Nerecomandat!

TIPĂREȘTE

Sâmbăta trecută (25.06.2022), pentru a scăpa de căldurile din oraș și pentru a-mi consuma rămăşiţa de bani pe care o mai aveam pe cardul Up Vacanţă (benii primiţi în 2020 se pierd la 30.06.2022), am mers pe mâna soţiei, care a rezervat o cameră triplă la Hotel Iadolina în Stâna de Vale (staţiune îi mult zis, eu i-aş spune... în părăseala de la Stâna de Vale), locaţie recunoscută pentru un aer extrem de curat şi o cantitate mare de precipitaţii... ceea ce ar trebui să asigure un climat net superior oraşului din care vroiam să evadăm.

Datorită unor împrejurări independente de dorinţa noastră, ştiam din timp că vom ajunge târziu, sens în care am apelat numărul de telefon găsit pe net (hotelul nu are pagină web funcţională, fiind în schimb prezent pe facebook cu o pagină dedicată) şi am intrat în contact cu d-na de la recepţie (d-na Rodica, aveam să aflu mai târziu), care foarte draguţă fiind ne-a asigurat că este ok şi dacă sosim în jur de ora 20.00, că vom putea manca ceva la restaurant şi la ora aia, confirmându-mi că pe ea o vom găsi acolo, deoarece tura sa de serviciu se termină luni (deh, în vârful muntelui, mai greu să schimbi la 12 ore personalul)...

De pe saitul agentiei de turism care aparţine de acelaşi trust ce administrează acest hotel (nu îi dau numele aici), aparţinând familiei Micula (cunoscuţi pentru gama de sucuri Tutty-Frutty), împreună cu alte 2 hoteluri din Mamaia (Naţional de 2* şi Astoria de 3*), am aflat că hotelul este la 300 m de pârtie (în linie dreaptă, peste clădiri şi brazi, poate), are 4 nivele (p+3), 50 camere duble, 1 single şi 5 apartamente, bar de zi cu o capacitate de 30 locuri, parcare, camerele fiind dotate cu TV cablu, telefon, minibar, grup sanitar propriu, se poate mânca în restaurantul/terasa hotelului şi are servicii speciale: sala de conferinte, sauna, ciubar, inchirieri jocuri (sah table, rummy) .

Drumul de acasă până în Stâna de Vale a fost unul foarte ok (96 km, conform waze), cu un peisaj de basm din Budureasa, pe serpentinele care au vreo 20 km., până la destinaţie, doar de la intrarea în staţiune se efectuează lucrări la covorul asfaltic, aşa că trebuie mers cu băgare de seamă.

Ajunşi la recepţie o găsim pe d-na Rodica, îşi aminteşte de discuţia noastră telefonică şi ne spune că toate camerele triple sunt la etajul III, sens în care, mie cu copilul de 2 ani nu îmi surâde ideea, discutăm, ne recomandă o dublă la etajul 2, o rog să ne dea ceva cu balcon (deh... sunt fumător), în prima fază ne spune că nu are, dar plină de solicitudine, îşi amintşte că are camera 104, o dublă cu balcon, pe care nu o prea oferă turiştilor, aceasta fiind de obicei ţinută pentru a fi oferită angajaţilor trustului, dar urmând să stăm doar o noapte ne-o oferă.

De asemenea, ne spune să mergem să comandăm la restaurant până ne face ea formele de cazare, deoarece restaurantul închide la 20.30 (????) şi era deja trecut cu ceva de ora 20.

Merg la restaurant, o găsesc pe d-na Florica, o d-nă ospătăriţă foarte ok., îi cer acesteia să ne pregătească (din meniul extrem de sumar tipărit pe o A4), o porţie de sniţel din piept de pui, una de ceafă la grătar şi una de pulpe de pui la grătar, plus cartofii prăjiţi aferenţi şi 2 salate (ştiu am comandat exagerat dar nu eram sigur ce va mânca ştrumful şi după ce se închidea bucătăria... îi dădeam biscuiţi din sacosă;)) ).

M-am întors la recepţie, formalităţile erau gata, am plătit cu cardul de vacanţă 330 lei (cazare în dublă, 1 noapte, 2 adulţi şi un copil de 2 ani, cu mic dejun inclus - preț în opinia mea foarte mare, nu se regăsește în condițiile de cazare și masa, fiind un preț asa de vârful muntelui, unde nu exista concurenta!), ne-am cazat şi am savurat cu adevărat mâncarea (am să detaliaz mai jos camera şi mâncarea) - am trecut consumaţia pe contul camerei (de altfel cu tot ce am consumat de acolo am făcut asta şi la decazare am plătit tot cu acelaşi card de vacanţă la recepţie.

Mai apoi, o mică plimbare prin jur... am constatat astfel că staţiunea este într-o stare deplorabilă, cu mai multe clădiri dezafectate decât cele aflate în funcţiune (staţiunea este într-un procentaj estimat de mine la vreo 90 % în proprietatea Episcopiei Greco-Catolice Oradea - mai ales partea de pădure şi a familiei Micula - Hotelul Iadolina, cele 7 Vile Izvorul Minunilor şi Vila Liliacul, Izvorul Minunilor - de unde, captând izvorul, îmbuteliază apa cu acelaşi nume, tot ce înseamnă facilităţi pentru ski, parcul tematic Happy Land Adeventure) astfel că foarte puţini alţii, au proprietăţi acolo (de ex. are armata o vilă şi universitatea alta). În aceste condiţii, dacă trustul fraţilor Micula nu vor investi acolo, nu prea are cine şi nu prea are cum, iar senzaţia de părăseală se va acutiza în timp...

Noaptea a trecut destul de greu, pe inconfortabilele saltele de pe paturi (cert îi că am ajuns acasă mai obosit decât eram când am mers), puţin cam frig (chiar dacă îi sfârşit de iunie, în vârful muntelui era răcoare), am savurat un mic dejun bufet extrem de basic, am vizitat Izvorul Minunilor, unde mai erau doar 2 persoane (niciodată, de câte ori am mai fost acolo nu a fost aşa puţină lume), ne-am dus până la Happy Land Adeventure, unde într-o zi de duminică la ora 10 nu era nici un turist, dar nici vre-un angajat :(, aşa că ne-am dat pre vreo 2 tobogane, până a venit un angajat să ne ceară să ieşim cu maşina dintr-un perimentru în care, la intrare nu avusesem nici o restricţie... na, mare grijă pentru turişti, ne-am decazat, am mai plătit ce am mai avut de plătit (la lobby-bar am băut nişte cappucino illy foarte bune...) şi am plecat fără a privi în urmă...

Concluzia: AmFostAcolo şi n-am să mai merg cu toate că hotelul asta îi printre puţinele locuri de cazare deschise publicului în staţiune şi nu vi-l recomand.

Doar dacă iubitori ai muntelui, cunoscând exact la ce vă aşteptaţi şi dorind cu orice preţ să faceţi ceva trasee în zonă, vă cazaţi aici, că altfel... unde... ?

Personalul este de 5*, hotelul de 3 căzătoare

Mobilier vechi, în condiţii optime totuşi, nu wifi (totuşi DIGI are semnal foarte bun 4G+), nimic prin cameră cu ce suntem obişnuiţi (perie de haine, pantofi, nimic în frigider/minibar), tv cu decodor de la DIGI, eu nu am reuşit să îl pornesc, saltelele vechi, subţiri de la trecerea timpului, incomode, becuri... unu mergea, unu ba, uşa de lemn cu cheie clasică purta urme de forţare în trecut, nu se închidea în siguranţă, balconul dezoland cu un singur scaun din plastic foarte vechi/uzat, mie, una peste alta mi-a adus aminte de hotelurile din bazele de tratament de la Călimăneşti-Căciulata, unde mergeam cu mama, înainte de 89...

Seara, la cină, grătarele şi şniţelul au fost foarte bune.

Micul dejun cam sărăcăcios (1 singur fel de cereale, producţie din fabricile grupului - Viva, cu ciocolată), iaurt 1 singur fel, natur de la Unicarm, pâinea uscată (în vârful muntelui, cumva nu foarte supărător), vreo 3 feluri de mezel, 1 caşcaval şi 1 telemea, unt Meggle, ceva gem, ceai, lapte, ouă doar ochiuri, crenvuşti şi un cârnat prăjit, cam uscat...

Şi cam atât.

Cafeaua este contra cost, espresso illy de la lobby-bar, noi am băut un cappucino foarte bun la 10 lei/buc.

După cum am arătat mai sus, în afara cadrului natural, cam tot ce a fost atins de mâna omului îi dezastru!

ciubărul cu care se laudă hotelul există dar nu cred că a văzut apă în secolul asta, alte elemente ce ţin de distracţie şi relaxare nu găsiţi acolo

---

VIZUALIZĂRI: 3021 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI