O fuga la 2 Mai

TIPĂREȘTE

Vazand pe un site destinat pasionatilor de drumetii cu bicicleta fotografii dintr-o tura de-a lor cu plecare din Bucuresti si sosire in localitatea de la malul marii dar cu trecere prin Ostrov, Ion Corvin, Adamclisi, Negru Voda si fiind atras mereu de drumurile si locurile mai putin umblate, m-am decis si eu sa fac un tur de forta cu plecare de dimineata devreme si dormit noaptea in patul meu de acasa.

Asadar am convins echipa de soc si intr-o dimineata de miercuri am decis sa plecam in recunoastere facand deja o mica modificare de traseu fata de cel al temerarilor biciclisti, noi preferand A 2 pentru a ajunge in apropierea orasului Calarasi. Deja la ora 6 eram la intrarea pe A 2 pe care am mers facand slalom printre gropile existente pe covorul de asfalt pana la intersectia cu DN 21 pe care am intrat trecand prin cateva sate ce pareau parasite, mergand paralel cu canale de irigatii si numeroase balti pentru amatorii de pescuit unde erau si locuri de campare. DN 21 a fost liber, dar la un moment dat am fost blocati pentru cateva momente de niste combine uriase cum nu am mai vazut pana acum, care ocupau toata soseaua si printre care cu greutate ne-am strecurat si noi. In apropierea orasului Calarasi este o intersectie semnalizata catre trecerea cu ferry spre Chiciu (am facut usor dreapta) drum pe care am virat, dupa numai 10 -15 minute de mers eram deja in dreptul Dunarii cautand punctul de trecere cu ferry cum pompos este scris pe indicatoarele de indrumare. Cu ajutorul unor politisti de frontiera am gasit repede locul de imbarcare unde astepta cuminte un tir cam obosit, am intrebat angajatii de la chioscul de bilete de frecventa cu care circula aceste bacuri, am platit taxa de trecere si am parcat langa tir asteptand cu mare curiozitate sa vedem procesul de imbarcare si ferryboatul ce nu are nimic in comun cu fratele din Grecia, la noi acesta fiind o amarata punte de fier ce pare venita din timpuri stravechi si pe care se inghesuie circa 20 de masini, dar gata cu atatea figuri pentru ca de acum incepe partea frumoasa a drumetiei noastre de o zi dupa mersul anost pe A 2 si pe DN 21

Nici nu au trecut 10 - 15 minute si pe la mijlocul fluviului care este foarte lat in aceasta portiune se zarea venind din sens opus platforma metalica plina de masini ce era impinsa la tarm de catre un vaporas anemic. Dupa cateva manevre de acostare, la indicatiile lucratorilor am avut onoarea de a urca primul pe platforma metalica fiind ghidat de catre acestia spre coltul din stanga platformei, stationarea pasagerilor in masini pe durata traversarii este strict interzisa asa ca toata lumea a iesit sa fotografieze siluetele blocurilor comuniste din orasul bulgaresc Silistra si barcutele modeste ale pescarilor aflati in exercitiul functiuni pe navalnicul fluviu. In aproximativ 20 - 30 de minute ajungem pe celalalt mal al Dunarii pregatindu-ne pentru debarcare, de aceasta data am coborat ultimul de pe platforma dar cu zambetul pe buze si avand in minte configuratia traseului si primul nostru obiectiv din aceasta tura: Manastirea Dervent (nume de origine turca ce se traduce prin trecatoare sau vad de trecere) ce se afla la circa 20 de km de punctul de frontiera de la Ostrov.

Drumul este de vis si serpuieste paralel cu Dunarea si numeroase balti adiacente pe partea stanga in timp ce pe dreapta avem padure, terase viticole si campuri ingrijite. Dupa o scurta ratacire printr-un mic satuc iata-ne ajunsi la impunatoarea manastire unde am parcat pe partea dreapta intr-un loc special amenajat. In curtea verde si ingrijita cativa monahi trudeau din greu alaturi de constructori la inaltarea de chilii, dinauntrul zidurilor manastirii unde sfiosi am intrat si noi rasunau vocile calugarilor care intonau rugaciuni si cantece religioase, am asistat si noi alaturi de alti credinciosi circa 30 de minute la slujba si am iesit afara in curte incarcati de energie pozitiva pentru a cumpara suveniruri de la micul magazin din curte. Manastirea Dervent este loc de pelerinaj pentru credinciosii din toata tara care vin in grupuri organizate cu autocarele sau pe cont propriu, sunt multe mituri, legende si povestiri care sunt spuse din om in om despre acest loc binecuvantat si facator de minuni. Cu greu ne-am hotarat sa plecam spre urmatorul obiectiv al nostru: Manastirea Pestera Sfantului Andrei, soseaua foarte buna si putin circulata te imbie sa dai drumul calutilor putere, dar dupa un mic sprint de 22 de Km am vazut un indicator spre manastirea Sfantului Ioan Botezatorul care era destul de vizibila si din sosea fiind la aproximativ 100 de metri pe partea stanga, constructia ei incepand in 2004, fiiind finalizata cu ajutorul mai multor donatii ale primariei din Lipnita si credinciosilor din toata Dobrogea. O mare bucurie pentru manastire a fost in 2006 atunci cand un mitropolit din Silistra-Bulgaria a daruit micului asezamant o particica din mana Sfantului Mucenic Dasie, urmata in 2010 de primirea unei particele din cinstitele moaste ale Sfantului Ioan Botezatorul. Sfintirea manastiri va avea loc pe data de 24 august, data la care am fost si noi invitati politicos de maicutele care faceau ultimile retusuri prin curtea si prin interiorul manastirii. Una dintre maicute chiar a insistat sa mergem insotiti de ea la subsolul manastirii pentru a vedea “comorile” manastirii despre care am scris mai sus si o copie adusa din Rusia a icoanei facatoare de minuni Maica Domnului potoleste intristarile noastre

Si cum calatorilor le sta bine cu drumul pornim spre cea de-a treia tinta si anume Manastirea Pestera Sfantului Andrei, de aceasta data peisajul se schimba fiind inconjurati de dealuri inalte impadurite. Dupa cateva serpentine de parca eram pe la Posada si trecerea prin localitatile Baneasa si Negureni zarim indicatorul de indrumare spre manastire pe partea dreapta de unde se desprinde o sosea ingusta la capatul careia se afla la marginea unui deal impadurit manastirea (circa 3,5 Km.) cu cele trei biserici, chiliile, pestera si izvorul Sfantului Apostol Andrei. Traditia spune ca atunci cand Sfantul Apostol Andrei a ajuns aici, in aceasta zona nu exista apa, atunci a lovit cu toiagul in stanca si a izvorat apa, formandu-se un izvor care nu seaca niciodata. In pestera se spune ca Sfantul Andrei impreuna cu doi ucenici a locuit pentru un timp propovaduind credinta in toata Dobrogea. In biserica mica se afla o particica din degetul Sfantului Apostol Andrei, adusa acum doi ani de la Mitropolia Trifiliei din Grecia, se stie ca in Grecia mai precis in Patras, Sfantul Andrei a fost rastignit pe o cruce in forma de X. Langa pestera se afla si magazinul de suveniruri unde un batran calugar a avut rabdare sa ne spuna istoria si legenda acestor locuri frumoase. Si cum marea ne cheama la ea pornim in graba spre localitatea Adamclisi pentru a vizita muzeul si cetatea. Muzeul este bine semnalizat si l-am reperat cu usurinta pe partea stanga a drumului. Am platit biletele la intrare doamnei ghid si am intrat in imensa si racoroasa cladire care adaposteste numeroase vestigii arheologice descoperite in fosta cetate si in imprejurimi. Printre numeroasele statuete, amfore, unelte si podoabe expuse am vazut si un fel de eprubete mai lungi care conform ghidei serveau drept colectoare de lacrimi. Legenda spune ca atunci cand un important membru al comunitatii deceda, celorlalti locuitori li se masura durerea si atasamentul fata de cel decedat in functie de cantitatea de lacrimi colectata in acel recipient. Alta varianta spusa de ghida (care ne-a explicat si ne-a povestit despre majoritatea obiectelor expuse in muzeu) a fost ca acele recipiente erau folosite pentru pastrarea si depozitarea esentelor de parfum folosite de stramosii nostrii in acele vremuri.

Cetatea Trapeum Traiani nu am mai avut rabdare sa o vizitam (acum imi pare rau) pentru ca toti vroiam sa ajungem cat mai repede la mare pentru a ne racori cu o baie pe cinste. Repede la drum, aruncand cateva priviri pe o harta rutiera am ales varianta prin Sipotele, Cerchezu, Negru voda si Limanu cu punct terminus plaja din 2 Mai unde am ajuns in jurul orei 15:30 Aceasta varianta de drum necesita mai multa atentie dearece sunt portiuni cu gropi in asfalt la care se lucra in stil romanesc dar care se pot ocoli cu usurinta pentru ca traficul este aproape inexistent. Fiind pentru prima data la 2 mai am nimerit din intamplare pe plaja de nudisti unde stateau laolalta cupluri in costume de baie alaturi de cei fara aceste accesorii, acestia din urma fiind mai numerosi, cativa dintre ei fiind dotati cu corturi montate direct pe plaje. Si cum baia in mare aduce pofta de mancare am decis sa incheiem aceasta frumoasa tura la o terasa, deja pusesem ochii pe doua locatii situate in apropierea locului unde parcasem masina. La prima am renuntat repede din cauza numelui pe care-l avea “la dinamo“ (cand aud numele asta mi se pune un nod in gat) alegand cea de-a doua varianta si anume Casa Margo unde servirea si bucatele alese au fost excelente, preturile mici si portiile mari, toata lumea felicitandu-ma pentru alegerea facuta.

In concluzie se merita facut acest traseu mai putin circulat cu peisaje spectaculoase si multe obiective de vazut, pentru cei cu mai mult timp, mai sunt multe de vizitat in vecinatatea acestor drumuri si anume: siturile arheologice de la Oltina si Baneasa, rezervatia naturala de broaste testoase de langa Negru Voda, Manastirea de maici de la Dumbraveni, pesterile de la Limanu, Cerchezu si Olteni si multe alte schituri si manastiri ale caror indicatoare de informare si indrumare le-am vazut din viteza masinii.

---

VIZUALIZĂRI: 1546 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI