Un hotel excelent pentru „ieșit în lume”

TIPĂREȘTE

La sfârșitul lui mai 2017 a trebuit să particip la un congres, la Brașov. De obicei mi se repartizează un loc într-un hotel și asta e; oricum, nu prea am avut a mă plânge, știu că standardele sunt destul de sus și oricum nu petrec prea multă vreme în camera respectivă. De data asta însă am avut posibilitatea să aleg între... aproximativ 15 locații, de unele mai auzisem, de altele nu...

Ca un adevărat profesionist ce mă aflu, am luat-o științific. Le-am poziționat pe hartă, am citit review-uri, m-am uitat la poze, am cântărit avantaje și dezavantaje și am ales: Hotel Kolping.

Hotel Kolping este clasificat la 3 stele și pe booking are nota 9 din peste 1300 de comentarii. Este situat la poalele Tâmpei, pe Str. Petofi Sandor, nr. 27. Se laudă cu 37 de camere duble, 3 suite și 3 apartamente, iar prețul unei nopți de cazare (ce include și micul dejun) pleacă de la 250 până la 340 lei, în funcție de numărul de ocupanți, de spațiu, dotări, view și poate și alte criterii.

Am ajuns în Brașov într-o superbă zi de mai, aproape vară! Prietena cu care am venit trebuia să fie la 12 la o ședință, așa că n-a mai avut timp să mă ducă și la hotel, am coborât la Kronwell, lângă gară. N-a fost bai, căci - așa cum se întâmplă de obicei la astfel de evenimente - este imposibil ca „în secunda doi” să nu dai nas în nas cu vreun cunoscut! Ceea ce așa s-a și întâmplat, o altă prietenă tocmai descindea și ea din altă mașină. Ne-am înregistrat la congres, ne-am dus pe urmă și-am mâncat la Sergiana (despre mâncătorii altădată!), am dezbătut ultimile noutăți presante și... gata, fiecare pe la casa ei, că ne cam săturaserăm să plimbăm bagajele după noi!

M-am uitat pe hartă și-am constatat că hotelul meu nu era chiar departe, dar nici aproape, așa că am preferat să iau un taxi. Șoferul mi-a confirmat alegerea: „O să cam fie de urcat, doamnă!” A avut dreptate.

M-a lăsat chiar la ușa hotelului și specific asta pentru că e ceva pantă chiar și din stradă până la intrarea în hotel! Mă așteptam la asta, o luasem în calcul atunci când am făcut alegerea, bănuiam ce înseamnă „la poalele Tâmpei” și nu m-am înșelat. Mi-a plăcut însă mult aspectul exterior al clădirii alb-maro, nu prea înaltă (2 etaje), asimetrică. În fața ei am observat și o mică parcare, deja plină la ora aceea (ulterior am observat că mai erau locuri și undeva în stânga, sub terasa primului nivel al hotelului).

Am urcat cele câteva trepte, am trecut de ușa de la intrare și m-am trezit într-un hol generos, acoperit cu plăci mari de gresie de calitate, mobilat însă auster, doar cu o canapea de piele și cu un stativ cu pliante turistice. În stânga, o ușă, deasupra căreia scria „Moldova/ Săli de seminarii”. În față se făceau însă niște scări spiralate către nivelul următor și o plăcuță aurie fixată pe perete îmi spunea că aia e direcția potrivită: „Spre Recepție”.

M-am trambalat cu trolerul pe ele, în timp ce eram hotărâtă să dau o bilă neagră hotelului din acest motiv; ulterior mi-am revizuit evaluarea, căci aș fi putut lua liftul chiar de la parter, de afară, dacă aș fi ocolit intrarea prin stânga. Mă rog, să zic că o biluță neagră tot merită, căci acest lucru nu era semnalizat în niciun fel, iar turistului gogoman care vine pentru întâiași dată în viață la Kolping nu-i dă prin cap să facă stânga, ci se repede la intrarea principală! Și prima oară îți trebuie cel mai mult, că atunci vii cu bagajele, pe urmă poți să zburzi pe scări, nu-i problemă!

Recepția e un spațiu drăguț, aerisit, luminos aflat fix în mijlocul primului nivel, pe care îl împarte cu restaurantul pentru mic dejun și cu restaurantul a la carte, cu spațiul de relaxare, cu o vitrină ce expune articole sportive și cu zona lifturilor. Am fost preluată imediat de... nici nu mai știu; tânără? tânăr? parcă era o fată totuși. (Ehee, a trecut mult de atunci, dragii moșului! :)...) Am completat formularul arhicunoscut și am primit cheia de la cameră (cheie, nu cartelă electrică; dealtfel, am fost rugată s-o las la recepție de fiecare dată când plec din hotel; probabil s-au gândit să n-o car aiurea). Mi s-au oferit relații despre micul dejun (de la 7 la 10) și mi s-a explicat că îmi voi găsi camera la ultimul nivel, al... 3-lea! N-am zis nimic, am crezut că nu m-am uitat eu bine... Mai târziu, misterul avea să se elucideze. Hotel Kolping e construit pe o pantă, deci una e din față și alta e din spate. De exemplu, ușa din capătul palierului meu (ultimul deci) dădea fix pe o terasă folosită pentru gratarageală, după care începea pădurea.

Urcai deci și descoperii camera 306, penultima de pe coridor. În dreptul fiecărei uși e câte o plăcuță pe care sunt scrise numărul și numele (în română/germană/magiară) camerei; pe a mea o chema Mediaș; nu știu de ce, dar mi-a plăcut asta. Poate pentru că am trecut cândva prin Mediaș și m-a încântat aerul său plin de mister, chiar dacă totul era închis și orașul nu mi-a dezvăluit niciunul dintre ele...

Mi-a plăcut și camera de cum i-am trecut pragul, liniștitoare și caldă, îmi venea să mă trântesc în pat și să nu mă mai dau jos 3 zile din el! În primul rând, mult alb - pereții, mobilierul de lemn, lenjeria. Pe jos, pe toată suprafața, un covor cu desen cadrilat, ca de pătură, în tonuri de bej și gri. Singurele pete de culoare erau „eșarfa” de cuvertură verzulie de la capătul patului și tabloul de pe perete, înfățișând un peisaj cu Biserica Neagră și Tâmpa îmbrăcată în copaci ruginii.

Structura camerei pe care am avut-o eu (cred că standard, după cum mă uit acum pe site-ul hotelului, cea mai mică, 24 mp) este una clasică: hol, în dreapta baia, în față camera și un mic balcon. Holul e dotat cu cuier, dulap de haine în 2 uși (umerașe și o pătură de rezervă) și suport de bagaje pe care am găsit un pachet mare de șervețele, perie și cremă de ghete, iar dedesubt papuci de unică folosință.

Baia are o suprafață rezonabilă și conține și ea tot ce trebuie: chiuvetă încastrată într-un blat simplu, oglindă, cabină de duș, vas de toaletă, coș de gunoi, uscător de păr. Gresie gri, faianță bej. Prosoape suficiente, inclusiv pentru duș - albe și pufoase. Drept consumabile - săpun, șampon, gel de duș, cască de păr; toate la dublu, plus hârtie igienică. Totul de bună calitate și perfect funcțional. La chiuvetă apa curge acționând robinetul în sus; dacă îl ridici puțin, jetul este moderat, dar crește în situația în care faci întreaga cursă. Un mod ingenios de a evita risipa, ca și binecunoscutul „cod al prosoapelor”.

Camera conține un pat matrimonial, încadrat de două noptiere cu veioze (în sertare erau 3 ediții ale Noului Testament, una în română, una în germană și alta în maghiară!), prize și întrerupătoare, iar pe peretele opus - un mic birou, un scaun și o oglindă. Mini-barul l-am descoperit la a doua strigare, ascuns după ușa birouașului. Destul de dotat (apă, bere, vin, suc, ciocolată, alune), prețuri rezonabile. Pe birou - o tavă cu pahare sigilate în folie, TV-ul cu ecran plat și telefonul.

M-a atras imediat ușa care se deschidea spre micul balcon, datorită priveliștii ce se întrezărea prin perdeaua fină. Balcon e mult spus totuși, nu avea decât vreo 25-30 cm! :) Dădea însă spre oraș (în dreapta) și spre pădure (în stânga); nu vă povestesc ce plăcut era să deschid dimineața ușa aceea și să mă trezesc în miros de iarbă udă și triluri de păsărele! Deși camerele cu vedere la oraș sunt mai scumpe, eu doar pentru priveliștea spre pădure aș reveni la Kolping și aș cere special o cameră cum am avut, pe latura sud-vestică a hotelului!

După ce am terminat inspecția domeniului personal, am trecut la cea a... restului. Întâi am ieșit prin ușa din capătul culoarului, cea de care v-am amintit mai devreme și am admirat de la înălțime întregul complex și acoperișurile roșii de dincolo de el. Pe urmă am revenit în cameră și am luat la puricat înscrisurile răspândite peste tot. Lucrul cel mai interesant pe care l-am aflat a fost chiar povestea hotelului! Deoarece mi se pare destul de lungă, n-o să v-o spun acum, ci o să atașez mai bine o fotografie lămuritoare și cine vrea o poate citi de acolo. Ideea e că Hotelul Kolping nu este o simplă casă de oaspeți, ci face parte dintr-o fundație caritabilă cu tradiții de peste un secol și jumătate! M-am bucurat și mai tare că am ales acest loc!

Era timpul să părăsesc primitoarea mea cameră și, coborând scările, am descoperit decorațiuni discrete și de bun-gust. Peste tot domnea liniștea și rafinamentul simplu al spațiilor nord-europene. Și, desigur, o curățenie fără cusur...

Micul dejun se înscrie în aceleași coordonate: preparate variate și gustoase. Nu am făcut poze acolo deloc (ba, cred că am scăpat una) și nu mai știu exact ce am mâncat, chestii obișnuite, oricum (pâine, unt, miere, mezeluri, brânză, ouă, legume, fructe, ceai, cafea). Nimic memorabil din niciun punct de vedere.

Am vrut să încercăm în ultima seară și restaurantul a la carte, nu mai aveam chef să ieșim în oraș. Greșeala noastră a fost că n-am întrebat de dimineață, căci avuseseră un eveniment la prânz și dăduseră apoi liber personalului. Așa că a trebuit să ne urnim fundurile, ceea ce până la urmă a fost cu folos... Nu sunt restaurante în imediata apropiere, dar până în centrul vechi (la Poarta Elisabeta) se fac cam 10 minute (la întoarcere mai adăugați câteva, căci, precum zisei, e de urcat un pic!). Tot atât și până la Biserica Sf. Nicolae și la Prima Școală Românească. Cartierul e însă unul dintre cele mai liniștite și mai pitorești din Brașov.

Wi-fi funcționează bine (cu parolă), n-au fost probleme. Seif aveți la recepție, dacă e musai.

Una peste alta, Hotelul Kolping a fost o experiență mai mult decât plăcută, nu cred că puteam alege mai bine, m-am felicitat maxim! Pentru poziția lui m-aș întoarce oricând acolo, dar nu știu dacă pe banii mei; mi se pare destul de scumpișor. Pe de altă parte, o parte din bani merg spre fapte bune, ceea ce e lăudabil... Oricum, un loc cu care nu-ți e rușine să ieși în lume, în care mi-aș caza fără emoții un prieten ne-român. Căci mi-am făcut un obicei când mă duc prin diverse dormitorii prin țară, mă raportez la această situație ipotetică. „Aș aduce aici un străin sau mai bine nu?!” Din fericire, în ultima vreme am răspuns de multe ori, din toată inima: „Da!”

---

VIZUALIZĂRI: 1624 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI