De Ziua Armatei la Cercul Militar National

TIPĂREȘTE

Situare

Palatul Cercului Militar National este o cladire de referinta din peisajul bucurestean. Chiar daca nu multa lume a avut ocazia sa il viziteze, mai toata lumea cunoaste aceasta constructie si aspectul ei exterior. Am putea spune si ca este un reper bucurestean, atingerea altor obiective sau adrese din zona se pot face avand ca reper Cercul Militar National.

Daca este sa consideram arterele mai importante la intersectia carora se situeaza Cercul Militar national ar trebui sa numim Calea Victoriei, despre care @michi a prezentat un serial de exceptie incepand cu articolul vezi impresii, si Bulevardul Regina Elisabeta, care coboara catre Parcul Cismigiu, unde v-am invitat recent la o plimbare de vara vezi impresii.

Adresa oficiala este strada Constantin Mille, nr. 1, sector 1, strada paralela cu Bulevardul Regina Elisabeta si care se formeaza din Calea Victoriei. Adresa Cercul Militar National o gasiti cu usurinta pe google maps sau pe waze, care va pot fi calauze bune cum sa ajungeti la acest obiectiv special.

De Ziua Armatei

Astazi cand asez aceste randuri este 25 Octombrie, Ziua Armatei. O potrivire frumoasa pentru postarea acestui articol. Dar nu intamplatoare! In preajma Zilei Armatei se deschid spre vizitare publicului larg portile Palatului Cercului Militar National. Aceasta capodopera arhitectonica nu se gaseste, din pacate, intre obiectivele ce pot fi vizitate zilnic sau nici macar saptamanal. Are un regim aparte, un regim de mine neinteles, dar ca orice regim trebuie respectat, ca asa este in armata. In weekend-ul de dinaintea Zilei Armatei, in acest an, s-au deschis portile acestui palat.

Am aflat prin bunavointa unor amici de aceasta informatie si cum chiar cautam obiective turistice, ce pot fi vizitate gratuit, aceasta optiune s-a potrivit ca manusa pe mana. Am reorganizat programul zilei de duminica pentru a putea vizita cladirea pana la orele 15, ora de inchidere anuntata pentru aceasta zi.

Vizitarea este una ghidata, cu grupul. Accesul se face prin strada Constantin Mille, pe la intrarea cu scari din marmura si usa monumentala din fier forjat, cu decoratiuni aurite si emblema Cercului Militar National.

Aici citim primele informatii:

Constructia Palatului Cercului Militar a fost dirijata de urmatoarea Comisiune Superioara de directie aleasa de Adunarea Generala de la 26 Februarie 1911: G-ral de divizie Botteanu M., G-ral de divizie Zottu Vasile, G-ral de brigada Iannescu G., G-ral de brigada adj. Georgescu G., G-ral de brigada Desliu Ion, Col. Grigorescu Eremia [... ].

Palatul Cercului Militar National este b]monument istoric și de arhitectură, făcând parte din edificiile incluse în patrimoniul cultural naţional şi universal si a fost ridicat din initiativa si contributia financiara a ofiterilor din Garnizoana Bucuresti.

In holul de la intrarea amintita s-a strans un grup numeros de vizitatori, circa 30, care cat au asteptat nerabdatori sosirea ghidului au putut citi in stanga si in dreapta intrarii care au fost conducatorii Cercului Militar National de la Alexandru Zefcari in 1876 si pana astazi sau au putut admira scara impresionanta din marmura ce se desfasura in fata noastra si ornamentatiile ahitecturale dimprejur.

Ghid ne-a fost o doamna, din pacate fara harul de a fi un bun prezentator si care din start ne-a dat de inteles ca vom vizita pe fuga palatul, o introducere cam necuviincioasa cu care si-a facut intrarea. Turul ghidat a fost gratuit si a durat circa 40 - 50 minute.

Inainte sa parcurgem impreuna salile palatului, am sa va prezint un istoric al acestuia.

Istoricul Palatului – sursa: cmn.ro

In anul 1876 s-a infiintat Cercul Militar al ofiterilor din Bucuresti, care la inceput a functionat in mai multe cladiri inchiriate. Aceasta forma de organizare – Cercul Militar - a fost imprumutata din modelul francez care a prins contur in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza.

Generalul Eraclie Arion a avut in anul 1889 ideea de a se construi o cladire monumentala pentru Cercul Militar. Pe acest teren a fiintat candva Manastirea Sarindar. In anul 1897 s-a initiat un proiect de lege prin care urma sa se atribuie gratuit terenul acesta Cercului Militar Bucuresti.

In anul 1898 a avut loc concursul pentru constructia Palatului Cercului Militar, iar in anul 1999 cele 5 proiecte au fost expuse pentru vizionare de către public, în sălile Ateneului Român. In acelasi an, Comisia numita a deliberat şi a stabilit că proiectul cel mai bun aparținea arhitectului Dimitrie Maimarolu (proiectul „lux”).

Arhitectul Dimitrie Maimarolu (1859 - 1926) face parte din generatia care a proiectat palatele bucurestene de la sfarsitul secoului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, cand Bucurestiul era denumit „Micul Paris”. In proiectele sale se intalneste stilul eclectic francez, in care sunt ridicate si Palatul Parlamentului din Dealul Patriarhiei, bisericile Armenească şi Sf. Silvestru. Tot in acest stil sunt ridicate toate palatele bucureştene din acea perioadă: Palatul de Justiţie, Palatul Poştei Centrale, azi Muzeul Naţional de Istorie, Casa de Economii şi Consemnaţiuni, Banca Naţională a României vezi impresii (unde la inceputul anului am avut placerea sa invit uesrii AFA doritori sa il viziteze), Palatul Ministerului Agriculturii, Fundaţia Universitară Carol I, azi Bilblioteca Centrală Universitară, Ateneul Român.

Abia in anul 1911 s-a legiferat prin promulgarea de catre Regele Carol I cedarea acestui teren catre Administratiunea de Razboi, Cercului Militar. Planul cadastral al Bucureştiului din 1911 prezenta o parcelă, unde era fosta Mânăstire Sărindar, în proprietatea Ministerului Domeniului, şi o grădină publică. Aceste două spaţii vor fi ocupate de viitorul Palat al Cercului Militar şi de Fântâna Sărindar. Cu execuţia lucrărilor a fost însărcinată antrepriza Blekman-Moscovici, una dintre cele mai cunoscute firme de construcţie. Palatul are un subsol, un demisol, un parter, un etaj si o mansarda. Ridicarea cladirii incepe in anul 1912. Terenul mocirlos şi instabil a determinat probleme în realizarea fundaţiei Palatului. De aceea, arhitectul Dimitrie Maimarolu a venit cu ideea de a consulta pe cei mai buni specialişti ai vremii, inginerii Anghel Saligny şi Elie Radu. Aceştia fiind foarte ocupaţi şi având onorarii mari, se ajunge la colaborarea cu fiii lor, Paul Saligny şi Mircea Radu. Proiectul, întocmit de Dimitrie Maimarolu şi Mircea Radu, propunea, drept soluţie, baterea unor piloni din lemn de stejar peste care să se toarne placa de beton armat. Aceasta solutie s-a dovedit a fi una durabila pana in zilele noastre, rezistand cutremurelor traite de constructie, in conditiile in care multe alte cladiri de pe Calea Victoriei au fost puternic afectate...

In anul 1916 constructia a fost terminata la rosu. Datorita intrarii Romaniei in Primul Razboi Mondial, inaugurarea palatului s-a amanat. La sfarsitul acelui an Bucurestiul a fost ocupat de trupele inamice ale Puterilor Centrale. Fortele de ocupatie au folosit palatul ca post de paza si inchisoare pentru militarii romani.

Inaugurarea Cercului Militar a avut loc abia la 4 Februarie 1923 in prezenţa regelui Ferdinand I şi a reginei Maria, a altor personalităţi militare. Conducerea Cercului la acea data era asigurata de generalul Victor Zottu. Ziua de 4 Februarie a devenit Ziua Palatului Cercului Militar Naţional.

In anul 1947 Palatul a intrat vrand nevrand in era comunista. Cercul Militar a fost redenumit in Casa Centrala a Armatei. Cutremurul din 1977 a mai zguduit o data palatul, de data aceasta fiind afectat de marele seism si ca urmare a necesitat lucrari de refacere pana in anul 1989.

Dupa caderea comunismului, s-a revenit la denumirea initiala: Cercul Militar Naţional. In acesti din urma ani, acesta a devenit o institutie reprezentativa a Armatei României, dar si a capitalei, aici fiind organizate nenumarate activităţi de reprezentare şi protocolare (vizite ale multor personalitati politice din intreaga lume), culturale, ştiinţifice, recreative, mondene, etc.

Astazi, Palatul Cercului Militar Național gazduieste Cercul Militar Național, Biblioteca Militară Națională și Restaurantul Cercului Militar Naţional. In palat se regasesc opere de arta de mare valoare, iar din punct de vedere constructiv se remarcă folosirea fierului forjat la uşi şi ferestre, coloane şi ornamentaţii din marmură şi stucatură, candelabre de cristal şi bronz aurit. Iar laurii şi scutul sunt elemente dominante decorative care se regăsesc în tot palatul, amintind de specificul militar al clădirii.

Vizitarea Palatului

SALONUL FONDATORILOR

Am urcat intai in Salonul Fondatorilor. Pardoseala din granit tricolor slefuit alb – maron – negru este impresionanta. Aici intalnim expuse busturile si portretele fondatorilor Palatului Cercului Militar. Acest salon este realizat între anii 2003 – 2005. Ii intalnim pe Nicolae Filipescu, minstru de război; generalul Vasile Zottu, coordonatorul lucrărilor de construcție, arhitectul Dimitrie Maimarolu, regii Carol I şi Ferdinand I şi reginele Elisabeta şi Maria, .

Tablourile, înfăţişând regii şi reginele României, încadrează o oglindă care maschează vechea intrarea principală în Palat. Deasupra oglinzii se află un grup statuar alcătuit din doi războinici, un bărbat şi o femeie, care ţin în mână cununa de lauri, semn al victoriei. Pe scut se găseşte emblema Cercului Militar Național, formată din următoarele simboluri: acvila, care se regăsește pe stema națională, la care se adaugă lira, cartea, masca şi flacăra. Portretul uriaş al unui dorobanţ domină întregul Salon.

SALA DE MARMURĂ

Urmatoarea sala vizitata este Sala de Marmura. Uauu! Ramnem cu gura cascata!

Sala de Marmură este o realizare in stil clasic. Efectul vitraliilor si oglinzilor din cristal este de a mari si mai mult spatiul imens dedicat acestei sali. Coloanele corintice din marmura si basoreliefurile din aceasta sala sunt de-a dreptul magnifice. Tot aici este expusa o reproducere dupa Nicolae Grigorescu – Gornistul.

La extremităţile sălii se găsesc câte două perechi de statui – cariatide, intr-o parte, si atlantii – in cealalta, ce susţin consolele cu capiteluri ionice. Finisajele sunt din marmură românească de Ruşchiţa. Pardoseala este realizată din parchet de stejar cu mahon.

Sala de Marmură a fost destinată de la început celor mai importante ceremonii, primirii de înalţi demnitari, întalniri protocolare şi a fost loc de organizare a faimoaselor baluri de altădată. Acum este utilizată pentru ceremonii, congrese, conferinţe, recepţii, dineuri, concerte şi baluri.

ROTONDA SĂRINDAR

La iesirea din Sala de Marmura se gaseste Rotonda Sarindar, o sala mica, circulara, de unde mai admiram inca o data din cealalta parte superba Sala de Marmura.

De aici urcam scarile palatului si mergem la etajul III, cel putin asa este inscris. Este etajul Galeriilor de Arta. In sali, dar si pe holuri sunt expuse numeroase lucrari de arta.

SALA OGLINZILOR

Sala oglinzilor este invadata de un albastru puternic. Sala este imbracata in catifea de culoarea albastra inchis si asa cum ii spune si numele contine un mare numar de oglinzi, care au ca efect marirea spatiului. Efectul de spatiu si culoare este deosebit.

SALA SFÂNTUL GHEORGHE

Urmam ghida noastra in Sala Sfantul Gheorghe. Aceasta este decorată cu icoane pe lemn şi sticlă, înfăţişând patronii spirituali ai diferitelor categorii de arme din Armata României: Sf. Gheorghe care ucide balaurul este patronul întregii Armate şi al Forţelor Terestre Române. Sfânta Maria este protectoarea Forţelor Navale Române, iar Sf. Ilie al Forţele Aeriene Române. Nu lipseste nici Sfântul Ştefan cel Mare.

ROTONDA NICOLAE GRIGORESCU

Rotonda Nicolae Grigorescu adăposteşte trei lucrări incluse în patrimoniul cultural românesc, autorii fiind pictori români celebri: Nicolae Grigorescu, Iosif Iser şi Stoica Demetrescu.

Nicolae Grigorescu a fost la 1877 "pictor de front”, realizând desene şi schiţe în luptele de la Griviţa şi Rahova. Este cunoscut pentru picturile reprezentand potrete de ţărănci, care cu boi pe drumuri de ţară şi numeroase peisaje cu specific românesc. În 1899 devine membru de onoare al Academiei Române.

Aici este expusa pictura lui Grigorescu – Intoarcerea de la targ.

SALA ALBA IULIA

Sala ALBA-IULIA este dedicata orasului unirii vezi impresii.

Aici sunt expuse lucrari precum Nasterea poprului roman - foarte sugestiva avand componentele dacice si romane sau portrete de domnitori sau regi: Mihai Viteazul, Avram Iancu, Tudor Vladimirescu; Domnitorul şi Regele Carol I; Regele Ferdinand I.

Emi a recunoscut tablourile reprezentand doua din portile cetatii Alba Carolina.

Aceasta sala se inchiriaza pentru seminarii, conferinţe, workshop-uri. Si in aceasat sala domina albastrul inchis care imbraca mesele si scaunele.

SALA BIZANTINĂ

Iesim din cladire si urcam pe str. Mille 20 metri catre Calea Victoriei, unde se afla o alta intrare in Palat. Pe scarile ce coboara un nivel mai jos catre Sala bizantina, recunoastem lucrarea intitulata geneza poporului roman.

Ajungem in Sala Bizantina.

Sala Bizantină are un aspect inedit. Ea prezintă o imbinare a stiului bizantin cu elemente specifice arhitecturii româneşti. Are multe coloane scunde, cu frize din stiuc aurit, care susţin arcade romane. Tavanul este casetat din stiuc-marmura si imita grinzile din lemn. Sunt reprezentate fresce cu scene din istoria noastra si portrete lui Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare si Mircea Cel Bătrân. Predomina culoarea rosie.

Aici se organizeaza mese festive.

SALA DE SPECTACOLE

Sala de Spectacole arata ca o sala veche de cinema, cu scena. Prezinta motive decorative realizate din stiuc aurit si este luminata de 2 candelabre din cristal şi bronz aurit. Are o capacitate de 250 de locuri si este utilizata si in prezent pentru spectacole si nu numai.

Aici s-a incheiat turul ghidat. Din pacate nu am putut obtine prospecte sau materiale documentare despre Palatul Cercului Militar National. Vizitatorii au fost invitati sa consulte programele de spoectacole si cercuri organizat de CMN. In fiecare joi se desfasoara aici un spectacol.

Invitatie

Panditi cand se mai deschide in scop de vizitare Palatul Cercului Militar National. Asa cum am citit pe site Palatul CMN este un Palat destinat să servească, pentru prezent şi pentru generaţiunile viitore, ca locaş pentru întruniri şi pentru marile recepţiuni şi solemnităţi militare. O vizita care a meritat din plin. Un obiectiv pe care l-as vizita si pe indelete daca ar fi posibil.

---

VIZUALIZĂRI: 3239 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI