GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Kretzulescu, o biserică, un palat, o familie
Având ceva drumuri obligatorii prin zona Pieții Palatului, m-am oprit de mai multe ori în ultima lună să revizitez câteva locuri unde n-am mai intrat de trei ani, de când tatăl meu ce locuia pe aproape, s-a mutat la o altă adresă, ultima. Așa am revăzut Biserica Kretzulescu dar și palatul de pe Știrbei și mi-am reîmprospătat cunoștințele despre o veche și mare familie românească, Kretzulescu sau Crețulescu, ctitori de biserici, politicieni de seamă sau deschizători de drumuri în școlile românești așa cum a fost Nicolae Kretzulescu, medic, autor al primului manual de anatomie descriptivă sau inițiator al școlii de mică chirurgie de la spitalul Colțea sau ultimul descendent al familiei, tot Nicolae, doctor în fizică, unul din primii români care a susținut studiul fizicii atomice la București dar care a murit în exil la Paris în 1985.
În ziua de 15 august 1714, la Istanbul este decapitat, alături de cei trei fii minori și unul din gineri, domnitorul Constantin Brâncoveanu. La teribila execuție au fost obligați să asiste fiica domnitorului, Safta și soțul ei, boierul Iordache Kretzulescu, descendentul unei mari familii ce se trăgea din neamul Basarabilor. După ce au fost ținuți captivi câțiva ani, cei doi sunt lăsați să plece în 1718 și, odată ajunși în Tara Românească, ridică această biserică între anii 1720 - 1722 pe locul unde era o biserică veche de lemn, " La puțul cu zale". După moda vremii, lângă biserică a fost ridicat și un han, "hanul lui Kretzulescu", acolo fiind atunci bariera de nord a Bucureștiului numită "Podul Mogoșoaiei". Hanul a fost demolat atunci când s-a construit palatul regal. Tot în zonă erau și casele familiei, biserica fiind inițial doar pentru slujbele Kretzulestilor și Brâncovenilor.
Conform pisaniei originale lucrate în piatră și care este deasupra ușii de intrare, biserica a fost terminată la 30 septembrie 1722 și închinată Adormirii Maicii Domnului, ziua martiriului Brâncovenilor, dar și Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. Despre cei ce au ridicat această biserică ce păstrează stilul brâncovenesc, specific ultimei perioade, nu se știe nimic, nu există date scrise, doar se presupune că a fost construită de aceeași meșteri care au ridicat și biserica Enei, cele două având cam aceeași vârstă și arhitectură.
În 1836 biserica este grav afectată de cutremur și familia Kretzulescu o restaurează, arhitectul austriac Lipizer aducând modificări importante ce schimbă stilul din brâncovenesc în neoclasic, greșeală majoră atât morală cât și fizică, reparată abia în 1935-36 când arhitectul Ștefan Balș reface după desene stilul original, turla de piatră este din nou acolo, pridvorul este redeschis și redescoperită pictura originală, deteriorată de ani. La restaurarea din 1859, după ce au fost dărâmate coloanele interioare și catapeteasma transformată complet, pictorul Gh. Tattarescu primește sarcina de a repicta în ulei biserica a cărei frescă originală, ce rămăsese nedistrusă, a fost acoperită cu vopsea. După refacerea condusă de Balș, din pictura lui Tattarescu rămâne doar catapeteasma, tablourile ctitorilor și icoanele praznicelor de peste an. Din lipsă de fonduri, repictarea s-a tot prelungit, turla cu pictura Pantocratorului de deasupra naosului fiind terminată abia la sfârșitul celui de al doilea război mondial. În naos este un policandru din bronz emailat lucrat la Paris în 1837 la Casa Barbedienne. Biserica are un balcon mic deasupra ușii, susținut de două coloane subțiri de fontă. Deși de-a lungul timpului cutremurele au făcut ceva stricăciuni, marile momente de temută cumpănă pentru lăcaș au fost în perioada când s-a dorit demolarea ei, în 1980, căci nu era prea plăcută vecinilor din Comitetul Central al PCR din apropriere. Salvarea a venit din partea Uniunii Arhitecților, condusă la acea vreme de Henriette Delavrancea.
Ultima restaurare s-a făcut între anii 1996 și 2003 când pictura veche în stil bizantin a fost parțial spălată și reparate cupola și pereții exteriori ce suferiseră în decembrie 1989.
Cea pe care o vedem azi, după atâtea refaceri, este zidită în formă de cruce, cu o turlă pe naos și o turlă-clopotniță pe pronaos, cu ferestre înguste cu arcade. Exterior este îmbrăcată în cărămidă aparentă iar brâul lat de piatră este specific stilului brâncovenesc. Pronaosul este despărțit de naos cu trei arcade simple iar pridvorul bisericii are cinci arcade în față și câte două lateral, sprijinite pe stâlpi de piatră. Fresca din pridvor redă scene din Apocalipsă și tot aici este mormântul lui Emanoil Kretzulescu 1806-1878, marcat de o lespede albă peste care se calcă.
Biserica Kretzulescu este un monument istoric deosebit, martoră a 300 ani de istorie românească. Adăpostește icoane vechi pe lemn din sec. XVII. Aici se țin slujbe deosebit de frumoase - corul superb, l-am ascultat. Este deschisă zilnic pentru rugăciune și vizitare, fotografiatul din păcate este interzis, doar dacă nu vă asumați păcatul de a fura câteva cadre când nu sunteți observați. Alături, este un bust al lui Corneliu Coposu, ridicat în 1996, la aproape un an de la moartea sa.
În fața bisericii este un părculeț plăcut, Parcul Sălii Palatului, destul de curat și cu bănci sub pomi.
Pe strada Stirbei Vodă la nr. 39 este o clădire frumoasă ce nu poate fi vizitată, doar să o admirați din stradă, de pe trotuarul de vis-a-vis. Cunoscută ca palatul Krețulescu, a aparținut unei nepoate a Saftei Brâncoveanu-Kretzulescu, Elena Kretzulescu, 1857 - 1930. Minoră fiind a moștenit casele părinților săi, ridicate în 1718 pe un imens teren din vecinătatea Cișmigiului. Umblată prin toată Europa și pasionată de artă, dorindu-și o casă mai modernă, îl angajează pe unul din cei mai cunoscuți arhitecți români, Petre Antonescu care, la dorința proprietarei ce obține aprobarea renovării și transformării fațadei de la primarul de atunci al capitalei, termină lucrarea în doi ani, 1904, stilul fiind specific neorenașterii franceze cu ceva influențe baroce, la modă atunci la noi. La această renovare sunt distruse toate elementele de arhitectură brâncovenească. În afara decorațiunilor exterioare și a acoperișului superb îmbrăcat în ardezie, a ceea ce se mai vede din stradă din fosta seră, nu pot spune nimic despre interiorul nevizitabil de când a fost preluat de stat, de curând retrocedat unui moștenitor. În 1927 Elena Kretzulescu, împovărată de datorii, vinde casa, o cumpără Primăria Capitalei care o folosește în diverse scopuri, Muzeu de Artă Religioasă până în 1948, apoi casă a unor sindicate, în prezent, din 1972 Centru European pentru Învățământ Superior al UNESCO.
Casele ridicate de familia Kretzulescu sau Crețulescu sunt și în alte zone ale Bucureștiului dar și în provincie unde ei au deținut multe proprietăți. Unele sunt declarate monumente istorice dar aflate într-o degradare enormă că aproape nu le poți recunoaște. Mai există oarecum bun castelul de la Drajna transformat în sanatoriu TBC. Moara de apă Warthiadi, din păcate ultima existentă, este o ruină deși este declarată monument istoric și arhitectonic, și este locul unde s-au filmat, printre altele și scene din Haiducii lui Șapte Cai.
Nu uitați că din zi în zi pierdem tot mai multe urme ale istoriei și culturii noastre pe acest teritoriu și nu le distruge nici un năvălitor, doar ignoranța noastră, așa că mergeți să vedeți aceste două clădiri bucureștene, în biserică putând asculta o slujbă frumoasă sau doar să vă adunați gândurile în liniște și răcoare.
Trimis de elviramvio in 05.08.16 09:23:32
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (elviramvio); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Pe ascuns, pe ascuns, dar ai facut ceva poze. Doamne, Doamne ce zice ca nu esti ascultatoare in casa lui?
Parerea mea este ca nu ar fi interzis fotofrafiatul ci folosirea blitz-ului. Daca te uiti in afisajul de interzis poza este facuta ca si cand aceasta ar fi interdictia.
Despre biserica Coltea am citit ca e interzis sa fotografiezi in timpul slujbei, in rest nu exista interdictii.
Foarte interesante obiectivele prezentate, felicitari, votat cu mare placere.
@mishu -
Multumesc pentru tot.
Din pacate aici se pare ca este mai multa "ordine", data trecuta cand am fost era slujba si nici n-am incercat caci biserica era plina de lume. Ieri insa nu erau decat 3 persoane dar cineva dragut mi-a spus sa fotografiez fara sa ma vada enoriasele caci unele fac scandal, plus ca trebuia sa apara preotul din clipa-n clipa si nu este de acord cu foto. Acum un an am fost la Cernica - am un articol - se terminase slujba si se dadea cu aspirator în biserica. Am întrebat preotul care statea la lumanari daca pot fotografia si mi-a spus ca nu-mi poate da binecuvantarea pentru asa fapta! La bis. cu Sibile insa mi-a aprins si doua becuri si ideea a fost ca si asa, prin pozele facute de unul si altul, se imprastie lumina ortodoxiei, superb.
@elviramvio - Biserica Kretzulescu este una din preferatele mele şi o vizitez destul de des. Despre Palatul Kretzulescu situat la ieşirea din parcul Cişmigiu de pe Ştirbei Vodă pot adăuga că în anii 1960 a fost cămin de copii - eu acolo am mers la grădiniţă pentru că mama avea atunci serviciul în imediata apropiere. Eram prea mică pentru a-mi aminti mare lucru decât că tavanele erau nemaipomenit de înalte şi că după ce mă lua de la grădi, mama mă plimba prin parc înainte de a porni spre casă.
@elviramvio - Stii cum e, pana la Dumnezeu te mananca sfintii.
Preotul Frangulea de la Biserica Popa Nan a "obraznicit" intr-o zi enoriasele cu aceste cuvinte (eram de fata asa ca pot reda, nu e din auzite):
"Sotia mea vine si ma aduce cu masina la biserica, ma lasa si pleaca sa se inchine in alta parte, si stiti de ce? , pentru ca o barfiti ca vine cu capul descoperit. Sotia mea are o meserie care ii cere sa fie in permanenta aranjata la par pentru ca nu se stie cand are filmare, si pentru ca stie ca o comentati merge in alta parte"
Au mai fost situatii in care enoriasele pline de evlavie dar si de susoteala uitau ca sunt in biserica si in timpul slujbei incepeau sa faca conversatie (mai bine zis barfa intre enoriasele mai vechi) si atunci preotul se oprea si spunea ca va relua slujba cand va fi liniste.
Asadar credinta sta in fapte si nu in vorbe.
@Carmen Ion -
Are slujba frumoasa de obicei la Krețulescu, eu am intrat acolo de Sf. Ilie, dupa 3 ani de la ultima mea trecere prin zona. Si frumoasa zona ai avut la gradi!
@elviramvio - Despre articol mare lucru nu am ce comenta si, mai ales adauga. Dar sunt detalii mult prea tehnice si de pe vremea cand eram ghid ma cam feresc de ele, pentru ca nu intereseaza pe toti, iar cei care sunt interesati, fie le cunosc, fie si le culeg din cartile de specialitate. Dar zona bisericii Kretzulescu imi este prea draga si cu destule amintiri pentru a trece peste ea, ca gasca prin apa.
Ca orice batran, care a vazut si colindat de multe ori zona aceea si care incearca sa-si mai aminteasca ceva, incerc sa-mi aduc aminte cam cum arata zona cu cativa ani in urma. Daca uit ceva sa nu ma certati!
Hai sa o luam de la Calea Victoriei sisa coboram pe langa biserica spre Sala Palatului. In stanga bisericii, pe calea Victoriei, la parterul blocului paralel cu biserica se afla o librarie (noi ii spuneam Kretzulescu, dar niciodata nu ne-am uitat la firma sa stim denumirea oficiala). Coboram scarile pe langa biserica si bloc (imi amintesc ca se numea pasajul Kretzulescu, iar nu stiu daca era denumirea oficiala) si ajungeam la un bloc care avea la parter o frumoasa florarie. Ajungem in str. 13 Decembrie si, inainte de a traversa stada sa ne uitam in jurul nostru. Vedem in dreapta, Sala Palatului, la coltul cu Stirbei Voda, Biserica Luterana, apoi pe celalat trotuar mai multe blocuri cu spate etaje cu magazine la parter, pana la coltul cu Brezoianu, unde la parterul blocului era magazinul Adam, care avea o corespodenta cu cladirea noua, cu etaj, a magazinului. Vedem apoi un scuar unde se gasea statia de autobuz 32 (sensul spre Bellu) si 78 (cap de linie, spre Giulesti). Dupa cutremurul din 1977, la aceste numere s-a mai pus un 1 in fata si au devenit 132 si 178. In spatele scuarului, la parterul blocului era un magazin de bijuterii si parfumerie, unde in anii 1967-1970, am vazut prima data parfum Chanell. Nu putem sa nu privim drept in fata pentru a admira silueta celui mai inalt bloc din Bucuresti in acea perioada, Blocul Turn. Mai exista un bloc cu 15 etaje pe sos. Giurgiului, la intersectia cu Toporasi, care in anul 1967 s-a inclinat putin, dar blocul Turn, pe langa cele 15 etaje cu apartamente, mai avea un etaj ocupat de Terasa Turn. Un gang despartea cofetaria si restaurantul de la parter de un oficiu postal, iar lipit de acesta se afla un cinematograf (Union, parca se numea) care ulterior a devenit una din salile Cinematecii, alaturi de cea de pe Bd. Magheru, aproape de Piata Romana. Urcam in continuare spre Calea Victoriei, pe trotuarul din stanga, trecem pe langa un bloc mai nou (facut in anii 1960, odata cu cele din Piata Palatului si Blocul Turn) la parterul careia, pe langa o spalatorie Nufarul, era singura pe atunci, agentie de publicitate. Dar m-am razgandit! Hai sa traversam la Blocul turn, sa trece, prin gangul dintre posta si restaurant pe str. Alecu Constantinescu, pentru ca vreau sa va mai arat cateva cladiri interesante. Pe strada aceasta, la parterul cladirilor erau mai multe magazine, iar intr-una din ele, la primul colt pe dreapta era sediul ICAB, iar pe dreapta la coltul cu Matei Millo era hotelul Carpati. In aceasi intersectie, dar pe celalat trotuar al str. Matei Millo era o cladire cu 7 etaje, in care functiona Institutul de Proiectari al Judetului Ilfov, de care ma leaga doua amintiri personale. In 1972, la intoarcerea din armata am sustinu un concurs de angajare in acest insitut, am obtinut cea mai mare medie, dar nu am fost angajat, pentru ca nu aveam buletin de Bucuresti. Peste 5 ani, in 1977, de aici mi-am luat proiectul pentru construirea casei in care locuiesc si in prezent, dar pe care nu l-am respectat deloc, casa fiind construita dupa proiectul facut de mine. Pe acelasi trotuar, la coltul cu Otetelesanu era sediul Masin Export sau Industrial Export. Niciodata n-am stiut cu precizie care este, mai ales ca amndoua erau la capetele acestei strazi. Dupa Otetelesanu, pe dreapta era cladirea noua a Palatului Telefoanelor, iar lacoltul cu Calea Victoriei, cladirea veche, primul „zgarie nori” din Bucuresti. Pe partea stanga erau mai multe cladiri de care nu imi mai amintesc ce adaposteau si ajungem la ceea ce era atunci terasa Otetelesanu, pe locul unde fusese Teatrul National si unde era si o parcare auto. Si ca sa nu va mai tin in soare hai sa ne intoarcem, pe Calea Victoriei spre Biserica, de unde v-am luat de la rostul dvs. La coltul str. 13 Decembrie cu Calea Victoriei, pe trotuarul stang spre biserica, se afla Blocul IPROMET, care avea un turn cu ceas pe dinafara, iar la parter un magazin de electrice. Vizavi era Blocul Romarta, care avea la parter magazine de tesaturi, incaltaminte, confectii, tricotaje, (femei si barbati) mercerie, iar vizavi de magazinul Muzica era sediul ARIA, care pe hol avea case de bilete pentru Sala Palatului, Ateneu. Si pentru ca am pomenit numele magazinului Muzica, nu pot sa nu va invit inauntru. In partea drepta gaseam partituri muzicale, culegeri de texte de cantece romanesti, metode de invatare a unor instrumente muzicale, apoi era raionul de discuri de pick-up, unde se puteau asculta la casca discurile pe care voiai sa le cumperi. In partea stanga era raionul cu aparate de radio si tv, piese radio-tv, iar in mijloc ara o librarie specializata pe literartua de muzica, dar si beletristica. Daca voiai sa cumperi un instrument muzical trebuia sa urci la etaj sa-ti alegi, cu exceptia pianelor, care erau la parter, orice instrument.
Iesim din magazin si dupa cativa pasi ajungem la Biserica, de unde mi-am permis sa va plimb putin prin imprejurimi.
Oleleeeee, dar vad ca m-am luat cu vorba si v-am tinut din treaba. As fi vrut sa va plimb si pe Mateii Millo, prin Sarindar, dar s-a facut tarziu. Poate altadata, daca va mai fi!
Numai bine si calatorii placute!
@liviu49 -
Multumesc mult pt tot, ecoul in special care putea fi singur un articol aparte. Imi amintesc o parte din cele descrise - blocurile de vis-a-vis de Sala Palatului stiu ca erau pe o lista de "vai ce bine stau astia aici" pana mi-a povestit cineva ca viata lor nu e roz cand sunt personalitatile in zona. La coloanele unde a fost magazinul Adam astazi este oribil de murdar si un miros tare neplacatut uneori desi sunt magazinase cu de ale gurii. Libraria Kretzulescu este un fel de "bautorie", adica daca cumperi o carte, poti bea ceva afara pe terasa murdara si te serveste vanzatorul de carte, aici a fost cu demisie in bloc la aplicarea masurii. Biserica Luterana - vis a vis a stat tata - are paza si nu se poate vizita desi e monument istoric. Si sunt si altele, bune sau rele in zona Salii Palatului.
Multumesc inca o data pentru reimprospatarea memoriei si pentru vot, o zi placuta sa aveti!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2024 De la biserică și han, la bancă și spațiu expozițional: povestea Palatului Dacia-România — scris în 06.11.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2024 Redescoperind capitala: Lipscanii între București și Victoria — scris în 27.10.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2024 Spectacolul apei și a dronelor în Piața Unirii — scris în 24.08.24 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2024 Străzi și clădiri bucureștene cu parfum de epocă — scris în 02.08.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2024 Povești despre clădiri și oameni: Palatul Noblesse — scris în 01.08.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Dec.2023 Repere ale Revoluției Române în București în 2023 — scris în 21.12.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2023 Fântâni, bere & dovleci — scris în 20.11.23 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ