ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 11.02.2021
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 24.05.11
STATUS: APOLLO
DATE SEJUR
FEB-2021
DURATA: 1 zile
Cuplu
2 ADULȚI
Raport PREȚ/CALITATE:
REZONABIL

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
90.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 9 MIN

Trei case memoriale în cartierul meu

TIPĂREȘTE

Preocupați de grijile zilnice, fără a conștientiza, trecem adesea prin locuri prin care, odinioară, îi purtau pașii pe unii dintre iluștrii noștri înaintași. Două dintre cele mai reprezentative figuri ale condeiului românesc - Tudor Arghezi şi George Bacovia - au trăit, s-au stins din viață și își dorm somnul de veci în Berceni, cartierul din sudul capitalei în care mi-a fost hărăzit să trăiesc și eu. De-a lungul timpului, am vizitat de mai multe ori Casa Memorială "Tudor Arghezi" din Strada Mărțișor, nr. 26 și Casa Memorială "George Bacovia" din Strada George Bacovia (fostă Frăsinetului), nr. 63. Sunt situate relativ aproape una față de cealaltă. Cel de-al treilea loc memorial sau mai degrabă memorabil la care fac referire în titlu este și pentru mine o premieră. Asta pentru că destul de târziu și cu totul întâmplător am aflat despre existența lui.

Casa Memorială "Tudor Arghezi"

Despre Casa Memorială "Tudor Arghezi" din Strada Mărțișor, nr. 26, probabil că știe toată lumea. Locuitorii cartierului cu atât mai mult. Cum arăta locul atunci când marele scriitor s-a mutat în mahalaua Mărţişorului, doar scrierile vechi ne mai pot informa: "M-am silit şi singur şi stăruind pe lângă primarii pe care-i cunoşteam, m-am silit să fac străzi, să aduc lumina. Am alergat pentru oameni când aveau vreo nevoie. Am alergat pentru mahala când era ceva de făcut. Într-o zi au venit la mine și mi-au cerut să le fiu delegat. Iaca aşa ajunsei delegatul mahalalei și mahalaua Mărţişor a avut lumină, străzi pietruite, tramvai pe Șoseaua Olteniţei şi autobuz pe Văcăreşti. "

Unde se află Casa Memorială "Tudor Arghezi"? Aproape de Piaţa Sudului - fosta Mandravela - acolo unde Calea Văcăreşti este gata să sfârşească în marea intersecţie, înainte de benzinărie, ultimul drum lateral dreapta (când vii dinspre oraş) este Strada Mărţişor.

Nu intenţionez să revin asupra a ceea ce am scris în articolul deja publicat și amintit mai sus. Subliniez doar că Tudor Arghezi, pe numele său real Ion Nae Theodorescu, scriitorul care a contribuit la dezvoltarea liricii româneşti, a scris aici, în casa de la Mărţişor, cea mai mare parte a lucrărilor sale creând un adevărat curent literar. Tot aici, cu resurse proprii, a pus bazele şi a condus o tipografie - "Potigraful Mărțișor".

Casa memorială, albă, cu acoperişuri roşii şi cu lemnăria exterioară vopsită tot în roşu, este ea însăşi un mărţişor. Curtea inundată de verdeaţă şi pomi înfloriţi primăvara, găzduiește cuşca lui Zdreanţă "cel cu ochii de faianţă", precum şi un mic lăcaş împrejmuit unde zace pentru vecie patrupedul - erou al poeziei care ne-a încântat tuturor copilăria.

În fața intrării principale, o cruce din piatră străjuieşte mormintele soţilor Arghezi. În cuvinte puţine, lespezile funerare vorbesc despre Tudor şi Paraschiva Arghezi, doi oameni care au trăit alături, împărţind şi binele şi răul, timp de 56 de ani.

Organizată în casa în care a locuit poetul începând cu anul 1930, colecţia Muzeului Tudor Arghezi cuprinde multe piese de mobilier, două biblioteci mari, tablouri, obiecte de artă, nenumărate fotografii, documente originale şi obiecte personale ale poetului.

Casa Memorială "George Bacovia"

Și despre Casa Memorială "George Bacovia" din Strada Frăsinetului, nr. 63 - astăzi Strada George Bacovia - am scris cândva. Pentru a întregi tripleta enunțată în titlu, trebuie să fac o scurtă referire și la ea.

A fost prima casă memorială de scriitor înființată în cartierul Berceni (1966), Casa Memorială "Tudor Arghezi" apărând 8 ani mai târziu, în 1974.

Între Şoseaua Giurgiului şi Şoseaua Olteniţei, nu departe de Cimitirul Bellu, într-o zonă înconjurată de noroaie și de bălţi, au trăit în perioada 1933-1957 poetul George Bacovia și soția sa Agatha. A fost printre primele case apărute după ce terenul cultivat cu viță de vie, lovit de filoxeră, a fost parcelat și transformat în loturi de case. De la Cimitirul Bellu, orașul se extindea spre sud, spre Mănăstirea Văcăreşti şi spre hanul lui Costică Mandravela.

După moartea poetului (în 1957) casa a fost renovată și s-a dorit a fi transformată în muzeu, însă, donând-o, Agatha Bacovia a fost refuzată, întreținerea patrimoniului rămânând în continuare în sarcina soției și a fiului poetului. În anul 1966 statul român a acceptat donația. Așadar, abia de atunci se poate vorbi - oficial - despre Casa Memorială "George Bacovia".

Vizitând-o, putem vedea vitrine în care sunt expuse manuscrise, diverse documente, fotografii, precum şi diploma de bacalaureat de la liceul absolvit la Bacău. Alături de volumele de versuri semnate George Bacovia, se pot vedea medalii, desene şi caricaturi care amintesc de preocupările din tinereţe ale poetului.

În camera Agathei se află biblioteca, un birou, un patefon şi un aparat de radio, un fotoliu, precum şi o măsuţă cu o formă ingenioasă, aşezată într-un colţ. Pereţii sunt decoraţi cu fotografii şi cu tablouri. În afară de un număr impresionant de volume, în bibliotecă se mai pot vedea partituri, o vioară, precum și masca mortuară a poetului.

Un ceas indică ora 8.10, oră la care pe patul din modesta chilioară, la 22 mai 1957, s-a stins din viaţă Bacovia, poetul ce "din plumb făcut-a aur". Pe perete, deasupra patului îngust, se află o fotografie care îl înfăţişează mort, privegheat de familie.

Casa memorială Traian Vuia

De fapt nu este o casă memorială în adevăratul sens al cuvântului. Nu mergeți acolo cu gândul că veți vizita interioare care păstrează memoria unei personalități! Este doar casa în care și-a petrecut ultimele clipe de viață Traian Vuia - pionierul aviației românești și mondiale, cel care a efectuat primul zbor autopropulsat, cu un aparat mai greu decât aerul. Asta se întâmpla la 18 martie 1906, la Montesson, lângă Paris.

Casa din Strada Brădetului, nr. 24, foarte aproape de Casa Memorială "George Bacovia", nu este un muzeu. Este doar o fantomă care stă ca un ghimpe în coasta unui nou complex rezidențial, o veche construcție care, probabil, are zilele numărate.

În timp, casa de la capătul Străzii Brădetului a fost azil pentru bătrâni, club al pionierilor şi - se pare - internat. Faptul că Traian Vuia şi-a petrecut acolo ultimele clipe de viață, era comemorat printr-o placă informativă - azi dispărută - pe care scria: "În această casă și-a trăit ultimele clipe Traian Vuia (1872-1950) ilustru pionier al aviației, primul om care a zburat desprinzându-se de pământ prin mijloacele proprii ale avionului construit de el (Paris, 18 martie 1906) ".

După ce și-a petrecut cea mai mare parte din viață în Franța, după terminarea celui de-al doilea război mondial, grav bolnav, Traian Vuia a revenit în țară ajutat de Dr. Petru Groza, prim-ministru în acea vreme. Tot acesta l-a instalat în azilul de bătrâni din Strada Brădetului și - la 3 septembrie 1950 - a anunțat primăriei comunei Bujoru - Timiș (în prezent numită Traian Vuia) decesul marelui inventator. Traian Vuia a fost înmormântat la Cimitirul Bellu, ceremonia de înhumare având loc în absența membrilor familiei. Pe monumentul său funerar este scris simplu TRAIAN VUIA 1872-1950.

Despre inventatorul român, pionier al aviației mondiale, aflați mai multe de pe internet. Există și un muzeu memorial, unul adevărat, cu machete de aparate de zbor, înființat în 2012, la 21 km de Lugoj, în localitatea natală - Surducu Mic, astăzi denumită Traian Vuia.

Cum spuneam, casa ponosită din Strada Brădetului, nr. 24, nu este un muzeu, dar păstrează în istoria sa trista amintire a stingerii din viață, în singurătate, a marelui nostru inventator. Nu veți găsi informații despre această casă pe internet, nu veți fi îndrumați în căutarea voastră de vreo plăcuță sau de vreun indicator și nici nu veți găsi clădirea pustie de la capătul Străzii Brădetului inclusă în vreo listă a caselor memoriale din București.

Cei mai vârstnici dintre locuitorii zonei își amintesc de faptul că terenul și casa la care facem referire au aparținut Bisericii Luterane, că acolo a existat și un seminar teologic desființat de comunişti, după naționalizare casa fiind transformată în azil de bătrâni, ulterior în club al copiilor. Ba chiar, după construirea ansamblului rezidential învecinat, casa a îndeplinit rolul de showroom pentru apartamentele care urmau a fi vândute. Cei care, pe vremuri, atrași de anumite activități extrașcolare, frecventau clubul copiilor, spun că în casă nu exista nici un fel de mobilier sau alt obiect care să fi aparținut lui Traian Vuia. Și cum ar fi fost să fie dacă aceea nu era casa lui Traian Vuia, casa în care a locuit acesta, ci doar azilul de bătrâni în care și-a dat obștescul sfârșit?

Dacă aveți cât de cât atracție pentru acest obiectiv - casa în care a luat sfârșit povestea lui Traian Vuia, juristul pasionat de zmeie, cel care a demonstrat că și omul poate zbura - atunci când vizitați Casa Memorială "George Bacovia" abateți-vă câteva sute de metri pentru a vedea ce a mai rămas din casa care - în tăcerea ei - încă mai păstrează memoria lui Traian Vuia! Nu vă așteptați să mai găsiți plăca informativ-comemorativă care era montată pe peretele de lângă una dintre cele patru intrări! Plăca a dispărut, probabil că materialul din care era făcută a stârnit interesul cuiva. Sau, poate, faptul că această casă păstrează memoria unei personalități trebuie trecut sub tăcere și în cele din urmă uitat. S-ar putea obține mai ușor autorizația de demolare?

Am fost de curând în Strada Brădetului, nr. 24, incitată de o cunoștință care a copilărit în zonă, mi-a povestit despre casă și chiar mi-a arătat câteva poze. Pe vremea aceea plăca informativă cu textul redat mai sus încă mai exista. Eu am mai găsit, în zidul exterior, doar conturul ei dreptunghiular și urmele cuielor cu care fusese fixată, de aceea voi atașa o poză mai veche, care nu îmi aparține.

O stradă aglomerată, cu mașini parcate una lângă alta, o barieră la intrarea pe proprietatea privată și mai multe în incintă, o gheretă de portar și un portar de treabă care mi-a îngăduit să intru și să dau ocol clădirii cu pereții scorojiți și tencuiala căzută… cam asta am găsit la capătul Străzii Brădetului.

Dincolo de gard și la o aruncătură de băț de Casa Memorială "George Bacovia" se află Școala nr. 111, prima școală din Berceni, denumită din 1999 Școala Gimnazială "George Bacovia". Actualul local datează din 1959, dar începuturile sale sunt mai vechi (octombrie 1906 când în Cătunul Bellu s-a inaugurat prima școală mixtă).


[fb]
---
Trimis de iulianic in 11.02.21 12:24:44
Validat / Publicat: 11.02.21 13:38:47
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUCUREȘTI.

VIZUALIZĂRI: 999 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

13 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (iulianic); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P18 Casa Memorială "George Bacovia" - Interior.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 32600 PMA (din 34 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

13 ecouri scrise, până acum

micutzuPHONE
[11.02.21 17:18:42]
»

Încă o pagina de istorie din București. Un articol pe care l-am citit și votat cu mare drag. Toate marca IULIANIC. Stima.

k-lator
[12.02.21 11:27:45]
»

@iulianic:  Am așteptat cu interes acest articol și pot să spun că nu m-a dezamăgit nicio secundă! Incursiunea în trecutul Bercenilor scoate la iveală trei locuri care au vibrat cîndva de spiritul creator al celor trei Oameni Mari.  

Se pare însă că amintirea lor este sufocată de noul oraș și încet-încet ștearsă cu sprijinul celor care conduc la căderea în desuetudine a acestor personalități. Cel mai probabil, extinderea ansamblului rezidențial va acoperi orice urmă a trecerii pe acolo a geniului Traian Vuia. Foarte trist...

​Mulțumesc @iulianic pentru că ai strâns toate aceste informații și le-ai adus în atenția noastră.  

Felicitări! ​

Alex_Macedo
[12.02.21 16:06:36]
»

Spre rușinea-mi indubitabilă de a fi născut sub drapelul lui Bucur și copilărie minunată în cartiersecul Cotrocenilor, nu am ajuns niciodată în Mărțișor să culeg aerul din casa poetului meu preferat. Evident, fiind jun și tâmpițel, aveam alte preocupări în acele vremuri.

​Arghezi, acest mamut al românismului... spune povestea..., era la o sindrofie cu neo-ideealiștii, acelor vremuri. Un tovarăș înflăcărat, vorbea de cât, de dulce este comunismul și cum vor dispare moșierii... și ce minunată va fi viața în noua orânduire. Declama manifestul, fumând nonstop țigări Kent.  

Arghezi, blajin și tăcut mai toată seara, a încumetat să-i spună tovarășului, doar atât :

"Maestre... hmm... una spui, alta fumezi! "

Sclipitor...

Mulțumesc pentru reveiw! ​​​​​​​​

adsoPHONE
[12.02.21 17:00:52]
»

@Alex_Macedo:  Era certat cu Armand Calinescu - care era chior. La un moment dat, fiind in audienta la rege, se plange: Majestate, nu stiu cine mi-a facut mizeriile astea, dar daca aflu, ii scot si celalalt ochi.  

Alex_Macedo
[12.02.21 18:00:31]
»

@gpopa:  Dadada... Ai dreptate!! La Arghezi totul era subliminal, cu transmitere...

Era evidenta trimiterea spre, Armand... ​

adso
[12.02.21 18:06:19]
»

@Alex_Macedo:  Cea mai cunoscuta este urmatoarea (doamnele nu vor citi mai departe):

Era la Martisor, home alone, si il viziteaza o duduie pe care o simpatiza. Cand era preocupat de cum sa rezolve problema, il suna cineva de la Uniunea Scriitorilor, chemandu-l la o sedinta. Raspunsul lui Arghezi: „Daca pot, nu vin. Daca nu pot, vin.” ​

Alex_Macedo
[12.02.21 18:14:40]
»

@gpopa:  MINUNAT! Nu degeaba il iubesc si acum!

Bravo! Asa e! Stilul lui... )) )) ​

zapacituPHONE
[12.02.21 21:04:52]
»

@iulianicyoutu.be/yFHXqG_64ww

Imagini dinamice în alb-negru, cu Paraschiva și Tudor Arghezi în casa din Mărțișor. Basca inconfundabilă, țigara nelipsită dintre degetele descărnate, ușor tremurânde, ochelarii cu rame groase și vorbirea perfect lucidă, sclipitoare și la 84 de ani (intervievat  în 1964 de un Emanuel Valeriu imberb si reverențios) sunt elementele ce ne-au rămas imprimate în memorie, pe lângă "Flori de mucigai", "Ochii Maicii Domnului" și multe altele...

Alex_Macedo
[12.02.21 21:25:58]
»

Printr-o corectitudine ce vine din șira spinării : Îmi cer scuze, colegei noastre că ne-am blăbăit la review-ul dânsei... Nu a fost intenționat, ci s-a creat ad-hoc.

​Ne-a luat valul, așa că în numele colegilor mei, scuze cu plecăciune!

Nu s-a dorit dar așa a ieșit. ​

zapacituPHONE
[12.02.21 21:41:17]
»

@Alex_Macedo:  mie mi-au plăcut și astfel de referințe, completează biografii știute mai puțin sau deloc. Ce e viața fără sare și piper? Tudor Arghezi a fost și un redutabil pamfletar, atacând virulent, primind drept "recompensă" pentru un astfel de atac (pentru "Baroane") un "sejur" all-inclusive în lagărul de la Tg. Jiu.  

iulianicAUTOR REVIEW
[13.02.21 08:52:13]
»

@All:  Vă mulțumesc tuturor pentru ecouri și pentru completări! Așa ne mai amintim câte ceva din cele ce am învățat la școală, din cele ce am mai citit și de diverse amănunte mai mult sau mai puțin picante din viața unor personalități.

@Alex_Macedo:  Nu e cazul să-ți ceri scuze pentru cele scrise. Mie îmi pare bine că au apărut comentarii, că s-a mai animat un pic site-ul... În ultima vreme părea că amorțise.

Alex_Macedo
[13.02.21 11:44:54]
»

@zapacitu:  Evidentă si corectă, aserțiunea ta! . Sunt întru totul de acord, Master Z.

Până la urmă, fără sare și piper​ am aluneca pe, panta blazării. Măcar aduceri aminte sau pilde spuse de geniile neamului nostru, să ne aducă un zâmbet, două. Trăim într-o lume atât de cretină, încât ne bucurăm de trecut, de viața de odinioară, de românismul mucalit al vremurilor trecute.

Mă bucur că găsesc susținere la tine. Nici nu mă așteptam, mai puțin. ​

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Alex_Macedo
[13.02.21 12:37:59]
»

@iulianic:  Stimată, Iulia!

Am știut că cerebral ești lânga noi... cei extrovertiți în câmpul de joacă al ecourilor. Totuși am crezut de cuviință să las un mesaj​ cu scuzele de intrare peste review. Nu am pus la îndoială niciodată înțelepciunea și felul tău deschis de a percepe lucrurile.

Într-adevăr, așa este! Avem nevoie să ne dezmorțim un pic, pe site. S-a împământenit o rutină anume și animația plus evervescența colegilor s-a diminuat. Poate și din cauza vremurilor. Cine știe? ...

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
6 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
adso, Alex_Macedo, iulianic, k-lator, micutzu, zapacitu
Alte impresii din această RUBRICĂLa pas prin Bucureşti:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.094602108001709 sec
    ecranul dvs: 1 x 1