Plimbare pe malul lacului Ciurel – peisaj citadin 

TIPĂREȘTE

Apusurile de soare pe Lacul Morii sau Ciurel sunt magnifice! Construcția hidrotehnică din epoca comunistă reprezintă un reper pentru locuitorii cartierului Crângași-Giulești-Militari în ceea ce privește petrecerea timpului liber. Din toamna lui 2021 am observat că au început lucrări de reamenajare ale falezei de pe malul Lacului Morii, apoi s-a anunțat pe toate canalele media începerea „proiectului de regenerare urbanistică a zonei Lacului Morii – Crângași – Giulești pentru promenadă, relaxare și activități sportive” . La început de vară 2022 s-au încheiat lucrările la prima fază a proiectului – reabilitarea aleii de promenadă, cea de-a doua fază constând în amenajarea Insulei Lacului Morii.

La plimbare pe aleea de promenadă. Cu zeci de ani în urmă „digul” , cum îi spuneam, era locul unde puteai să te plimbi la pas sau cu bicicleta, unde pescarii amatori își încercau norocul iar doritorii de plajă stăteau la soare pe dalele de beton. În anii de după evenimentele din 1989 îmi aduc aminte că am făcut împreună cu tatăl meu un tur complet de lac, acum latura sud-vestică e mai greu de accesat din cauza construcțiilor.

Am mers într-o după-amiază caldă de vară pe promenada nou amenajată, total liberă în acea zi de mijloc de săptămână. Am parcurs peste 4,5 km dus-întors pe porțiunea stăvilar – insulă, testând aleea nou asfaltată de pe dig. Faleza a fost reasfaltată, două treimi din lățimea aleii fiind dedicate pietonilor, iar o treime este pistă marcată de alergat. Pista de alergare e realizată din tartan de cauciuc, un material moale, comod pentru alergători, și este catalogată drept cea mai lungă pistă de alergare profesională din România (2150 m) . Într-adevăr deplasarea pe acea porțiune e relaxantă, îți protejează articulațiile. Pista este marcată la fiecare 100 de metri astfel că poți contoriza distanța pe care o parcurgi.

Pe întreaga porțiune stăvilar – insulă a fost ridicat un gard metalic care să îi protejeze pe plimbăreți în partea dinspre apă. La distanțe egale au fost montate pergole de lemn, pe care vor urca plante agățătoare, bănci din lemn și coșuri de gunoi. De asemenea, au apărut stâlpi noi de iluminat, camere video de supraveghere și chiar sisteme pentru analiza fluxului de persoane (people counter). În câteva locuri au fost amplasate un fel de tribune metalice care vor fi de folos în cazul desfășurării unor evenimente sportiv-artistice, ca de exemplu AeroNautic Show. La baza exterioară a digului a fost trasată o pistă specială pentru bicicliști, deși aceștia merg mai mult pe sus, pe faleză.

Am ajuns și pe insulă, lângă podul de acces fiind parcată o mașină a poliției locale. Cu toate acestea câțiva copii și adulți se scăldau fără probleme în apele lacului, lângă fostul debarcader. Pe insulă totul e părăsit și în paragină, dar pe de altă parte e curățenie. La umbra arborilor bătrâni o tânără învăța pentru examene, un grup de lucrători străini încropiseră un picnic, mai mulți pescari păzeau undițele, iar la soare pe prosoape stăteau câteva cupluri. Pe insulă sunt câteva construcții: două debarcadere, un chioșc de beton pentru fanfară, o fântână arteziană nefuncțională. Sper ca faza a doua a proiectului de regenerare urbană să revitalizeze această zonă. Cred că ar fi util un trenuleț care să facă curse în weekend între parcul Crângași și insula Lacul Morii, iar pe lac să existe un vaporaș (ca altădată), bărci și hidrobiciclete. Pe insulă ar fi utile locuri de joacă, chioșcuri, poate o roată panoramică etc.

Scurt istoric. Râul Dâmbovița străbate Bucureștiul pe o lungime de 25 km și a constituit atât o binecuvântare, cât și o nenorocire pentru locuitorii Capitalei. Pozitiv era faptul că râul reprezenta sursă de apă potabilă, sursă de irigații pentru grădinile de zarzavat, forță motrice pentru micile industrii ale orașului (mori, tăbăcării). Însă existau și multe aspecte negative: inundații frecvente, ape reziduale urât mirositoare și boli asociate.

În 1775 încep primele lucrări de regularizare a cursului râului, urmate 5 ani mai târziu de amenajări de amploare (1880-1885), moment în care albia a fost adâncită cu 6 m, fundul albiei a fost căptușit cu grinzi de lemn, malurile consolidate și au fost aranjate splaiurile pe o lățime de 20 m (pietruire și plantare de arbori). Un inginer francez a coordonat lucrările, aspectul Dâmboviței păstrându-se timp de 100 de ani. Alte lucrări au loc în anii ' 40 între stăvilarul Ciurel și satul Roșu.

Între 1985-1988 se desfășoară lucrări de anvergură care vor modela din nou aspectul râului: albia râului în interiorul Bucureștiului a fost amenajată prin două cursuri suprapuse: cuva de beton de la suprafață cu apă curată și caseta de beton subterană cu rol de colectare a apelor uzate. Apare nodul hidrotehnic Grozăvești, barajul Ciurel și Lacul Morii („acumularea Lacul Morii” ).

Lacul Morii are circa 250 hectare, o adâncime maximă de vreo 14 m în dreptul ultimelor blocuri de pe latura estică și doar 8,5 m în zona stăvilarului, precum și o capacitate de aproximativ 20 milioane de metri cubi (care nu a fost atinsă vreodată). Povestea lacului are și o latură tristă întrucât pentru amenajarea acumulării au fost demolate 400 de case, 2 școli, biserica „Sf. Ierarh Nicolae” (datată 1564) și a fost mutat un cimitir.

Concluzii. Promenada Lacul Morii constituie în acest moment un loc drăguț pentru plimbări și pentru activități sportive. Amenajările sunt binevenite, sper să continue cu insula.

Articole relaționate. Pe latura nord-vestică a Lacului Ciurel găsiți Parcul Dinamic și Promenada din Chiajna (vezi impresii).

Despre Lacul Ciurel și zona Grozăvești am mai scris în primul articol din seria dedicată râului Dâmbovița (vezi impresii), între timp podul hobanat a fost inaugurat.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 440 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI