O plimbare pe Calea Victoriei (III) - între Cercul Militar şi Galeriile Kretzulescu.

TIPĂREȘTE

Pe partea stângă a căii Victoria, imobilele cu număr fără soţ îşi etalează şi ele frumuseţea, istoria sau notorietatea. Dintre ele, merită câteva cuvinte:

1-Cercul Militar. Aceasta este una din cele mai frumoase clădiri din Bucureşti faţada fiind inspirată de Opera Garnier din Paris. Este o clădire monumentală retrasă faţă de Calea Victoriei cu o frumoasă esplanadă în faţă şi cu mare vizibilitate datorită clădirilor mai puţin înalte care o înconjoară. Construcţia se întinde pe trei străzi:Calea Victoriei, Bulevardul Elisabeta şi str. Edgar Quinet fostă Sărindar. A fost construit pe locul vechii biserici Sărindar (zeci de ani a circulat printre tinerii care se înghesuiau la cinematografele de pe bulevard, butada ˝ intrarea pe brânci, ieşirea prin Sărindar). Lucrările de construcţie au început în 1911 după proiectul arhitectului Maimarolu dar inaugurarea a avut loc în prezenţa regelui Ferdinand I şi a reginei Maria în 1923. Şantierul a durat atât de mult din cauza solului mlăştinos care a necesitat o fundaţie pe piloni de stejar foarte adânci dar şi a lipsei de fonduri din timpul primului râzboi mondial. De la început, Cercul Militar a fost profilat pe acţiuni culturale, spectacole, protocol, bibliotecă pentru cadrele armatei. În faţa palatului este o terasă mare la care se urcă pe două scări largi în oglindă. La parter se află Sala de Onoare din care pleacă Scara de Onoare spre Sala de Marmură unde se ţin spectacole. Etajele 2 şi 3 sunt destinate birourilor oficiale iar etajul 4 este un hotel al ofiţerilor care dispune de 42 de camere. În perioada comunistă şi-a schimbat denumirea în CCA, Casa Centrală a Armatei. Aceasta avea un restaurant foarte bun în care cu un bacşiş de 2-3 lei puteai intra fără legitimaţie şi comanda chiar şi o friptură ceeace în Postul Festivalului era de neimaginat. Festivalul Mondial al Tineretului s-a ţinut în vara anului 1953. Cum el coincidea şi cu plata datoriilor de război către URSS, populaţia a fost privată de alimente. În măcelării se vindea carne de cal pe care mama o numea ˝de gloabe bătrâne˝. Găsise o relaţie pentru carne de porumbei şi nici nu se uita la gloabe.Am dormit acolo în 1940, pentru că tatăl meu, ofiţer, fusese invitat împreună cu familia să facă revelionul la Cercul Militar. Aveam doar şase ani dar mai ţin minte camerele înalte cu tavane cu stucaturi, caloriferele ca nişte cutii cu ţevi pe care le vedeam pentru prima oară, sala oglinzilor, lămpile cu ţurţuri agăţate de tavan, pantofiorii mei de lac cu baretă, rochiţa de catifea şi oraşul care privit de pe geam părea acoperit de o mantie albă.Tot atunci am văzut prima dată un tramvai cu remorcă şi platformă descoperită rotundă.

2-. Blocul Hotel Capitol (nr. 29). Pe colţul căii Victoriei dinspre Sărindar, peste drum de Cercul Militar se află hotelul Capitol, vechi de peste 100 de ani. Locul este citat din 1600 ca făcând parte din moşiile Cocorescu dar hotelul a apărut în jurul anului 1900 sub denumirea de Casa Luvru. La parter era rafinatul magazin Luvru cu mărfuri aduse din Paris. În 1911 a avut loc un incendiu devastator. S-a refăcut cu două aripi- una pe calea Victoriei, alta pe Sărindar, unite printr-o construcţie cilindrică acoperita cu o cupolă decorată a cărei formă se menţine şi azi. În clădirea Luvru în 1935 s-a deschis Café Royal, aici dându-şi întâlnire scriitori, artişti şi în general boema bucureşteană care la acea vreme nu era aceptată la Capşa unde aveau acces numai politicienii şi elita cu blazon. În 1945 bombardamentele germane au ras toate clădirile din jur iar hotelul Luvru a suferit serioase stricăciuni. S-a refăcut pentru a deveni sediul Centrocoop. Din 1976 clădirea a redevenit hotel iar astăzi pune la dispoziţie celor interesaţi 70 camere duble şi single şi 10 apartamente. Preţul unei camere duble este de 80 eu/ noapte.

3-Lâna de aur (nr. 31). În aripa de pe calea Victoriei a hotelului Capitol mai există încă Lâna de aur, singurul magazin care mai desface stofe Dorobanţul. Fabrica Dorobanţul Ploieşti a fost înfiinţată în 1886 şi a rezistat timpului, astăzi fabricând stofe din care se confecţionează costume în capitalele Europei. Mi-aduc aminte cum prin anii 65 mi-am cumpărat de la Lâna de aur o stofă roşu- vişiniu din care mi-am făcut un taior clasic la Arta Modei. L-am purtat vreo 10 ani după care mi l-a rechiziţionat fie-mea care a făcut furori cu el în anul I de facultate

4-Teatrul de Estradă Ctin Tănase fost Cărăbuş (nr. 33). Este cel mai cunoscut teatru de revistă şi cabaret din ţară. A fost înfiinţat în 1919 de Ctin Tănase un comic de excepţie care-şi improviza textele cu mult curaj. Ele mergeau la sufletul spectatorului datorită actualităţii şi sincerităţii lor. În 1945, cu sovieticii în ţară, a lansat monologul:

Rău era cu «der, die, das»

Da-i mai rău cu «davai ceas»

De la Nistru pân' la Don

Davai ceas, davai palton

Davai ceas, davai moșie

Harașo, tovărășie

Chiar dacă lungesc reviewul nu mă pot abţine să nu spicuiesc câteva versuri dintr-un cuplet de răsunet care ani de zile a fost pe buzele românilor, obişnuiţi cu râsu-plânsu. Din păcate este actual şi azi.:

Corupția ia amploare,

Cum nicicând nu s-a văzut,

Scoatem totul la vânzare,

Și cu asta ce-am făcut?

Pentru-a căștiga o pâine,

Mulți o iau de la-nceput,

Rătăcesc prin țări străine,

Și cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,

De belele n-am trecut,

Se trag sforile, se minte,

Și cu asta ce-am făcut?

Ş. a. m. d

Hărţuit, cenzurat şi interzis, a murit în acelaş an.

Mi-aduc aminte cu drag de emisiunile radiofonice ale lui Stroe şi Vasilache, ale lui Mircea Crişan ( pe care l-am ascultat şi la Europa Liberă), Tomazian şi alţi comici de excepţie.

5- Palatul Telefoanelor (nr 37). A fost construit în perioada 1929-1933 pe locul renumitei grădini Oteteleşanu. La acea dată era cea mai înaltă clădire din Bucureşti, 53 m. Chiar şi astăzi după 82 de ani, numai 13 clădiri îl depăşesc. Cea mai înaltă este Floreasca Sky Tower de 137m. A fost proiectat de trei arhitecţi americani, în stilul zgârie norilor din Manhattan. Pentru prima oară în ţara noastră a fost construită o structură înaltă cu schelet metalic. Dealungul timpului a suferit mari distrugeri din cauza bombardamentului aliaţilor din 4 aprilie 1944 şi a marilor cutremure din 1940 şi 1977. Consolidarea structurii lui a fost coordonată de arh. prof. Cişmigiu prin Proiect Bucureşti şi a durat 10 ani. Astăzi este sediul Telekom care l-a scos la vânzare pentru 22 mil. euro.

6-. Hotel Novotel (nr. 39). Este un hotel nou de patru stele construit pe locul în care a fost Teatrul Naţional, distrus de un bombardament german după 23 august 1944. În locul fostului teatru, ani de zile pe o platformă a funcţionat o terasă iar în zidul de fundaţie s-au deschis mici magazine particulare care au funcţionat înainte de 1990. Hotelul Novotel are o faţadă identică cu a fostului teatru, ceeace îl încadrează în stilul clădirilor din jur. Are 258 camere, suite, apartamente prezidenţiale şi toate dotările începutului de secol XXI. O cameră dublă standard costă 350 lei/ noapte plus 93 lei micul dejun.

7- Blocul Adriatica. În Bucureşti sunt două blocuri Adriatica: cel din piaţa Naţiunilor Unite despre care v-am scris şi cel de lângă hotel Novotel, respectiv fostul teatru Naţional. A fost construit în timpul boomului imobiliar din 37-39 în locul unei cofetării foarte populare numită Fialkowski. Încă de la început a fost destinat birourilor Uzinei Reşiţa (SOCOMET) şi societăţii de asigurări Astra. La parter a funcţionat zeci de ani o agenţie CFR. Tot la parter până în 1990 era un mare magazin de electrice şi la etaje IPROMET. Particularitatea sa e ceasul din turnul cu trei etaje mai înalt decât restul blocului.

8-Blocul Muzica (nr. 41-43). ) Este un bloc de locuinţe la parterul căruia se află cel mai mare show- room de instrumente muzicale din ţară. Pe un spaţiu de 2000 mp magazinul are secţiuni de piane fiind unicul distribuitor Steinway&Sons, chitare Yamaha şi altele, instrumente de percuţie, de suflat, spaţii de ascultate şi testare.

9- Blocul Kretzulescu (nr. 45). ) se remarcă prin galeriile sale care găzduiesc eleganta librărie Humanitas. Pe peretele blocului o placă comemorativă este dedicată lui Mihail Eminescu care a lucrat în redacţia României Libere din acel loc.

10-Biserica Cretulescu (nr. 45).

A fost construită în anul 1720 de logofătul Creţulescu, soţul uneia din fiicele lui Constantin Brâncoveanu. Este un monument de artă brâncovenească şi este pictat în interior de Gh. Tattarescu. A suferit stricăciuni la cutremurele din 1940 şi 1977 şi în timpul evenimentelor din 1989. Restaurarea s-a terminat în 2003 când picturilor li s-a redat strălucirea de odinioară.

Micul Paris reprezentat de această porţiune a căii Victoriei s-a sfârşit aici. Intrăm în Piaţa Revoluţiei, rămasă în conştiinţa populară ca Piaţa Palatului. Vedem clădiri construite în timpul monarhiei, două clădiri simbol ale perioadei comuniste şi hotelurile şi magazinele de lux postdecembriste. Pe o distanţă de câteva sute de metri de pe Calea Victoriei se confruntă trei sisteme politice din frământata noastră istorie...

- va continua-

---

VIZUALIZĂRI: 3061 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI