De la Istria până la Argamum

TIPĂREȘTE

Excursia mea din Dobrogea continuă. După ce am finalizat vizitarea tuturor obiectivelor turistice din Histria (vezi impresii), mi-am continuat drumul căutând alte locuri de văzut.

Părăsind comuna Istria am continuat drumul pe DJ226. Pentru a ajunge la Jurilovka, mai apoi la Enisala trebuie ocolite toate aceste lacuri imense care în trecutul mai îndepărtat făceau parte din Marea Neagră. Acum se numesc Lacul Sinoe, Lacul Zmeica, Lacul Golovița și Lacul Ceamurlia. DJ226 ne conduce înapoi pe DN22 dar nu înainte de a traversa localitatea Sinoe.

Din localitatea Mihai Viteazu și Baia am circulat pe DN22 după care am luat-o la dreapta pe DC66 iar la Ceamurlia de Jos pe DJ222. Am mai traversat Lunca și Vișina cu scurte opriri și am ajuns la Jurilovka. După ce am vizitat ce era pe aici de vizitat am luat-o spre Enisala pe malul Lacului Razim, am traversat Sălcioara și iată-mă în Enisala destinație finală- doar aici, din fericire excursia continuă.

Ce am văzut de la Istria până la Jurilovka?

Sinoe

Am traversat satul Sinoe mai întâi, sat care aparține comunei Mihai Viteazu. Prima atestare a localității apare în anul 159. S-au descoperit obiecte din acele timpuri aici chiar și monezi de argint emise din foste centre grecești cum ar fi Milet. În perioada stăpânirii romane localitatea se numea Vicus Quintionis. Mai târziu în timpul ocupației otomane localitatea a fost împărțită de turci, tătari și bulgari. Asemenea Bisericii Îngropate din Istria, creștinii ortodocși bulgari au construit și aici o biserică între 1853-1858. Materialul oare de unde provenea? Din zidurile cetății Histria. Mai în glumă dar așa am aflat de ce sînt zidurile cetății Histria așa mici. Păi dacă fiecare sat din zonă construia câte o biserică din acest material clar s-a rămas fără cetate. Altfel era mai impozantă din zonă. Revenind la biserica din Sinoe acesta poartă hramul Arhanghelii Mihail și Gavril.

În 1940 a avut loc un schimb de populație între România și Bulgaria de atunci. Altfel bulgarii au plecat acasă, românii s-au întors în fosta localitate Casachioi (Sinoe din 1926) Am făcut o scurtă oprire în Sinoe.

Mihai Viteazu

În trecut se numea Sariurt din 1918 Mihai Viteazu. Denumirea provine făcând comparație cu săliștea galbenă (siminoc) din zonă. Vechimea aproximativă a localității nu se cunoaște. În afară de câteva biserici de vizitat turistul cel mult poate să facă o pauză, eventual cumpărături înainte să viziteze zonele complexului Razelm-Sinoe. Biserica se numește Sfântul Dimitrie

Baia

Ieșind din Mihai Viteazu am ajuns în scurt timp într-o localitate cu nume interesant Baia. Aici am schimbat și drumul, nu am mai oprit dar după puțină documentare am aflat că Baia în trecut se numea Hamangia, s-au descoperit pe malul lacului Golovita urmele unei culturi din neolitic Cultura Hamangia. Lacul Golovita este de importanță turistică atât din punct de vedere pescuit cât și agrement.

Ceamurlia de Jos și Lunca

Localitățile ambele se află aproape de lacul Ceamurlia și Golovița. Astfel discutăm de un bun popas înainte de a intra pe lac indiferent dacă ne cazăm, pescuim sau folosim diferite servicii de agrement, agroturism. Lunca în trecut se numea Canlî Bugeac din punct de vedere geografic se află în depresiunea Jurilovka din Podișul Babadagului. În afară de interesul turistic pe care ne oferă lacurile din zonă ar fi două lăcașe de cult de vizitat, Biserica Sf. Paraschiva și Sf. Gheorghe din Ceamurlia de Jos și Biserica Sfânții Arhangheli Mihail și Gavril din Lunca.

Vișina

Localitatea cu nume de fruct este de importanță turistică. Se află pe malul lacului Golovița și am văzut tot mai multe unități de cazare aici. Muzeul de artă tradițională din Vișina a fost deschisă de o localnică în casa personală și se pot obține informații despre portul popular și tradițiile din Dobrogea inclusiv cea a bulgarilor care au locuit mult timp pe aceste meleaguri. Tradiția moștenită și învățată se poate comanda mă refer la porturile populare aici, un link direct: constantin-paraschiva.sistemecreative.ro.

Jurilovka

Satul este înființat de lipoveni-un grup etnic de origine rusească acum vreo 200 de ani. Din punct de vedere geografic se află pe malul nordic al Lacului Golovița în Podișul Babadagului. Dacă la începuturi locuitul în acest sat era egal cu câștigarea existenței prin pescuit, în prezent a devenit ceva mai mult, punct de atracție turistică și punct de plecare în diferite zone din împrejurimi. Câteva exemple ar fi zona de resort din Gura Portiței, Rezervația Grindul Lupilor, Complexul Periteașca Leahova, lacurile de la mic la mare, Golovița, Zmeica, Razim, Hoșnei, Sălcioara, Holbina și așa mai departe.

Există și un port, m-am deplasat până acolo să văd cum se pregătesc oamenii în weekend să ia drumul apelor pe diferite ambaracțiuni. Se poate face doar agrement o plimbare pe vreo ambarcațiune, ori, pescuit, ori sporturi pe apă, ori trasport direct către Gura Portiței sau alte locuri. Timp și bani să fie eventual ceva condiții meteo bune.

În sat am văzut multe case tradiționale lipovenești dar și pensiuni chiar și un camping. Nu lipsesc nici magazinele că doar cei care pleacă pe ape trebuie să mănânce să bea ceva. Ar fi și un Profi acolo de exemplu. Biserica de rit vechi poartă hramul Acoperământul Maicii Domnului și se află la aproximativ 500 m de portul Jurilovka. Anul construcției este 1838 dar înainte a existat una mică de lemn. Clopotnița datează din 1892, conținutul clopotniței mai exact clopotul este adus din Moscova precum și multe alte obiecte din biserică.

De remarcat este și crucea cu mai multe extremități opt la număr. În curtea bisericii există schitul de bătrâne. Așa se numește în câteva căsuțe tradiționale acoperite cu stuf renovate mai mult sau mai puțin trăiesc doar în rugăciune precum călugării câteva femei în vârstă. Nu putem spune că este neapărat o atracție turistică doar o curiozitate. Este bine de știut.

Cetatea Argamum

Din centrul satului am zărit indicatorul maro spre cetatea Argamum. Cu un preț de 6 km am ajuns până acolo, mai exact un loc unde se află o casă (o fi pentru informarea turiștilor că de acolo m-a îndrumat unul?) indicatoare, panouri de informare o cărare directă spre cetate și un drum stil off-road până la Capul Doloșman. Până acolo m-am deplasat și am găsit lume multă care însă nu urca spre cetate, pescuiau, făceau plimbări cu ambarcațiuni personale, băi în lac, plajă, grătar. Am parcat și eu pe acolo pe unde am apucat și am luat-o în sus sus spre cetatea Argamum. Doar că după Histria imensă și oarecum bine păstrată tot ce am văzut în această zi era sub așteptări. Ar fi trebuit să termin ziua cu Histria, ar fi avut alt efect. Adevărul este că ruinele nu s-au păstrat ca cele din Histria. Dar noi respectăm istoria noastră și Argamum face parte din istoria noastră.

Precum Histria și Cetatea Argamum a fost fondată de către coloniști greci. După ce grecii au plecat au venit romanii, astfel cercetătorii au găsit atât obiecte folosite de greci cât și din epoca romană. S-au găsit și aici destule, monede, obiecte bronz, arme, etc. Bănuiam eu că tot Vasile Pârvan a descoperit acest loc el este cel care s-a ocupat în mod deosebit de Histria. Ruinele cetăți se află pe o suprafață de aproximativ 2 hectare se scrie că ar fi mult mai mult.

Personal am intrat în cetatea aproape invizibilă la Capul Promontoriului. Acesta intrare se afla în dreptul Capului Doloșman unde am și parcat. În trecutul îndepărtat a existat și aici o mică poartă și un turn rectangular. În fine mi-am imaginat această poartă și am trecut pe sub turn după care urcam tot mai sus spre interiorul fostului oraș greco-roman. A existat un zid de incintă, un cartier întreg meșteșugăresc unde se produceau ceramică și obiecte de fier. S-au găsit urme de vatră în care se ardeau aceste obiecte.

În afară de această poartă dinspre Capul Doloșman a mai existat o poartă mare și o poartă mică. Acestea care sînt virtuale în prezent se pot accesa dispre țărm (acele cărări dinspre punctul de informareși nu dinspre mare de unde am urcat eu)

Dacă din punct de vedere cetate sîntem dezamăgiți avem parte de un adevărat spectacol a naturii. Cetatea s-a construit pe un mal abrupt, găsim peisaje precum la Kaliakra Bulgaria (la vreo peste 100 km la sud aceeași destinație-o fortificație) Valurile Lacului Razim sînt precum valurile mării abia se zărește limba de pământ care desparte acest lac de Marea Neagră. Atenție însă, cărările se află aproape de hău și o mică neatenție poate duce la un sfârșit tragic a excursiei sfârșind pe stâncile de jos.

Urcând tot mai sus observăm tot mai multe urme ale civilizației antice. Ajungem și la Bazilica I Mică. aceasta s-a folosit între secolele V și VI. După ruinele cât de cât conserate se poate observa că bazilica era formată dintr-o singură navă plus două încăperi anexă. Existau încă două bazilici (II și III) În celălalt capăt vom găsi o terasă fortificată din perioada greacă. Aceeași terasă se găsea și în partea opusă.

Toată cetatea formează un triunghi, triunghiul în prezent îl vedem doar în hărți, în realitate este multă iarbă, pietre, ruine, cărări care pe alocuri se înfundă, câteva panouri informative... și multă imaginație din mintea noastră.

Mulțumit oarecum de ce am văzut/vizitat până acum mi-am continuat drumul. Aici mă opresc deoarece am multe de povestit despre ce am văzut la Enisala, o poveste pe curând.

---

VIZUALIZĂRI: 411 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI