Piaţa Victoriei, între trecut şi prezent.

TIPĂREȘTE

Nu puteam să închei serialul despre Calea Victoriei fără să scriu câteva cuvinte despre Piaţa Victoriei în care sunt clădiri foarte valoroase, monumente istorice. Piaţa este nodul principal între 9 artere de circulaţie: Calea Victoriei, bdul Lascăr Catargi, bdul Iancu de Hunedoara, str. Paris, bdul. Aviatorilor, şos. Kiseleff, bul. Ion Mihalache, str. Buzeşti şi bul. N. Titulescu. Sunt nouă artere care practic fac legătura cu principalele cartiere ale Bucureştiului. Înfăţişarea de azi a pieţii Victoria ca suprafaţă şi formă a fost obţinută după modificările de plan urbanistic din 1985-1988 dar mai ales după 1990. Înainte piaţa era destul de meschină, străduţele cu case făcute pe credit ajungeau până la jumătatea ei, în colţ spre bul. 1 Mai trona o farmacie mare, tramvaiele spre bufet sau obor se încrucişau, vis-à-vis de Antipa era monumentul ostaşului sovietic, era destul de multă harababură care n-ar fi rezistat la traficul de maşini de azi. Piaţa, ca punct terminus al Podului Mogoşoaia a apărut pentru prima oară pe hărţi în 1831 cu numele de Capul Podului. Pavel Kiseleff, cel care s-a ocupat de administrarea principatelor române sub ocupaţie rusească în perioada 1828-1834, a deschis dincolo de piaţă şoseaua care-i poartă numele. Şoseaua avea pe margini parcele de pământ lucrat care curând au început să facă loc unor construcţii opulente. Aceasta devine curând cea mai elitistă arteră a Bucureştiului şi nu aveai loc în societatea înaltă dacă nu aveai şi o casă la şosea. Parcul Kisellef a fost iniţial o pădure transformată în parc de domnitorul Barbu Stirbei. Denumirea de piaţa Victoriei i-a fost dată după câştigarea războiului de independenţă. În Piaţa Victoriei sunt următoarele repere mai importante:

1. Palatul Victoria a fost construit între 1937-1944 după planurile arhitectului Duiliu Marcu cu scopul de a găzdui Ministerul de Externe a cărui clădire (palatul Sturdza) devenise inutilizabilă în urma unui incendiu şi al bombardamentelor. Arhitectul Duiliu Marcu a mai proiectat palatul CFR, Scoala de Război (Academia Militară), toate adoptând stilul arhitectural la modă în 1940 de inspiraţie musoliniană. Iniţial faţada principală şi cele laterale erau acoperite cu plăci de marmură de Carrara iar în plinurile laterale erau panouri decorative sculptate. După bombardamentele din 1944 nemaifiind fonduri s-a renunţat la aceste decoraţiuni, faţada fiind acoperită cu plăci de travertin de Deva iar în interior cu marmură de Ruschiţa. În 1952 a funcţionat ca sediu al Ministerului de Externe apoi Consiliu de Miniştri devenind din 1990 sediu al guvernului. Din 2004 este inclus în lista monumentelor istorice.

2. Vila Oromolu este situată în bul. Aviatorilor colţ cu str. Paris şi a aparţinut fostului guvernator al Băncii Naţionale Mihail Oromolu. Vila a fost construită în 1926 în stil Louis XVI de arhitect Petre Antonescu. Corpul de clădire compus din parter şi etaj avea 35 de încăperi, garaj în curte şi grădină cu arbori seculari. Casa a fost naţionalizată dar restituită urmaşilor vechilor proprietari care au vândut-o imediat. Au apărut rechinii imobiliari care doreau să demoleze această bijuterie şi să planteze pe teren un bloc înalt. În 2009 clădirea a luat foc din cauze neelucidate. La exterior sunt stucaturi, piatră artificială, o marchiză la intrare de fer forjat în formă de scoică dar interioarele care au avut oglinzi de cristal, plafoane şi uşi pictate sunt devastate. La ora actuală vila este salvată, a început refacerea ei după planurile originale. Vila va fi înconjurată de un imobil modern de birouri (v. poza) şi întreaga investiţie va ajnge la 37 mil. dol finanţati de NEPI, fondul sud african de investiţii.

3. Muzeul de Istorie Naturală Grigore Antipa a fost construit între 1904-1906 la iniţiativa marelui naturalist român. Proiectul a fost aprobat de primul ministru Dimitrie Sturdza care a alocat suma necesară şi un teren de 2.3 ha la capătul Soselei Kiseleff. Muzeul a fost inaugurat în 1908 în prezenţa regelui Carol I. Clădirea a fost avariată atât în timpul bombardamentelor din 1944 cât şi a cutremurelor din 1940 şi 1977. La renovarea din 1948 s-a amenajat la parter o aulă pentru conferinţe. Ultima renovare a durat doi ani şi a costat 12 mil. euro. Muzeul a fost redeschis în 2011 fiind modernizat cu o sală de proiecţii 3D, holograme şi plasme interactive. Este inclus în lista monumentelor istorice.

4. Muzeul Ţăranului Român alăturat muzului Antipa a fost construit începând cu 1912 pe baza proiectului arhitectului Ghica- Budeşti dar din cauza vicisitudinii vremurilor, mereu altele fiind priorităţile, a fost inaugurat în 1941. Clădirea monumentală este construită în stil neo-românesc, cu zidărie aparentă din cărămidă roşie, foişor şi arcade. Este un muzeu de artă şi tradiţii populare. În cursul timpului a funcţionat în alte clădiri şi a avut diverse titulaturi: muzeul de etnografie şi artă naţională, apoi muzeul de artă naţională regele Carol I. Cum clădirea de la şosea bătea pasul pe loc, colecţiile au fost adăpostite în clădiri ale monetăriei apoi în clădirea palatului Stirbei de pe Calea Victoriei, pentru ca mai târziu să fie înghesuite în depozitele muzeului satului. Cât despre clădirea de la şosea, după 1953 a fost rând pe rând Muzeul Lenin-Stalin, muzeul PCR şi în final un muzeu omagiu al soţilor Ceauşescu. În 1990 regretatul pictor Horia Bernea organizează ceeace astăzi numim muzeul Ţăranului Român. Conţine colecţii de ceramică, ţesături populare, covoare ţesute manual, mobilier ţărănesc. Este un muzeu al spiritualităţii rurale şi valoarea lui a fost răsplătită prin obţinerea în 1996 a premiului Emya a celui mai bun muzeu european din anul respectiv. Este inclus în lista monumentelor istorice. În curtea muzeului a fost strămutată în 1992 o bisericuţă de lemn, monument istoric din sec. XVII. În spatele muzeului Ţăranului Român sâmbăta şi duminica este un târg care înafară de produse tradiţionale desface şi chinezisme sau turcisme dar conţine şi destule tarabe cu vechituri, un adevărat talcioc (îl mai ţine minte cineva pe cel din Dudeşti- Cioplea din 50-60? Nu. De acolo mi-am cumpărat de la ˝ pachet˝un trenci sanjan şi o fustă de tergal plisată). Aici pe lângă kitchuri poţi găsi şi lucruri valoroase şi de artă.

5. Scoala Mavrogheni a fost construita sub numele de Scoala Comunală in anul 1896 în curtea bisericii cu acelaş nume de pe strada Monetăriei. A fost construită în stil neoromânesc de arhitectul italian Giulio Magni. Este decorată cu o friză pe care scrie numele marilor cărturari români şi are la ferestre ancadramente de mozaic. Este monument istoric.

6. Muzeul de Geologie funcţionează din 1906 pe baza unui decret emis de regele Carol I în fosta clădire a Institului de Geologie. Decretul de înfiinţare stipula: "se vor alcatui colectiuni de roci si minerale din tara care, cu invoirea directorului vor putea fi vizitate si consultate de public˝ Clădirea este concepută în stil neobrâncovenesc în concordanţă cu Muzeul Ţăranului Român amplasat pe cealălaltă parte a şos. Kiseleff. După mutarea Inst. Geologic într-o clădire nouă, în 1990 muzeul a fost deschis pentru public. Deţine 80000 de exponate minerale, roci şi fosile amenajate pe tematică şi provenienţă în 22 de săli. Deţine cea mai mare colecţie de ˝ flori de mină˝ din ţară şi câţiva dinozauri descoperiţi în Haţeg. Este monument istoric.

7. Tower Center International a fost construit în 2008 în apropierea pieţii Victoria. Şi la ora actuală, cu cei 106 m înălţime, 22 etaje supraterane şi o suprafaţă de 31000mp. este a treia clădire din Bucureşti după Sky Tower Floreasca şi Basarab Tower. A costat 56 mil. dol. Găzduieşte birouri pentru Hidroelectrica, Deutsche Bank, Ministerul Fonduriloe Europene, etc În urmă cu un an a fost cumpărat de omul de afaceri grec Papalekas.

8. BRD Tower cu cei 87 m. înălţime domină piaţa Victoriei. La data inaugurării în 2004 era depăşit ca înălţime numai de Casa Presei construită în 1956 şi care măsoară 104 m. Are 19 etaje, 3 niveluri subteran şi o suprafaţă de 37000mp. A costat 68 mil. dol.

9. Construcţii care au dispărut

- Monumentul Ostaşilor Sovietici sculptat de Baraschi a fost inaugurat în 1946. În 1980 Ceauşescu a considerat că e prea la vedere şi l-a mutat mai sus în rondul de pe şoseaua Kiseleff. După revoluţie a fost demontat şi dus în cimitirul ostaşilor sovietici din Pipera.

- Palatul Sturdza a fost construit în jurul anului 1900 şi a aparţinut lui Grigore M. Sturdza, fiul domnitorului Mihail Sturdza. A fost una din cele mai impunătoare construcţii din Bucureşti din prima jumătate a sec. XX deşi specialiştii nu au putut-o încadra în niciun stil arhitectural. Turnuri, turnuleţe, frontoane, balcoane, ancadramente a fost ilustraţia perfectă a unui castel cu prinţese din poveşti. (v. foto) În interior erau zeci de încăperi cu decoraţiunile cele mai originale. ... au fost începute lucrările vastei clădiri ce cuprindea numeroase dependinţe între care «casa de administraţie casa Catagiu şi atenansele, grajd, gheţărie, remiză, atelier de fierărie, casă de portar, chioşc grădinar», într-una dintre aceste clădiri (situată pe latura incintei dinspre strada Paris şi denumită «palatul mic») locuind o vreme poeta Elena Văcărescu. (…) parterul palatului era destinat recepţiilor, având mai multe saloane şi salonaşe, camere pentru musafiri, toalete, sufragerie. Cum prinţul Sturdza fusese paşă în armata turcă, în palat a fost amenajat un salon oriental (odaia turcească), la modă în epocă în reşedinţele aristocratice din România ˝“Palate din Bucureşti”, autor Narcis Dorin Ion, Editura Media Print, p. 17 Ca un amănunt din biografia prinţului Sturdza, el era poreclit Viţelul pentru că făcea erxerciţii fizice cărând un viţel în spate până ce acela ajungea la greutatea unui juncan. Grigore M. Sturdza a decedat şi nu a apucat să-l locuiască. Palatul a fost vândut statului care l-a atribuit Ministerului Afacerilor Externe. A fost lăsat în părăsire construindu-se un nou sediu pentru Ministerul de Externe (actualul palat Victoria), a suferit un incendiu în 1942, bombardat în 1944 şi demolat în 1946.

10. Trafic. Prin Piaţa Victoriei trec zeci de mii de maşini zilnic şi este o adevărată pedeapsă s-o străbaţi seara între orele 18-20. În anii 90 când a fost sistematizată piaţa nu se ştia că în Bucureşti vor fi înmatriculate 1,1 mil maşini din care 0.9 mil autoturisme (statistică 2013). Ca să nu mai vorbim de cele care tranzitează Bucureştiul, majoritatea prin Piaţa Victoriei. S-a încercat defluirea prin construcţia pasajului Victoria prin care circulă tramvaiele şi autoturismele, prin cele două linii de metro care se intersectează, prin staţii de tramvaie şi autobuze plasate înafara pieţii pe Lascăr Catargi, Ion Mihalache sau Buzeşti dar e cu totul insuficient.

Aruncând o privire de ansamblu, piaţa Victoriei este spaţioasă, aerisită, încadrată spre oraş cu construcţii înalte de după 1985 (nu de foarte bun gust dar asta era moda timpului) iar spre cele două artere elegante şos. Kiseleff şi Bul. Aviatorilor cu clădiri de patrimoniu de mare valoare arhitecturală şi cu multă vegetaţie. Este piaţa unei capitale europene.

---

VIZUALIZĂRI: 4721 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI