Un loc desprins parca din povesti - Cheile Dobrogei

TIPĂREȘTE

Pentru ca sunt constanteanca si-mi iubesc locurile natale este normal sa vorbesc frumos despre aceste meleaguri. Si nu vorbesc degeaba, credeti-ma! Stiu ca pentru multi zona Constantei inseamna mare, plaja, hoteluri, cluburi, distractie si... un "peisaj auster" imi spuneau cativa prieteni. Poate ca multi nu stiu ce minunatii se ascund aici dar, voi face tot posibilul sa descriu cateva dintre ele, prin intermediul acestui site.

Asadar, pentru cei care veniti vara la mare si doriti sa vedeti si altceva in afara de cunoscutele statiuni, pentru cei pe care inima ii cheama, oriunde ar fi, spre natura si liniste va recomand in timpul sejurului la mare sa va "rupeti" o jumatate zi pentru a ajunge la Cheile Dobrogei. Pentru a ajunge acolo porniti din Constanta pe E60 (drumul care duce spre Harsova-Giurgeni-Vadu Oii) si din localitatea Mihail Kogalniceanu faceti dreapta spre Targusor. In localitatea Targusor urmati indicatorul spre dreapta, spre satul Pantelimon, si veti ajunge la Cheile Dobrogei, mai precis la rezervatia Cheile Dobrogei. Aveti de mers aproximativ 40-45 de kilometri.

Cheile se afla pe partea dreapta a vaii Casimcei (asta, pentru geografi) si sunt formatiuni calcaroase care provin din resturi de recifuri de corali (atoli). Nu au inaltimi mari, undeva intre 3 si 35-40 de metri, dupa calculele mele. Asadar, aici a fost cu milioane de ani in urma, in perioada geologica a Jurasicului fundul unei mari, marea Thetis (prima mare care a aparut prin fragmentarea continentului unic, Pangeea, acum 200 milioane de ani). In aceasta zona se gasesc multe pesteri, una o puteti zari chiar in rezervatie, pe partea unde se afla soseaua (nu va sfatuiesc sa intrati pentru ca barbarii zilelor noastre au lasat urme). Ce mai stiu este ca in aceasta zona s-au gesit importante vestigii arheologice din perioada preistorica si ca este o zona cu flora si fauna mai aparte (nu degeaba este rezervatie).

Cand am ajuns aici, in dupa-amiaza unei zile de duminica de mai am gasit la "poalele" calcarelor nenumarati romani de-ai nostri veniti la iarba verde. Nu cred ca vreti sa stiti cam ce lasa in urma... Noroc ca, cineva, nu stiu cine exact, le aduna din cand in cand. Stateau toti si radeau galagiosi impresurati de aroma gratarelor. Niciunul n-ar fi urcat mai sus. Am parcat si noi masina si am inceput sa "escaladam" mormanele de calcare. Am urcat pana pe cea mai inalta dintre "stanci" de unde am putut admira intreaga vale. Am vazut pe jos iarba si bucati rotunjite de calcare in acelasi timp, arbusti mai mici si mai mari, floricele nemuritoare, multe soparle care tanjeau dupa soare, multi fluturi, zone abrupte pe care doar alpinistii le-ar putea escalada (dar este interzis), multi ciulini si nu pot spune decat ca mi-au incantat ochiul si toate simturile. Am urcat pe o parte si am coborat pe alta, plimbarea durand cam doua ore, mers foarte lejer si pauze de admirat zarile. Foarte frumos! Puteti sa vedeti in poze ceea ce am reusit eu sa vad, un loc desprins parca dintr-o poveste.

Va recomand, daca mergeti vara, sa nu alegeti o zi de duminica sau de sarbatoare pentru ca la poalele calcarelor, din pacate, este galagie, miroase a mici si rasuna manelele.

Si va mai rog din suflet sa lasati locurile asa cum le-ati gasit. Scrijeliturile sau peturile sunt otrava pentru ceva maret care a fost creat de natura de-a lungul a milioane de ani.

Merita vazut!

P.S.: "Cheile Dobrogei, per ansamblu, se intind pe o suprafata de peste 200 de hectare. In acest review eu am vorbit doar despre o parte, partea de rezervatie."

---

VIZUALIZĂRI: 2360 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI