“Va iubeeesc pe toti!”

TIPĂREȘTE

Preambul

Am ajuns la Herghelia de la Sambata de Jos pentru ca de mai mult timp cochetam cu ideea, dar in momentul cand am citit articolul postat de veterana AFA, @michi aici vezi impresii, de atunci am trecut acest obiectiv pe lista "must see". Este foarte greu sa mai scrii ceva dupa articolul lui @michi. Eu voi incerca sa o fac in primul rand incercand sa redau impresiile si emotiile personale si nu in ultimul pentru a creste notorietatea hegheliei si relevanta mediei obtinute de acest obiectiv, chiar si cu riscul de a repeta partial unele informatii deja postate.

Acces

Daca doriti sa vizitati Herghelia Sambata nu aveti cum sa o ratati. Exista atat pe DN1 cat si in dreptul hergheliei un indicator mare cu un cal alb care te invita la herghelie. Din soseaua principala DN1, in localitatea Sambata de Jos se urmeaza indicatorul catre Sambata de Sus pentru mai putin de 200 metri si ati si ajuns la herghelie (pe draeota).

De asemenea, daca va aflati la relas in Complexul Sambata sau in imprejurimi, nu ezitati sa veniti sa vedeti la Herghelia Sambata niste cai de o frumusete deosebita, de o noblete, o dragalasenie impresionante, cu o privire care nu poti sa o uiti. Noi am vizitat Herghelia Sambata de doua ori in cele trei zile cat am stat cazati la Vila Sorina vezi impresii, o data in drum spre Targul de Craciun de la Sibiu vezi impresii si alta data in drum spre casa.

In dreptul aleii de acces dar si pe aceasta se pot parca gratuit autoturismele.

Bilete. Program de functionare.

Pe poarta de la intrarea pe proprietatea hergheliei, destinata turistilor, sunt afisate preturile biletelor de vizitare si programul de functionare cu publicul si anume de miercuri pana duminica intre orele 9 si 17, mai multe detalii in una din pozele atasate. Biletele de intrare costa 10 lei pentru adulti si 5 lei pentru copii.

Castelul Brukenthal

Pe teritoriul hergheliei se afla si Castelul Brukenthal, situat imediat in stanga intrarii, cladire care se vede si din drumul judetean ce strabate comuna pe langa herghelie. Castelul este construit in secolul al XVIII-lea de Contele Josef von Brukenthal, fratele lui Sameul von Brukenthal, pentru imparateasa Maria Tereza. Din pacate greu veti ghici ca este vorba de castel datorita paraginii care l-a cuprins. Cladirea, fara geamuri, cu bucati de tencuiala cazuta, invadata de igrasie, este acoperita de niste plase de protectie inscriptionate cu numele unor firme. La stadiul informatiilor de astazi nu exista niciun plan de restaurare a castelului, iar fondurile lipsesc cu desavarsire. Castelul este inchis.

Herghelia. Istoric. Scurta prezentare

In 1874 rasa lipitana a fost mutata din Mezoehegyes in aceasta parte a Transilvaniei pentru a beneficia de un climat mai propice rasei. Rasa a fost creata in anul 1580 in Lipica. Ea a rezistat multor vicisitudini ale vremurilor timp de patru secole, precum razboaie, boli si migratii. Alegerea mediului geo-climatic de la Sambata a fost una buna, ea permitand rasei sa se dezvolte. In preajma Primului Razboi Mondial, caii au fost mutati din nou in Ungaria. Dupa Tratatul de la Paris si Marea Unire de la Alba Iulia (1918) Transilvania devine una din cele trei provincii romanesti si se doreste renasterea traditiei ecvestre la Sambata.

In 1920, cu un nucleu de numai 3 armasari si 22 de iepe, a luat fiinta Herghelia de la Sambata de Jos – Fagaras. Multe generatii de specialisti devotati au reusit sa dezvolte herghelia si sa o mentina la cote de recunoastere europeana.

Dupa al Doilea Razboi Mondial selectiile s-au concentrat pe reproducerea cailor robusti pentru activitati agricole, herghelia fiind partenerul principal pentru dezvoltarea raselor locale.

7 rase de sange sunt mentinute la Sambata: PLUTO, FAVORY, NEAPOLITANO, CONVERSANO, TULIPAN, SIGLAVY CAPRIOLA si MAESTOSO.

Acestora li s-a alaturat rasa de sange INCITATO, originara din Romania.

In 2002 Romsilva a preluat gestionarea hergheliei promovand conservarea raselor si imbunatatirea calitatilor genetice ale Lipitanului Romanesc, recunoscut de Federatia Internationala a Lipitanilor (LIF).

Astazi in Herghelia de la Sambata traiesc circa 350 lipitani din cele 8 rase de sange amintite, aceasta fiind singura herghelie din Europa care pastreaza toate cele 8 linii de sange, fiind cea mai mare.

Lipitanii se nasc de obicei cu parul de culoare neagra si albesc la varsta de 5 – 10 ani. Acestia sunt foarte apreciati in intreaga lume pentru eleganta mersului lor maiestuos si pentru temperamentul lor minunat.

Lipitanul este un performer excelent ca si cal de dresaj si de tractiune. In ciuda nobletei sale, poate performa pentru sarcini variate. Recent tursimul ecvestru a demonstrat ca lipitanul poate fi de asemenea un partener de nadejde pentru activitati de calarie de agrement sau de performanta.

Herghelia Sambata ofera urmatoarele servicii:

- vanzari de cai prin actiuni publice – care reprezinta si principal sursa de venit si de supravietuire a hergheliei;

- prezentari;

- spectacole ecvestre si evenimente la cerere;

- lectii de calarie (momentan suspendate pana in 2016);

- plimbari cu trasura si calarie (momentan suspendate pana in 2016);

- tururi ale hergheliei si vizitarea expozitiei.

Vizita la grajduri

Urmam aleea lata de pe proprietatea hergheliei pana la prima intersectie marcata cu indicatoare. De acolo urmam sageata catre grajdurile armasarilor de reproductie. Sunt mai multe grajduri lipite care se intind pe o lungime de cca. 100 m. Primul ne intampina armasatrul alb apartinand liniei de sange Conversano. Suntem cu gurile cascate. Este atat de frumos! Ne imprietenim.

Caii sunt jumatate inchisi in spatii insirate aliniat de cca. 5 m patrati fiecare. Numaram aproximativ 2 x 10 asemenea spatii. Inchiderea este realizata cu o usa acoperita in partea inferioara cu placaj de PFL, zona in care exista si o incuietoare, iar in partea superioara de un “grilaj” din bare de fier groase si vopsite printre care caii incearca sa scoata botul in dorinta de a adulmeca mirosul oamenilor fara a putea trece printre zabrele.

Urmatoarele circa 2 x 10 spatii sunt similare ca dimensiuni dara fara usa de separare intre zona destinata cailor si cea destinata accesului oamenilor.

Pe fiecare spatiu era trecuta varsta cailor, rasa de sange si arborele lui genealogic.

Ne-am indreptat spre al doilea, al treilea cal, si rand pe rand pe la fiecare. I-am admirat pe fiecare in parte, am vorbit cu fiecare in parte. I-am mangaiat. Majoritatea se uitau psre noi asteptand sa ajunge m la ei sau regretand ca am trecut de ei. Aveau ochii umezi. LA multi ne-am intors de mai multe ori.

Denisa exclama: ”Ce frumosi sunteti! Va iubesc!”

Desi am ezitat putin sa trecem cu copiii prin dreptul cailor care nu erau inchisi, un ingrijitor ne-a spus ca putem avansa fara emotii (caii erau legati), dar cu atentie si cat mai lipiti de zid sau mai departe de ei pentru siguranta. Denisa insa tragea de mine sa avansam, nemanifestand nici cel mai mic gest de frica. De altfel pot spune ca era in elemental ei. Emi la fel. Si noi adultii, la fel.

Denisa vorbea asa frumos cu fiecare dintre armasari cu vocea ei de fetita de 5 ani spunandu-le pe rand, fiecaruia: “Cat te iubesc!" sau “wow!” sau "Frumosule!"

Am poposit peste jumatate ora la armasari, de care recunosc ca ne-am indragostit toti patru. Majoritarea cailor erau albi, dar am intalnit si cunoscut si cativa negri.

Ultimul dintre ei, nu era un falnic armasar, era cel mai … pricajit comparat cu mandrii armasari pe care ii admirasem. Era Gigi, un ponei, care a devenit si cel mai bun prieten dintre toti prietenii nou dobanditi ai Denisei.

V-am spus ca ne-a placut atat de mult la cai ca am revenit si ziua urmatoare. La a doua vizita, Denisa a capatat si privilegiul din partea unui ingrijitor sa se urce pe spinarea lui Gigi si sa il mangaie. Va dati seama ce dragoste s-a infiripat! “Te iubeeesc, Gigi!’’

Expozitia

Dupa vizitarea grajdurilor armasarilor am iesit din nou in curte. O trasura din lemn inhamata la un cal din lemn de décor era locul de fotografii al turistilor ingeneral si al copiilor in special. Caruta era amplasata in dreptul unei alte constructii care adapostete expozitia de trofee si harnasamente.

Aceasta are doua incaperi. In prima se prezinta cateva trofee si arborele lipitanilor. In a doua camera sunt expuse harnasamente de cal, sei, si alte accesorii, si este omagiat campionul FAVORY XXXV:

“A fost o data ca-n povesti…

la Herghelia Sambata de Jos”

Iepele si manjii

Ne-am intors pe langa grajdurile armasarilor la punctul de intersectie cu indicatoare. De acolo, perpendicular pe aleea pe care am vizitat-o se merge spre grajdurile iepelor. Acestea insa erau libere si pasteau pe terenul de dupa podul peste raul Sambata, care apartine tot hergheliei. La cererea Denisei, m-am apropiat intr-o oarecare masura de zona iepelor libere cu manji desi a trebuit sa traversam o zona mai noroioasa in dreptul podului.

Un alt inceput!

La iesire am discutat putin cu domnul de la casa de bilete, un ranger falnic cu palarie de cowboy. Ne-a explicat ca din pacate nu a putut sa ne insoteasca un ghid intrucat el si o colega isi impart sarcinile intre casa de bilete si ghidaj, colega insa era in concediu.

Tot asa am aflat ca herghelia este deschisa si in perioada sarbatorilor dar mai putin in primele 2 zile de Craciun si Anul Nou. Exista si zile de Luni sau Marti cand se poate vizita asa cum am facut-o noi in lunea de Sfantul Andrei si in martea de 1 Decembrie. Daca sunt zile cu aflux touristic, de cele mai multe ori herghelia este deschisa publicului.

Vom reveni si in ajunul Craciunului, cel mai probabil, dar de data aceasta cu mere, morcovi si zahar asa cum ne-a recomandat domnul de la herghelie.

La sfarsit am interbat-o pe Denisa ce cal i-a placut cel mai mult, iar raspunsul a fost concludent: “Pe toti ii iubesc! Ii ador!”.

@webmaster: Rog inserare https://www.youtube.com/watch?v=hMYWzrTEKbM

---

VIZUALIZĂRI: 2372 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI