 de euro mi-am tras o geacă giugiuc.

Aşa am putut să-mi continui plimbarea pe Schildergasse şi să întâlnesc vechea flaşnetă mânuită de un pitic între două vârste, care mi-a amintit de Bucureştiul anilor ‘60. După o raită prin Neumarkt, o piaţă unde se ţin cele mai vechi târguri de Crăciun, am ajuns în capătul străzii comerciale.

Aici se află o altă biserică romano-catolică din grupul celor douăsprezece, Sf. Aposteln, veche de aproape 1000 de ani. O biserică cu ziduri groase din piatră şi cu o turlă înaltă. Pe o latură din curtea bisericii se află statuia lui Konrad Adenauer , fost primar al Kolnului şi primul cancelar al RFG-ului după razboi. A fost considerat unul dintre reformatorii Europei, alături de De Gaulle şi Churchill.

Întoarcerea la catedrală am făcut-o pe alte străzi pietonale şi după ce am vizitat a treia biserică din cele douăsprezece, Biserica Minoriţilor , am intrat pe Hohe Strasse , o altă stradă comercială veche şi foarte aglomerată. Este o stradă paralelă cu Rinul şi face legătura dintre catedrală şi Schildergasse. Este cunoscută de pe vremea romanilor şi deţine numeroase magazine, terase, birouri şi diferite buticuri.

În partea dreaptă a gării din Koln se află o altă stradă comercială şi pietonală, Eigestein ce datează din epoca romană, cu multe magazine şi buticuri turceşti deservite de cetăţeni de origine turcă. Probabil că acesta este un cartier locuit de o populaţie majoritară turcă. De altfel, 10% din populaţia oraşului Koln este formată din turci şi kurzi.

La capătul străzii Eigestein se află una din cele patru porţi medievale de intrare în oraş, Eigelsteintorburg , rămasă celebră prin faptul că a fost străbătută de Napoleon şi trupele lui în 1804. La nord de această poartă se află o altă biserică romano-catolică din cele dousprezece, Sf. Agnes . Este o construcţie neogotică de la începutul secolului XX şi este a doua ca mărime după catedrala (domul) din Koln. Acesta a fost ultimul obiectiv turistic vizitat. Oraşul Koln oferă mult mai multe, dar timpul scurt avut la dispoziţie ne-a limitat căutările.

Să auzim numai de bine!

---

VIZUALIZĂRI: 3019 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI