REZONABIL
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
În urmă cu ceva timp, scriind despre Panteonul României - Cimitirul Bellu colega noastră @mihaelavoicu încerca să mă provoace să scriu și despre alte cimitire istorice din capitală. Știu că AFA și cititorii ei, în mare parte, nu sunt interesați de subiecte de acest gen, totuși... Zona cuprinsă între Piața Eroii Revoluției, Șoseaua Olteniței și Șoseaua Giurgiului din București cuprinde în arealul său mai multe cimitire, majoritatea foarte vechi, cu povești interesante pentru cei care vor să le cunoască. Nu mă voi întinde la a le descrie pe toate - nici nu le-am vizitat pe toate - dar astăzi aș vrea să scriu câteva cuvinte despre unul mai aparte: Cimitirul de onoare Pro Patria. Un cimitir militar.
Dar, cum a apărut ideea sau necesitatea unui cimitir militar în București? Din lucrarea lui Gheorghe Bezviconi - "Necropola capitalei" - la care am mai făcut referire în articolele mele, am aflat că "Monitorul Țării Românești" din 4 octombrie 1860 publica știrea că în dealul Filaretului se împrejmuiește un loc pentru "înmormântarea arestaților din temnița capitalei". Era o parte din ceea ce urma să fie Cimitirul militar Bellu, situat astăzi între cimitirele Bellu ortodox și Bellu catolic.
Aparținând Ministerului de război, în Cimitirul militar Bellu s-au făcut înmormântări cu puțin înainte de sfârșitul sec. XIX. Odată cu începerea Primului Război Mondial s-a hotărât ca acest cimitir să fie folosit doar pentru militari și pentru familiile lor.
Cimitirul de onoare Pro Patria - București, situat pe Șoseaua Olteniței, nr. 9 bis, între Cimitirul Bellu catolic (cu biserica Sf. Tereza) și Orășelul Copiilor, are o istorie a lui, fără legătură cu Cimitirul militar Bellu. El a fost înființat în 1917 de Autoritatea militară de ocupație germană din Primul Război Mondial, amenajările fiind făcute după planurile arhitectului peisagist R. Lange. Inaugurarea oficială a avut loc la 24 august 1918, în prezența feldmareșalului August von Mackensen cel care - conform devizei "Patrie, slăvește-ți eroii! " - a inițiat amenajarea acestui cimitir militar, în prezent unul dintre cele mai frumoase și mai bine întreținute cimitire de război din România.
Începutul ideii de amenajare a acestui lăcaș a fost plângerea militarilor germani din lagărul de prizonieri Șipote (jud. Iași) adresată generalului Mackensen. Ei reclamau condițiile grele din lagăr menționând că 10.000 de prizonieri din cei 11.000 care fuseseră internați în iarna 1916-1917 muriseră. Asupra acestui aspect a fost sesizată partea română făcându-se și precizarea că atâta timp când condițiile de viață ale prizonierilor germani nu se îmbunătățeau, prizonierii români din lagărele germane urmau să fie supuși aceluiași tratament.
Guvernul român a replicat informând - cu dovezi aduse de ofițeri români evadați din lagărele Bulgariei (aliată a Germaniei) - că prizonierii români aflați în captivitate au fost supuși unor tratamente cu mult mai dure. Ofițerii români au adresat un memoriu generalului Mackensen explicand că "tratamentul care le-a fost aplicat nu a respectat Convenția de la Haga din 18 octombrie 1907, privind statutul prizonierilor de război. Astfel, toți prizonierii români au fost jefuiți de militarii bulgari. Cei care s-au opus au fost bătuți, iar unii chiar înjunghiați cu baionetele și omorâți, așa cum s-a procedat cu maiorul Delvescu din Regimentul 4 Infanterie. La Haskovo, ofițerii care au refuzat să muncească au fost duși în piața publică și bătuți. Dormeau pe scânduri, fără saltele și perne, iar la medic erau duși numai dacă aveau o temperatură de 42 de grade. "
Nu insist mai mult. Informații în plus se pot găsi în biblioteci sau pe internet. Revin la ceea ce este astăzi Cimitirul de onoare Pro Patria - București.
Portalul de cărămidă roșie este decorat de o parte și de alta cu două lucrări în basorelief. O alee largă, dreaptă, mărginită pe fiecare parte de câte două rânduri de cruci aliniate ca ostașii la paradă, duce la monument și la parcelele cu morminte. Încă de la început, mormintele au fost grupate pe națiuni și pe confesiuni: germani, austro-ungari, bulgari, turci și români. În timp, vechile cruci din lemn de stejar, deteriorate, au fost înlocuite cu altele din beton, cu plăci metalice pe care sunt înscrise numele și datele de identificare ale celui căzut în luptă. De asemenea, din documentații, am aflat că unii militari au fost mutați în alte cimitire. Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, continuatorul de drept al „Așezământului Regina Maria pentru Cultul Eroilor” informează că „în toamna anului 1928 de aici au fost exhumați 178 eroi români și au fost transferați la Sanctuarul Eroilor din Primul Război Mondial care se află în incinta Cimitirului Militar Ghencea.
Înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, în Cimitirul de onoare Pro Patria erau îngropați 1304 germani, 300 austro-ungari, 162 bulgari, 18 ruși, 8 unguri, 6 români, 1 italian, 1 sârb și 38 de militari necunoscuți. Ulterior au fost înhumate și victime ale celui de-al Doilea Război Mondial. În prezent, în cimitir odihnesc 3855 militari germani (2.292 din Primul Război Mondial și 1.563 din cel de-al doilea).
Cum spuneam, la capătul aleii aflată în prelungirea aleii de la intrare, se află monumentul comun al cimitirului. În formă de trunchi de piramidă, are reprezentat în basorelief un călăreț antic. Sub basorelief este inscripționat în română, germană, maghiară, bulgară și turcă: "Patrie, slăvește-ți eroii! ". Pe spatele monumentului și pe părțile laterale sunt reprezentate, în relief, stemele României și ale statelor Puterilor Centrale.
Soldatenfriedhof "Pro Patria" - Cimitirul de ostași "Pro Patria" este întreținut de Uniunea Populară pentru întreținerea mormintelor germanilor căzuți în războaie și de asociații bulgărești ai căror reprezentanți vin anual la București pentru lucrări de întreținere, pentru comemorări și pentru depuneri de coroane la Monumentul Eroilor căzuți pe teritoriul românesc.
Mai trebuie spus că în 1935, din Cimitirul Eroilor de la Bălăria (în prezent Valea Plopilor) au fost exhumați și transferați în Cimitirul Pro Patria - București 58 de eroi bulgari jertfiți pe teritoriul României în Primul Război Mondial. În prezent, în parcela bulgară a Cimitirului de onoare Pro Patria sunt înhumați 162 de eroi bulgari. De asemenea, în cadrul lucrărilor ulterioare de reamenajare au fost pregătite parcele pentru mormintele unor militari germani căzuți și înhumați în cel de-al Doilea Război Mondial în localități din jurul Bucureștiului.
Dacă ajungeți în zonă, dacă aveți timp la dispoziție și mai aveți și norocul de a găsi pe cineva acolo, merită un bob zăbavă în acest cimitir nu prea fastuos, dar riguros amenajat și plin de semnificații. Cei care și-au dat viața pe câmpurile de luptă, ostașii de rând - oameni care au acționat la ordin, indiferent de voința lor - merită un pios omagiu. Oare câți ani familiile lor au refuzat să creadă că ei nu se vor mai întoarce niciodată?
Trimis de iulianic in 16.05.21 17:22:44
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUCUREȘTI.
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (iulianic); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Foarte inspirată alegere și superbă prezentare a locurilor de veci ale eroilor, indiferent de rang sau nație! Merită aduși în atenție pentru condițiile îndurate, pentru stressul îndurat în tranșee și pe câmpul de luptă, pentru starea sufletească a celor de acasă și nu în ultimul rând pentru sângele vărsat, indiferent de situație. Nu era ușor pentru o familie să știe că are un copil/ soț/ tată pe front.
Eu nu am știut de existența acestui Cimitir în capitală și ca mine, câți or fi! De tineretul de azi, nici nu mai vorbesc.
Mulțumesc Iulia și continuă te rog tema. Suntem totuși, oameni!
@Michi:
Nu cred că le știu pe toate. Am însă norocul că am un frate ofițer (acum în rezervă) care uneori îmi povestește, iar mie îmi place să ascult astfel de povești. Pentru cele ce mă interesează, câteodată îmi indică și un material documentar. Cum pensionarul zilelor noastre are timp, citesc, aflu mai multe, iar dorința de a merge la fața locului vine instantaneu. Mai ales când e vorba de un obiectiv relativ accesibil.
@mihaelavoicu:
Mulțumesc pentru vizită și pentru aprecieri!
Cum afirmam și în articol, subiectul nu este prea agreat de cititorii AFA și în general de oricine. Este mult mai ușor de digerat un text care prezintă – eventual cu ceva note vesele – o călătorie frumoasă, un chef la un restaurant sau o minivacanță relaxantă la un hotel bun.
Cu toate astea, pentru noi, a aminti din când în când de oameni care și-au dat viața pe câmpurile de luptă, a păși cu fruntea plecată în lumea lor, este o datorie de onoare.
Să continui tema? Să vedem ce ne mai rezervă viitorul! Recent, soțul meu m-a întrebat: “Și acum, ce urmează? Cimitirul evreiesc?” Recunosc faptul că mă tentează, dar nu am vizitat încă niciunul dintre cele două foarte vechi cimitire evreiești care sunt în zonă.
Interesant... Știu că într-o vreme, pe vremea când m-am aflat în București (vreo 13 ani) am vizitat și eu ceva cimitire de prin zonă. Mi s-au părut interesante diferențele care țineau de religie, de etnie, de epocă, ș. a. m. d. Acum, depinde de optică, dar eu afirm că merită.
Despre Lagărul de la Șipote, unde s-a consumat o adevărată tragedie, puteți citi aici în seria lui Doin Dobrincu:
* moldova.europalibera.org/ ... )/30289044.html
* moldova.europalibera.org/ ... u/30298747.html
* moldova.europalibera.org/ ... )/30311275.html
@Qvadratvus:
Mulțumesc pentru acest ecou și mai ales pentru link-urile atașate. Am reușit să citesc toate cele 5 articole despre Lagărul de la Șipote, semnate de istoricul Dorin Dobrincu.
Pentru cei interesați de evenimentele perioadei respective, de organizarea și funcționarea Lagărului de la Șipote, de viața prizonierilor de război de acolo, articolele sunt o abundență de informații.
Cât despre Monumentul de la Rediu-Răuseni… "Nu există nicio inscripție care să menționeze ce este cu această construcție. Practic este vorba de un monument abandonat, de care nu se îngrijește nimeni." Monumentul de la Rediu-Răuseni nu doar că ar merita o cercetare extinsă, dar cred că ar merita restaurat și popularizat ca monument de importanță istorică. În fond, în tăcerea lui, monumentul vorbește despre drama războiului și despre viețile unor oameni - indiferent de nație - care și-au găsit sfârșitul acolo, în mizerie și departe de familii.
Infamii neștiute, tragedii petrecute... Sunt interesante de citit toate articolele lui Dobrincu legate de WWI, de pe siteul Europei Libere. Mai susține și un alt istoric, un "curs" de istorie tot pe siteul respectiv, despre Basarabia, De asemenea amândoi au scris tot acolo despre Bucovina, comunismul din Ro și RM, etc.
Pentru Dobrincu: moldova.europalibera.org/ ... dobrincu/p_jvqp
Pentru Octavian Țîcu: moldova.europalibera.org/ ... C8%9Bicu/i_jvqi
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2024 De la biserică și han, la bancă și spațiu expozițional: povestea Palatului Dacia-România — scris în 06.11.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2024 Redescoperind capitala: Lipscanii între București și Victoria — scris în 27.10.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2024 Spectacolul apei și a dronelor în Piața Unirii — scris în 24.08.24 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2024 Străzi și clădiri bucureștene cu parfum de epocă — scris în 02.08.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2024 Povești despre clădiri și oameni: Palatul Noblesse — scris în 01.08.24 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Dec.2023 Repere ale Revoluției Române în București în 2023 — scris în 21.12.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2023 Fântâni, bere & dovleci — scris în 20.11.23 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ