Mănăstirile din jurul Bucureștiului

TIPĂREȘTE

În jurul Bucureștiului, pe o rază mai mică de 50 km, în afară de lacuri, de păduri umbroase și de palate frumoase, există mai multe mănăstiri cu o mare încărcătură istorică și de credință, ctitorite de domnitori, de mari boieri, de călugări evlavioși sau de familii de credincioși. În timp, în special în anotimpul frumos, le-am vizitat pe toate și nu doar o singură dată.

În cele ce urmează, într-o enumerare, aș vrea să fac o foarte scurtă prezentare a fiecăreia. Sunt vreo 12 (9 mănăstiri și 3 schituri). Cum să încep? Ținând cont de vechimea lăcașului? De importanța lui? Să ocolesc Bucureștiul, dincolo de șoseaua de centură, în sensul rotirii acelor de ceasornic sau poate invers? Întrucât nu se poate alcătui un traseu de o zi care să cuprindă vizitarea tuturor acestora, cred că cea mai bună ar fi abordarea alfabetică. Așadar, să începem!

Mănăstirea Căldărușani ctitorită de Matei Basarab în 1637-1638 se află pe o peninsulă a lacului Căldărușani, cu un peisaj de o rară frumusețe.

Mănăstirea Căldărușani rămâne în istorie și prin aceea că în perioada de ucenicie (1854-1855), înainte de a realiza picturile de la Zamfira și de la Agapia, încă foarte tânăr, Nicolae Grigorescu a locuit și a lucrat la Căldărușani alături de unul din dascălii săi, monahul Evghenie Lazar. Preocupat de portret, tânărul pictor l-a cultivat cu rafinament în cele 10 icoane expuse în prezent în muzeul mănăstirii, alături de nenumărate obiecte de patrimoniu: icoane, obiecte de cult, veșminte preoțești, broderii cu aur și argint, fragmente dintr-o veche catapeteasmă, precum și o bogată colecție de manuscrise bisericești și tipărituri religioase. Așezământul de la Căldărușani este căutat de credincioși pentru icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni și pentru sfintele moaște păstrate în biserică (Sf. Dimitrie, Sf. Ștefan, Sf. Pantelimon, Sf. Elefterie, Sf. Haralambie, Sf. Parascheva).

Cum ajungi? Din Șoseaua București - Ploiești urmăm drumul spre dreapta, prin Balotești, Siliștea Snagovului, Gruiu, spre Lipia. Uneori, pentru a evita traversarea capitalei (noi locuind în sud), preferăm ieșirea pe centura Bucureștiului, spre Urziceni. La indicatorul din Lilieci, virăm la stânga și continuăm prin sate și câmpuri până la mănăstire.

Mănăstirea Cernica este ctitorie a vornicului Cernica Izvoranul, zis Știrbei și este atestată documentar în 1608, prin hrisovul domnesc emis de Radu Vodă Șerban. Anul 1781, anul venirii la Mănăstirea Cernica a starețului Gheorghe - ucenic al Sf. Paisie Velicikovski de la Neamț - poate fi socotit ca fiind anul rectitoririi așezământului prin refacerea obștii și prin ridicarea lăcașului din ruină.

"Istoriile Sfintelor Monastiri Cernica și Căldărușani" lucrare scrisă în 1870 de smeritul monah Casian Cernicanul - primul istoriograf al celor două mănăstirii, prezintă - în limbaj specific, bazat pe relatări ale vârstnicilor și pe documente de arhivă - cele mai importante evenimente prin care a trecut lăcașul în vremea starețului Gheorghe considerat al doilea ctitor, apoi în vremea starețului Calinic care a condus obștea timp de 32 de ani.

Biserica principală a Mănăstirii Cernica a fost ridicată în perioada 1831-1842 de starețul Calinic și de arhiereul Ioanichie Stratonichios. Portretele ctitorilor, semnate Sava Henția, se află în pronaos. Tot în biserică se află moaștele Sfântului Ierah Calinic de la Cernica.

În cimitirul mănăstirii își dorm somnul de veci nu doar monahii așezământului, ci și importante personalități culturale și religioase ale țării: mitropolitul Nifon, scriitorul-preot Gala Galaction, pictorul Ion Țuculescu, marele teolog Dumitru Stăniloae, etc…

Cum ajungi? Mănăstirea Cernica este situată la 14 km de București. Din șoseaua de centură, prin est, pe DJ301, se continuă spre pădurea și ostrovul Cernica.

Mănăstirea Chiajna cu o biserică de mari dimensiuni, începută de Alexandru Ipsilanti (1774-1782) și terminată de Nicolae Mavrogheni (1786-1790), a avut un destin aparte. Se spune că acolo nu a fost oficiată nici o slujbă, cu puțin timp înainte de a fi sfințită fiind avariată de invaziile turcești. Din vechiul ansamblu monahal de la Chiajna se mai păstrează numai o parte din biserica mare ale cărei ziduri crăpate încă mai dăinuie sub apăsarea intemperiilor și a trepidațiilor la trecerea fiecărui tren pe șina din apropiere. Lângă ruinele bisericii Mănăstirii Chiajna există astăzi o frumoasă biserică de lemn, în stil maramureșean, cu clopotniță, precum și cu câteva construcții administrative. Noul lăcaș de la Mănăstirea Chiajna cinstește hramurile "Sfântul Cuvios Ioan Iacob Românul" - zis și Hozevitul şi "Sfinţii Martiri Brâncoveni".

Cum ajungi? Ruinele bisericii fostei mănăstiri se află la marginea cartierului Giulești-Sârbi, într-o pustietate, aproape de calea ferată București-Craiova. Din capitală, pe Calea Giulești, mergând mult și cu ocolișuri, se poate ajunge la Cimitirul Giulești-Sârbi, dincolo de care mănăstirea - situată pe o mică înălțime - aproape că se vede. În apropiere de stația de betoane, singura construcție mai răsărită din zonă, din șoseaua asfaltată se desprinde către stânga un drumeag șerpuit, pietruit și nu tocmai bun.

Mănăstirea Comana atestată documentar în 1461, ctitorită de Vlad Țepeș, este - conform unor cercetători - locul în care domnitorul ucis în 1476 de Laiotă Basarab, a fost înmormântat decapitat (conform obiceiului, capul fiind trimis la Poarta Otomană), fără podoabe şi fără o lespede funerară demnă de un voievod. Radu Şerban va zidi pe locul vechii biserici o alta, mult mai mare, înconjurată de ziduri puternice, iar după mai bine de un secol, marele vornic Şerban Cantacuzino va face o amplă restaurare, prilej cu care va zidi în colţul de sud-est Paraclisul Sf. Spiridon şi Eftimie. În anul 1932 s-a amenajat în acest paraclis Mausoleului Eroilor căzuţi în primul război mondial în luptele de pe Neajlov, amenajarea acestuia fiind făcută cu implicarea Reginei Maria şi la indicaţia marelui istoric Nicolae Iorga care vizitase Comana în anul 1919. Mausoleul de la Comana adăposteşte - conform datelor furnizate de Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor - osemintele a 866 de ostaşi români şi străini, identificaţi şi neidentificaţi, depuse în cripta comună şi în firide individuale.

Dacă ajungeți la Mănăstirea Comana, rețineți că dincolo de casa egumenească se află ieşirea la malul bălţii. Delta Neajlovului oferă mirifice peisaje lacustre, liniștitoare.

Cum ajungi? Din București, spre Giurgiu, la intrarea în Adunații Copăceni, virați la stânga spre Grădiștea, apoi continuați pe DJ412A până la Comana.

Mănăstirea Pasărea nu este o ctitorie domnească sau boierească. Ea a fost înființată de călugări evlavioși ajutați de credincioșii din zonă.

Prima biserică de la Mănăstirea Pasărea, din lemn, ctitorită de arhimandritul Timotei de la Cernica în 1813, s-a prăbușit la cutremurul din 1838. În 1846, Sfântul Calinic, pe atunci stareț la Mănăstirea Cernica, va reconstrui biserica mare după ce în 1834 ridicase biserica din cimitir. Ctitorită și rectitorită de monahii de la Cernica, adăpostind și fiind condusă multă vreme de rude ale călugărilor de la Cernica, se poate spune pe drept cuvânt că cele două mănăstiri - Cernica și Pasărea, aflate la mică distanță între ele - sunt sfinte lăcașuri surori.

În cimitirul mănăstirii sunt monumente funerare - opere ale sculptorilor Gheorghe Anghel și Carol Storck, precum şi ale arhitectului Heidewich și morminte ale unor personalități: Nicolae J. Cămărășescu - senator, Petre Macca - ofițer superior, Artur Silvestri - scriitor, Geo Bogza - scriitor, Ion Popescu Pasărea - profesor și compozitor de muzică psaltică, Gheorghe Anghel - sculptor care a trăit și a lucrat o vreme la Mănăstirea Pasărea, etc… Muzeul mănăstirii, amenajat în două săli ale fostei trapeze, adăpostește valoroase colecții de icoane, cruci din aur în filigran şi sidef, evanghelii şi vechi cărți bisericeşti.

Cum ajungi? Din București, pentru a ajunge la Mănăstirea Pasărea, sunt două căi rutiere. Prima este prin Pădurea Pustnicu și satul Cozieni, iar a doua prin Brănești. Această a doua variantă implică fie un ocol mare (prin Găneasa, apoi prin Cozieni), fie abandonarea mașinii și traversarea lacului pe podețul din spatele mănăstirii, după ce ai parcurs câțiva kilometri pietonal.

Mănăstirea Sămurcășești a fost înființată în anul 1808 de vornicul Constantin Sămurcaș care a zidit-o pe moșia sa din satul Ciorogârla cu puțin timp înainte de a muri. Clucerul Alexandru Sămurcaș, nepot de frate și fiu adoptiv al ctitorului, s-a îngrijit ulterior de buna funcționare a așezământului întărindu-i proprietăți și făcându-i reparații.

Biserica având trei altare, un exemplu de arhitectură religioasă din sec. XIX, fiind grav avariată la cutremurul din 1940, a fost demolată și refăcută pe vechile temelii. Arhitectului Ion Cernescu îi datorăm aspectul exterior, o îmbinare deosebită între cărămidă aparentă și piatră.

La Mănăstirea Sămurcășești, lângă biserică se află mormintele ctitorilor și ale membrilor familiilor lor, iar în spatele bisericii cenotaful căpitanului Valter Mărăcineanu căzut la Grivița în timpul războiului de independență, mormântul ziaristului progresist Alexandru Beldiman și mormântul actriței Frosa Sarandy.

Cum ajungi? Din A1, autostrada București - Pitești, părăsim autostrada la indicator și continuăm spre Ciorogârla, pe DJ601, apoi - din sat (există indicator) - continuăm pe DJ602 (spre Dârvari) încă vreo câteva sute de metri până la Mănăstirea Sămurcășești.

Mănăstirea Sitaru (Balamuci) a fost ctitorită în anul 1627 de jupân Papa Greceanu, străbunicul lui Constantin Brâncoveanu (prin fiica sa, Păuna, bunica domnitorului).

Pustiită până în 1915, viața monahală la Mănăstirea Sitaru reînvie abia în 1928 când doi călugări de la Căldărușani - Atanasie și Martirie - se mută la Sitaru. În 1944 sosesc aici 24 de călugări basarabeni care se refugiaseră la Mănăstirea Noul Neamț.

În incintă sunt două biserici - biserica mare închinată Sf. Nicolae, cu două turle și un pridvor pictat în întregime și paraclisul construit după anul 1975, având de o parte și de alta a intrării pe Sfinții Petru și Pavel reprezentați în mozaic, iar deasupra intrării, semicircular, tot în mozaic, scena "Nașterea Maicii Domnului".

Mănăstirea Sitaru, încă un așezământ aflat lângă București, la margine de pădure, ne atrage mai ales în anotimpul frumos, când putem adăuga vizitei și o plimbare în natură.

Cum ajungi? Din București, la Mănăstirea Sitaru - Balamuci, ajungem fie pe șoseaua București - Urziceni, fie pe șoseaua București - Ploiești. Din șoseaua București - Urziceni, în localitatea Movilița, la indicatorul de la intrarea în sat (venind dinspre București), virăm la stânga spre Fierbinți Târg. Până în localitatea Sitaru sunt cam 40 km. Al doilea drum, din șoseaua București - Ploiești, prin Balotești, duce spre Moara Vlăsiei, apoi spre comuna Grădiștea până la Sitaru.

În sat, central, între magazin și monumentul eroilor, o stradă duce spre ieșirea din localitate și spre pădurea lângă care se află mănăstirea. Drumul relativ îngust, de aprox. 3 km, este șerpuit, trece peste un podeț și sfârșește la marginea pădurii, în parcarea din fața porții sfântului lăcaș.

Mănăstirea Snagov situată pe o insulă din partea nordică a lacului Snagov, în apropierea satului Siliștea Snagovului (comuna Gruiu), este probabil una dintre ctitoriile din ultimii ani de domnie ai lui Mircea cel Bătrân, prima atestare documentară fiind din anul 1408. Alți domnitori urmași - Vlad Țepeș, Mircea Ciobanul, Neagoe Basarab - au contribuit ulterior la refacerea ei.

Mănăstirea Snagov nu are zid împrejmuitor, de-a lungul timpului doar lacul care o înconjoară fiindu-i apărător.

Biserica este foarte frumoasă, din cărămidă aparentă, într-o ingenioasă îmbinare. Are patru turle - una pe pronaos, alta pe naos și două, dispuse simetric, pe altar. Doar cea de pe naos este originală, celelalte - deteriorate la cutremurul din 1940 - au fost refăcute. Lăcașul găzduiește cea mai întinsă frescă religioasă existentă într-o biserică românească, precum și - în fața altarului - mormântul lui Vlad Țepeș. Istoricii încă se mai contrazic referitor la locul în care este cu adevărat mormântul lui Vlad Țepeș (Mănăstirea Snagov sau ctitoria sa de la Comana).

Legenda spune că după lupta cu turcii de la Dănești, în 1476, Vlad Țepeș a fost ucis, iar trupul său a fost ascuns de călugării de la mănăstire și înmormântat apoi creștinește, fără mult fast.

La Snagov, în vremea stăreției Sfântului Antim Ivireanul (1694-1705) s-au tipărit mai multe cărți bisericești în română, slavonă, greacă și arabă. Tot aici a fost tipărită prima carte cu litere latinești din Țara Românească - Orânduiala slujbei lui Constantin și Elena.

Cum ajungi? Din DN1 - șoseaua București-Ploiești, după localitatea Ciolpani, se continuă pe DJ101C spre Siliștea Snagovului, apoi pe DJ110H spre Strada Mănăstirea Vlad Ţepeş până la lac. În prezent există o pasarelă pietonală care înlesnește accesul pe insulă, la mănăstire.

Mănăstirea Țigănești situată la jumătatea drumului dintre București și Ploiești, a fost atestată pentru prima oară în sec. XVII. Din prima biserică, de lemn, ctitorită de boierul Matei Țigănescu și de verișoara lui, Paraschiva Căplescu, atestată documentar în 1780, s-a mai păstrat doar icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul.

Primii călugări au fost adusi aici de la Schitul Sfânta Ana din Muntele Athos. Aceștia au fost transferați ulterior la Mănăstirea Căldărușani, iar în locul lor au fost aduse maici. Noua biserică, închinată Adormirii Maicii Domnului, a fost construită din zid, în perioada 1799-1812, de banul Radu Golescu, logofătul Gheorghe Florescu și arhimandritul Dositei.

Turnul clopotniță care adăpostește trei clopote mari și unul mic, este înzestrat cu un ceas adus din Germania în anul 1911. Se spune că mecanismul acestui ceas cântărește aproape o tonă și jumătate.

Mănăstirea Țigănești este renumită pentru atelierele sale în care sunt lucrate veșminte preoțești și broderii liturgice din bumbac și din mătase vegetală cu fir de aur și argint. Tot în atelierele mănăstirii a fost lucrată și broderia pentru Sala Maură a Castelului Peleș - Sinaia.

Cum ajungi? Ieșind din București pe DN1, se continuă pe DJ181 spre Ciolpani și Mănăstirea Țigănești.

***

În afara celor 9 mănăstiri enumerate, în jurul Bucureștiului se mai găsesc trei schituri subordonate Arhiepiscopiei Bucureștiului. Toate sunt foarte noi, cu obști în formare. Trebuie să mărturisesc faptul că eu nu le-am vizitat. Nici nu am de gând să o fac prea curând. Se știe că sunt atrasă în special de așezămintele vechi, cu o istorie îndepărtată, adesea pierdută în negura vremii. Pentru completarea articolului de față, le voi aminti totuși.

Schitul Ganeasa situat pe malul lacului Pasărea, a fost ctitorit în 1995. Biserica în stil brâncovenesc, sfințită în 1999, are hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil și a fost construită pe terenul donat de familia Sorin și Mihaela Marin. Prin mutarea aici a unei monahii de la Mănăstirea Pasărea, sfântul lăcaș a devenit schit în anul 2000.

Schitul Moara Vlăsiei a fost înfiinţat din inţiativa PF Daniel, Patriarhul BOR, în anul 2008, în jurul fostei bisericuţe a satului Vlăsia, sat desfiinţat în anii ’50 ai secolului trecut. Biserica cu hramul Sf. Împăraţi Constantin şi Elena fusese înălţată prin grija stareţului Mănăstirii Căldăruşani, Martinian Stoicescu, în anul 1927, cu sprijinul credincioșilor. Grav afectat de cutremurul din 1977, locaşul a fost reparat de gospodăria de partid pe terenul căreia se afla în acea perioadă.

Schitul aflat în comuna Snagov, în plin câmp, nu are obște. În prezent se fac demersuri pentru recuperarea terenului bisericii, urmând apoi lucrări de restaurare și de zidire a unui corp de chilii.

Schitul Vidra a fost construit şi donat în 2005 Arhiepiscopiei Bucureştilor de Fundația “Tezaurul Sacru al Religiilor” patronată de Marcela Ghiulbenghian. Pe un teren de aprox. 5 ha s-au construit un paraclis cu două hramuri - Sfânta Treime și Sfinții Martiri Brâncoveni, precum şi o clădire pentru chilii şi pentru sediul fundaţiei. De la începutul anului 2008, din dispoziția PF Daniel, Patriarhul BOR, aşezământul donat a devenit metoc al Mănăstirii Radu Vodă din București.

Schitul amplasat între localitățile Vidra și Berceni, pe DJ 401, la 7 km de centura Bucureștiului, este foarte accesibil, de aceea îmi propun să-l vizitez de îndată ce va fi posibil. Și aici obștea este în formare.

Și ca să închei înșiruirea sfintelor lăcașuri mănăstirești aflate în jurul Bucureștiului, trebuie să mai amintesc două: Mănăstirea Pissiota din comuna Poienarii Burchi, ctitorită în 1928-1929 de Nicolae Pissiota şi soţia sa Zoe și Mănăstirea Dridu din comuna cu același nume, ctitorită în 1992 de familia Haraga.

Dar ne îndepărtăm de București, iar articolul se lungește cam mult, așa încât poate ar fi mai bine să mă opresc aici.

---

VIZUALIZĂRI: 33194 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI